Primele începuturi ale Mănăstirei Frăsinei
Primele începuturi ale Mănăstirii Frăsinei – denumire care provine de la pădurile de frasini care au existat cândva aici – datează din anul 1710 când doi călugări, Ilarion şi Ştefan, s-au retras în aceste locuri singuratice. Venirea lor este atestată şi de documentele vremii.
Astfel, un document păstrat în arhiva mănăstirii menţionează: „Pe vremea fostului episcopului Noului Severin, Chiriu Chiru Damaschin, ce au fost numit şi dascălu, care a fost trăgându-se de la Buzău, la leatul de la mântuirea lumii 1710, în vremea unei prea iuţi răzmeriţi, pustiindu-se multe oraşe, mănăstiri şi sate, au venit fugind de nevoi doi monahi cu viaţă şi petrecere plăcută lui Dumnezeu. Numele unuia Ilarion, iar al altuia Ştefan. Aceştia ascunzându-se între acele dealuri, precum s-au zisu, de oştile resvretirii…”
Documentul nu precizează de unde veneau călugării, dar în nici un caz din Muntenia unde în acest an istoria nu semnalează nici o răscoală. Nici Moldova nu poate fi deoarece lupta de la Stănileşti începe în 1711, deci cu un an mai târziu de stabilirea lor la Frăsinei. Mai degrabă Transilvania poate fi locul de plecare deoarece în 1709 izbucnesc unele răscoale aici şi ar corespunde foarte bine cu momentul istoric indicat de document. Cu privire la această dată nu putem avea nici o îndoială deoarece ea ne este transmisă şi de alte documente, deşi unii susţin anul 1720. Chiar şi tradiţia confirmă data de 1710 pe care o consemnează şi ”Buletinul Monumentelor Istorice” pe 1933. - citește tot -
