oleranţă al lui losif al ll-lea, din 29 octombrie 1781, deşi au existat şi înainte de această dată mai multe iniţiative de a construi o biserică ortodoxă în Oraşul Nou92. Locul noii biserici s-a stabilit în partea de sud-est a Pieţei Sfântul Ladislau (astăzi Piaţa Unirii), prin donaţia din anul 1712 făcută de Samuilă Horvat93.Piatra de temelie a Bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” (cunoscută îndeobşte sub denumirea de „Biserica cu Lună”) a fost aşezată în data de 9 noiembrie 1784, în prezenţa episcopului ortodox de la Arad, Petru Popovici", proiectantul bisericii fiind arhitectul lacob Eder, iar constructorul loann Lins, zis şi Paler100. Biserica se va zidi „cu cheltuiala norodului drept credincios neunit grecesc, românesc şi sârbesc”, locuitori al Oraşului Nou. A trebuit să treacă şase ani până când s-a putut oficia în ea primul serviciu divin, în ziua de 17 noiembrie 1790101. De menţionat că la acea dată era singura biserică cu turn din Oraşul Nou. Actul sfinţirii bisericii s-a îndeplinit în ziua de 11 iunie 1832, în urma terminării tuturor lucrărilor şi a decoraţiilor interioare102. Din 1920, biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” este şi catedrală episcopală.
„Biserica cu Lună” este un autentic giuvaer arhitectonic, ale cărui forme baroce sunt adaptate cu dibăcie unui program cultic tipic ortodox. Silueta edificiului este dominată de turnul-clopotni|ă aflat pe latura vestică, deasupra pronaosului îngust, supraînălţat de un balcon destinat corului. Naosul amplu, monumental, este prevăzut cu mici abside laterale, elemente specifice programului cultului ortodox, care constituie şi elemente de indubitabilă identitate pentru acest edificiu. Modenatura arhitectonică de inspiraţie barocă şi, în mai mică măsură, neoclasică este tratată cu discreţie, ritmul pilaştrilor cu capiteluri compozite participând la crearea unui joc de volume care, în acelaşi timp, creează umbre şi lumini103. Biserica tip navă, încheiată în plan triconc (cu trei abside) - care se poate identifica şi la „Biserica cu Lună” - este caracteristică planimetriei bizantine. Sistemul de boltire semicilindrică a navei se reazemă pe 12 perechi de pilaştri. Altarul este despărţit de naos printr-un iconostas în formă de semicerc. Cea mai mare parte a vechii picturi pe lemn, ca şi sculptura şi auritura iconostasului, este opera fraţilor Alexandru şi Arsenie Teodorovici104.
Faţada principală a bisericii este împărţită în trei travee, cu turnul aşezat central. Turnul se reazemă pe patru pilaştri masivi cu secţiunea pătrată, dintre care doi sunt vizibili în exterior, dar segmentaţi în câte un pilastru şi un sfert. Toţi pilaştrii turnului şi navei sunt în stil clasicist, cu capiteluri ionice. Celelalte motive exterioare aparţin, în general, stilului baroc, dar între arhitectura barocă şi cea clasică nu se poate face o delimitare tranşantă, de exemplu în cazul frontoanelor triunghiulare. în arhitectura clasică, acestea din urmă aveau şi un rol funcţional, nu numai decorativ, dar în stilul baroc se limitează numai la un rol ornamental. Alt element decorativ arhitectonic pur baroc este frontonul curbat, cu panouri „în oglindă” care se termină la extremităţi în volută, iar deasupra navei cu două amfore. Originală şi extrem de rar întâlnită, cu elemente în stil baroc, este amplasarea celor şase ferestre monumentale de la naos şi pronaos în firide cu laturile concave, practicate în grosimea zidului de sus şi până la sol, dar cu arcul bizantin în plin cintru. Procedeul a fost preluat, apoi, la construcţia Catedralei „Sf. Nicolae”105.
în turn este montat un mecanism care pune în mişcare o sferă reprezentând Luna. Mecanismul, executat în anúl 1793 de ceasornicarul orădean, Georg Rueppe in 
Grosswardein (Oradea), arată fazele Lunii, motiv pentru care biserica este cunoscută sub denumirea de „Biserica cu Lună”106. Coiful turnului s-a construit din tablă de aramă cu aurituri. Forma coifului este de un baroc potolit, având o elegantă zvelteţe, la cele patru colţuri ale sale aflându-se icoanele aurite ale celor patru Evanghelişti, crucea şl globul pe care se sprijină fiind şi ele aurite 107.
