Bihor (3)
CASA NAŢIONALĂ DIN ORADEA – centru cultural orădean şi european
Scris de BHBiblioteca
I.CASA NAŢIONALĂ – centru cultural orădean şi european
I. CASA NAŢIONALĂ – centru cultural orădean şi european
1.1. Istoricul Casei Naţionale
Una dintre cele mai importante realizări ale societăţii româneşti din municipiul Oradea şi judeţul Bihor din perioada interbelică a constituit-o înfiinţarea Casei Naţionale. Chiar dacă actul de naştere al acestei instituţii datează din 23 iunie 1929, ideea creării unei astfel de instituţii la graniţa de vest a României Mari datează din anul 1926[1].
În viziunea creatorilor săi, Casa Naţională din judeţul Bihor era considerată o urgenţă, după cum spunea Î.P.S.S. Arhiereul Andrei Crişanul, viitor preşedinte de onoare al acestui lăcaş, deoarece în urma noastră se ridică o generaţie care aşteaptă realizări de la noi, generaţie care vrea să se inspire din pilda vieţii noastre[2].
În scrisoarea adresată preşedintelui Comisiei Interimare de atunci, dr. Aurel Lazăr, de către Episcopul Roman Ciorogariu, Episcopul dr. Valeriu Traian Frenţiu şi Arhiereul Andrei Crişanul, la data de 11 iunie 1929, se preciza intenţia de a înfiinţa Casa Naţională din Bihor „pentru ocrotirea intereselor româneşti din toate domeniile vieţii sociale”[3]. De asemenea, se solicita ca şi sediu al acesteia, Hotelul Regina Maria (fostul imobil Szechenyi) – care reprezintă proprietatea oraşului în contextul în care expiră contractul de închiriere a vechiului chiriaş, la 1 noiembrie 1929.
Piatra de temelie a Sinagogii fost aşezată la 29 martie 1885. A fost construită de meşterul local Borbély János pe baza
proiectului lui Székely Mihály și a fost sfinţită la 23 septembrie 1886. Numărul enoriaşilor era în jur de trei sute.
În 1923 în școlile confesionale se puteau înscrie numai cei cu religia respectivă. Copiii evrei învațau în limba română și în idiș.
După recensământul din 1930 în Salonta trăiesc 505 evrei.
În 7 iunie 1944 comunitatea evreiască numărând acum 600 de persoane , este deportată și dusă în lagăre de muncă sau de exterminare.
La recensământul din 1948 în Salonta mai există 15 evrei ,iar în 1956 , 85 , iar în 1966 ,45.
La 25 august 1989 se începe demolarea clădirii. Comunitatea evreiască aflată în scădere, nu o mai poate întreţine sau renova.
Az alapkövet 1885 március 29-én tették le. Borbély János helybeli mester kivitelezte Székely Mihály terve alapján. 1886 szeptember 23-án szentelték fel. Az izraelita vallásúak száma háromszáz körüli volt. 1989 augusztus 25-én megkezdik a zsinagóga lebontását. A hitközösség, apadó száma miatt, már nem képes fenntartani, renoválni.
ACADEMIA DE DREPT REGELE CAROL AL II-LEA DIN ORADEA
Scris de prof. dr.Livia Ghiurcuta
Anii crizei economice mondiale, 1929-1933, şi-au pus amprenta şi asupra învăţământului românesc în partea de vest a ţării. Una dintre instituţiile culturale care a avut cel mai mult de suferit a fost Facultatea Juridică Regele Carol al II-lea, fosta Academie Regală care exista încă din anul 1780, de pe vremea Mariei Tereza.
Presa orădeană, în special „Gazeta de Vest”, organul de presă al Casei Naţionale din Bihor şi, în acelaşi timp, ziar naţional, a inserat în paginile sale, pe tot parcursul anilor 1933-1934, decizia Parlamentului României de a desfiinţa această instituţie care se număra printre cele 5 existente în România de după anul 1918.
Împlinirea a 15 ani de învăţământ românesc la graniţa de vest a ţării, în loc să devină un moment de bucurie şi de împlinire pentru destinele acestei naţiuni greu încercate în decursul timpului, s-a transformat într-o perioadă de decepţie, deziluzie, de jocuri politice şi de neîmpliniri. Această perioadă coincide cu ultimii ani de decanat ai profesorului Constantin Petrescu-Ercea, ultimul decan al acestei prestigioase instituţii bihorene.
