Fotografie postată de către Costel Crăciun în 7.02.2018, la adresa https://www.facebook.com/anticariatcentral/posts/1169920999804797 cu explicaţia „Amplasamentul Coziei”.

Resursă electronică accesată/ accesibilă în data de 8 februarie 2018.

Fotografie postată de către Costel Crăciun la adresa https://www.facebook.com/anticariatcentral/posts/1169340106529553 în data de 6 februarie 2018.

Explicaţia imaginii, dată de către autor la momentul postării, este: „Demolarea centrului vechi - 1978”

Resursă electronică accesată/ accesibilă în data de 7 februarie 2018.

Fotografie postată de către Costel Crăciun la adresa https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1169339606529603&set=a.137109183085989.27451.100003607252859&type=3 în data de 6 februarie 2018.

Explicaţia imaginii, dată de către autor la momentul postării, este: „Demolarea centrului vechi-1978. Pe amplasamentul din fotografie s-a construit magazinul Cozia.”

Potrivit altui utilizator/ contributor/ comentator/ Facebook - Mache Lache - "Este locul in care au fost - intr-o ordine aleatorie - proprietatile (casele) familiilor Baescu, Ogrezeanu, Gruia, Murarescu, Almaseanu, Curca, Inatescu si intre ele Iazul Morilor ..."

Resursă electronică accesată/ accesibilă în data de 7 februarie 2018.

 Foto: "Farmacia Bejan si Piata de jos" (Centru) - Vedere veche

Pe vremuri, cînd vorbeai de Centrul Rîmnicului, te refereai la spaţiul închis de patru străzi, formînd o arie geometrică asemănătoare mai degrabă unui pătrat: strada Traian, strada Mihai Bravu, strada General Praporgescu şi Bulevardul. Fără să aibă frumuseţea arhitecturală a oraşelor din Transilvania, centrul urbei ascundea fără îndoială un farmec greu de înţeles pentru locuitorii de azi ai Rîmnicului, obişnuiţi prin forţa lucrurilor cu locuinţele în serie, de inspiraţie colhoznică, proiectate de acelaşi mare meşter arhitect.

Atracţia centrului oraşului venea, îmi închipui, de la aerul balcanic pe care îl arborau mai toate aşezările din Ţara Românească în prima jumătate a veacului trecut şi care a putut să se conserve, prin tradiţie, şi în cea de-a doua jumătate, înfăţişarea de tîrg oriental, lipsit de o arhitectură coerentă, o dădeau clădirile cu un nivel sau două și balcoanele atîrnînd în stradă, dughenele şi prăvăliile cu mici ferestre ferecate cu obloane, înşirate una lîngă alta ca într-un bazar, vreun gang prin care pătrundeau căruţele sosite de la ţară cu felurite mărfuri, pentru a poposi în curţi dosite unde se deshămau şi adăpau mîrţoagele obosite, trotuarele înguste şi rău pavate, sau turlele bisericilor prezente peste tot, ca să arate lumii că sîntem un popor smerit, cu dragoste de cele sfinte. Din centrul astfel circumscris, n-a mai rămas din perioada interbelică, în urma demolărilor, decît clădirea desuetă a bisericii catolice.