Istorie Locala

«...în 105 p. Chr, chinezul Thai-Lung prezenta un raport împăratului despre procesul de fabricare al hârtiei prin care propunea ca noul material să fie produs din scoarţa copacilor, din resturi de cânepă, din cârpe şi din plase vechi de pescari. El este părintele „artei albe” pe care meşterii papetari îl cinsteau arzând bani de hârtie. Hârtia a ajuns atât de cunoscută şi ieftină în China, încât, potrivit unui călător arab din secolul X, toată lumea învaţă să scrie şi să deseneze pe hârtie.

Publicat în Valcea

Războiul întâi mondial a avut multe momente dramatice, atât pe frontul de vest cât şi în răsărit. Cele la care a luat parte armata română sunt numeroase şi ar trebui consemnate spre aducerea aminte a generaţiilor actuale. Unul dintre ele este cel care a avut loc în toamna anului 1916, o încleştare pe viaţă şi pe moartea a Corpului I Olt în ceea ce strategii au numit „Bătălia de la Câineni”.

Aici, la Câineni - în acea toamnă de primejdii şi dureri, un grup de treisprezece ţărani din partea locului, timp de câteva ore s-a bătut vitejeşte pentru apărarea podului de peste Olt, de la Câineni. Acţiunea lor a determinat salvarea Corpului de la Olt al Armatei române şi întârzierea ocupării teritoriului românesc de către inamic. Dar cum s-au petrecut faptele?

Publicat în Valcea
Două sunt marile evenimente ale anului 1848 pe pământul vâlcean: intonarea pentru prima dată, în Parcul Zăvoi, a cântecului revoluționar „Deșteaptă-te românie”, și tabăra militară de la Râureni.
Dacă despre primul eveniment „Jurnalul de Vâlcea” a scris de mai multe ori, clarificând unele aspecte interesante, în cele ce urmează ne vom ocupa de Tabăra de la Râureni.
Publicat în Valcea

Târguşorul Drăgăşani la o depărtare de circa 70 de verste de Râmnic în jos de Olt, este situat pe marginea unei ridicături în faţa căreia la est şi la sud se întinde o vale destul de largă, înconjurată de o pădure deasă” (1).

Pădurea se afla pe dealul de la Şerbăneşti şi Ştrejeşti şi chiar în prezent se mai găsesc rămăşiţe ale acestor codri legendari. Ţineau de „codrii Mamului”, nume legat de pârâul care o străbate. Pâlcuri de pădure erau şi pe valea râului Pesceana. La răsărit, pe malul Oltului, se găsea „zăvoiul” format din plopi, arin, sălcii, iar peste Olt, la Poganu, pe deal se afla o pădure deasă ale cărei resturi mai sunt şi azi. Populaţia din zonă era de partea lui Tudor, pe care îl ajutase mult, dar şi de partea turcilor şi, ce este mai însemnat, ei erau oarecum împotriva grecilor, fiindcă şi aici aceştia comiseseră o mulţime de abuzuri. Tot aşa şi călugării de prin mănăstirile din zonă. Timp de peste un secol, Episcopia Râmnicului preluase o mare parte din micile proprietăţi ale ţăranilor, „viiarilor”, deposedându-i de mijloacele de existenţă. Este firesc că, în aceste condiţii, Cioranu relatează că: „Locuitorii satelor de prin prejurul mănăstirilor unde erau întăriţi turcii şi care de mai mulţi secoli erau apăsaţi de greci şi chiar atunci îi jefuiseră grecii şi arnăuţii până la piele, drept răzbunare ţăranii ajutau turcii cu productele şi cunoştinţa locurilor unde se afla oştirea grecească.” (2)

Publicat în Valcea

-  și o legendă extraordinară, „mustind” de patriotism local, privind mutarea capitalei Țării Românești de la București, la „București de Ionești” (satul Marcea din zilele noastre) - 

1. Călimăneşti (1388 mai 20). Numele localităţii ar proveni de la un Călin sau mai degrabă de la — Călinet— nume răspândit pe valea Oltului (ex. Călina - Călinet) de lângă Drăgăşani. Statutul Călimăneştilor de la acea dată şi până la reforma agrară a lui Cuza Vodă va fi de sat supus mănăstirii.

2. Cozia Nucet. Este amintit în al doilea document dat tot în aceeaşi zi - 20 mai 1388 (6896) „am binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire (...) la locul numit Nucet pe Olt, adică Cozia .... Domnitorul şi Cancelaria lui au grijă să-l traducă în Cozia”, pentru a fi deosebit de Mănăstirea de la Nucet din Dâmboviţa. Nucet este numele unei livezi de nuci. El se mai găseşte şi la Piatra Olt. Cozia ar veni de la cuvântul pecenego-cuman Koz = nucă; Cozia-Nucet.

În acest caz termenul nu poate veni din slavul Koz-Cozia, lucru clar reieşit din spusele actului — Nucet pe Olt, adică Cozia.

3. Jiblea. Din documentul datat 1389 (6938) septembrie 4, mai aflăm că alătur de Călimăneşti, Mircea voevod a mai dat şi alt sat dincolo de Olt, anume Jiblea. Acest sat a fost ocina lui Stanciul şi Costea şi Vâlcu şi Albu şi Radomir. Pentru că ei au acceptat să-l treacă în proprietatea mănăstirii, vor fi despăgubiţi cu ocine în alte părţi. Şi numele acestui sat provine din limba pecenego-cumană; Jebel, tradus prin „munte44. Dec: satul era la munte sau „pe lângă munte.

4. Orleşti. Din primul act aflăm că Mircea: „A dăruit şi domnia mea câte sunt de nevoia călugărilor ce trăiesc în acel locaş pentru hrana şi îmbrăcăminte, satul pe Olt care a fost mai înainte al lui Cazan, numit Orleşti [1388(6896)] mai 20.

Publicat în Valcea
Luni, 31 Mai 2021 10:51

Fraţii Buzești

În zona localităţilor Iancu Jianu (jud. Olt) şi Lungeşti (jud. Vâlcea) se găseau curţile celor mai vestiţi muşchetari români — boierii Buzeşti.

Eroi de legendă, intraţi în folclor, în istorie, cei trei zmei ai Ţării Româneşti îi uimesc şi azi pe cercetători prin viziunea lor asupra viitorului românilor. Ei sunt aceia care l-au propus ca domnitor pe Mihai Viteazul şi tot ei îl vor omagia prin cronica lor scrisă în limba română, cunoscută drept Cronica Buzeştilor.

Se trăgeau dintr-o familie de mari boieri români neaoşi, ale căror spiţe le găsim pe la 1400. După unii cercetători, numele Buzea ar fi de origine traco-dacică.

Publicat în Valcea

Un fapt deosebit de interesant este reprezentat de bătălia de la Milostea din Vâlcea noastră. Aici, oastea domnitorului a fost ajutată de ţăranii din aşezările vâlcene la nimicirea oastei de boieri venită din Transilvania. În rândurile lor se aflau ca mercenari şi peste 1000 de secui...

&&&

 

Publicat în Valcea

În zilele de 3-5 ianuarie 1927 se adunau la Ştefaneştii de lângă Drăgăşani, cele mai mari personalităţi ale Olteniei în domeniul folclorului, alături de altele venite special pentru această întrunire. Au venit G.F. Ciauşanu, N.I. Dumitraşcu, Gh.N. Dumitrescu-Bistriţa, Ion N. Popescu, Constantin Ciobanu, I.I. Buligan, Gh. Gh. Fierăscu, C.S. Nicolaescu-Plopşor, amfitrionul fiind preotul şi folcloristul Teodor Bălăşel.

Toţi aceştia răspundeau unei invitaţii adresate de C.S. Nicolaescu-Plopşor: îmi îngădui a vă aminti din nou de adunarea noastră, a folcloriştilor olteni ce se va ţine neapărat in zilele 3-4 si 5 ianuarie 1927, acasă Ia ... Teodor Bălăşel în Ştefăneşti-Vâlcea. Dată fiind marea însemnătate a discuţiilor ce vor urma, precum şi faptul că hotărârile ce se vor lua înseamnă un pas hotărâtor, cred, pentru folclorul oltean, nădăjduiesc că ne vom reîntâlni cu toţii sănătoşi.

Publicat în Valcea

Şcoala de la Mănăstirea Bistriţa s-a impus în istoria ţării noastre ca una dintre cele mai vechi vetre de cultură românească, unde studiul limbii române a început prin deceniile patru-cinci ale secolului al XVI-lea, contribuind hotărâtor la înlocuirea treptată şi definitivă a celei slavone, folosită în cultul bisericesc şi cancelariile domneşti. Chiar actele oficiale, emise de conducerea Mănăstirii, erau redactate în limba română.

Publicat în Valcea
Luni, 19 Aprilie 2021 09:05

Gramatica lui Ienache Văcărescu/1787

«Am subliniat în mai multe rânduri rolul de excepţie, în plan cultural, deţinut de Râmnicu-Vâlcea în decursul timpului. Înfiinţarea „morilor de hârtie” de către Matei Basarab a avut un răsunet favorabil în timp, pentru că numeroase personalităţi creatoare au fost atrase de acest centru al spiritualităţii româneşti oltene. Una dintre lucrările importante care au văzut lumina tiparului vâlcean a fost şi faimoasa Gramatică a luminatului boier Ienăchiţă Văcărescu, al cărei titlu nu se poate reţine fară un oarecare efort: „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielelor gramaticii rumâneşti, adunate şi alcătuite acum întâi dă dumnealui Ianache Văcărescul cel dă acum dikeefilax a bisericii cei mari a Răsăritului şi mare vistier a Principatului Valahiei, şi hărăzite dă însuşi la prea cinstitul, sfiinţitul, dă Dumnezeu iubitoriul episcop a sfintei episcopii a Râmnicului Kyr Filaret. Tipărite cu porunca şi blagoslovenia sfinţiei sale, acum în domnia prea înălţatului şi prea luminatului prinţip a toatăi Ungrovlahiei, Nicolae Mavrogheni voevod, în arhieria prea sfinţitului şi alesului dă Dumnezeu mitropolit şi arhiescop a ţării Kyr Grigorie. La leat 1787. În tipografia sfintei episcopii a Râmnicului de Gheorghe sin Popa Constantin tip. Râmniceanul.”

Publicat în Valcea
Ești aici: Home Valcea Afişez elemetele după tag: pr Ioan D Ciucă prof Domnica Ciucă prof Ion M Ciucă