Istorie Locala

-...De multă vreme am vrut să vă întreb și iată că nu v-am întrebat până acum. În fond, ați terminat Facultatea de Drept. Toată Iumea vă spune istoricul Horia Nestorescu-Bălceşti. Care a fost drumul de la absolventul de drept, jurnalistul Horia Ncstorescu-Bălceşti, la acum , iată, istoricul francmasoneriei româneşti?

-Trebuie să spun că înainte de a mă înscrie la Facultatea de Drept îmi depusesem dosarul la Facultatea de Filosofie, deci, de fapt, cu am vrut să urmez filosofia şi nu dreptul sau istoria. Din nefericire, în acea epocă, înainte de examenul de admitere, era verificarea dosarului personal. Şi cum eu eram fiul unui avocat, nu aveam origine sănătoasă şi atunci nu am putut să intru la Facultatea de Filosofie. De altfel, nu puteam intra nici la Facultatea de Drept cu acelaşi dosar şi atunci a trebuit să-mi fabric origine sănătoasă. Nimic mai simplu de altfel, am intrat muncitor într-o fabrică, unde sigur că am ajuns şef de echipă. Produceam semiconductori, tranzitoare. Nu era o echipă de zidari. Şi, evident că, apoi, după ce am avut origine muncitorească, am intrat la Facultatea de Drept. Am mai fost întrebat de ce la Facultatea de Drept. Cred că a fost o tradiţie de familie, bunicul, tata au fost avocaţi şi am vrut să continuu această tradiţie. Din nefericire, nu am avut revelaţia justiţiei adevărate după terminarea facultăţii şi am intrat în gazetărie.

«...încă de la începutul secolului al XVIII-lea se sapă în Ocnele Mari din judeţul Vâlcea, prima gură de Ocnă, pe proprietatea Eforiei spitalelor civile din Bucureşti şi pe partea stângă a râului sărat ce udă comuna, de la apus la răsărit, de-a lungul ei şi se varsă în râul Olt. Localitatea unde s-a săpat această gură se numeşte Cărpiniş, zisă în popor la „Ocnele vechi", această mină după scurt timp se surpă din cauza izvoarelor ivite la o adâncime oarecare. Se sapă o altă gură tot pe partea stângă a râului sărat şi tot pe proprietatea eforiei, la o depărtare de circa un kilometru de prima gură surpată şi aceasta are soarta celei dintâi și a rămas aici o baltă mare de apă sărată, numita "În brazi". Atunci tot pe proprietatea Eforiei şi pe aceeaşi direcţie a râului sărat, cam la 400 metri spre apuse se sapă două guri de ocnă alipite, despărţite între ele cu un gard de nuiele. De aici s-a scos sare, cam 12-14 ani, când şi aceasta s-a surpat, rămânând un lac de apă sărată. Acestea sunt băile Eforiei din Ocnele Mari, rămase sub denumirea de "Balta Rosie". (157)

Şcoala de la Mănăstirea Bistriţa s-a impus în istoria ţării noastre ca una dintre cele mai vechi vetre de cultură românească, unde studiul limbii române a început prin deceniile patru-cinci ale secolului al XVI-lea, contribuind hotărâtor la înlocuirea treptată şi definitivă a celei slavone, folosită în cultul bisericesc şi cancelariile domneşti. Chiar actele oficiale, emise de conducerea Mănăstirii, erau redactate în limba română.

Fiecare dintre noi ştie destul de multă istorie pentru a înţelege că fără domnitorii şi boierii olteni, istoria neamului nostru ar fi fost cu totul alta. Domnii mai scurte sau mai îndelungate, realizări importante sau, dimpotrivă, treceri prin scaunul domnesc fară vreo însemnătate aparte, evenimente care marchează veacuri întregi, totul se leagă, într-un fel sau altul, de lupta boierilor şi a domnitorilor olteni pentru a menţine vie, trează şi neatinsă fiinţa naţională a neamului lor.

Prezentăm acum unul dintre destinele tragice din istoria noastră: Radu de la Afumaţi, cel care a domnit între 1522-1529.

Marți, 20 Aprilie 2021 08:40

«Mihai Viteazul - Fiul Vâlcii»

În martie 1601, pe când Mihai se afla la Curtea imperială de la Praga, pictorul Aegidius Sadeler i-a schiţat portretul „lucrat după natură”, după cum mărturisea autorul, care îl înfăţişă pe Mihai voievodul Ţării Româneşti, strălucitor în norocire şi în nenorocire şi virtuos în amândouă, în vârstă de 43 de ani. Aşadar Mihai s-ar fi născut în anul 1558. Trebuie consemnat faptul că la noi, pe atunci Anul Nou începea împreună cu cel bisericesc la 1 septembrie. Deci, momentul naşterii cu aproximaţie trebuie căutat după această dată până la moartea tatălui său, întâmplată a doua zi de Crăciun a anului 1557, la Râmnicu Vâlcea, unde domnitorul se preocupa de zidirea unei biserici - Cuvioasa Paraschiva - fie după această zi nenorocită. 

Studiind documentele date de către cancelaria domnitorului Pătraşcu cel Bun, tatăl lui Mihai, vedem că din iunie 1557, acesta şi sfatul domnesc se găseau la Râmnic (30 iunie 1557), Drăgoeşti (4 iulie 1557), Piteşti (iulie 17), Brâncoveni (25 iulie), Bucureşti (10 septembrie), Târgovişte (15 septembrie), Bucureşti (octombrie-noiembrie). 

Luni, 19 Aprilie 2021 09:05

Gramatica lui Ienache Văcărescu/1787

«Am subliniat în mai multe rânduri rolul de excepţie, în plan cultural, deţinut de Râmnicu-Vâlcea în decursul timpului. Înfiinţarea „morilor de hârtie” de către Matei Basarab a avut un răsunet favorabil în timp, pentru că numeroase personalităţi creatoare au fost atrase de acest centru al spiritualităţii româneşti oltene. Una dintre lucrările importante care au văzut lumina tiparului vâlcean a fost şi faimoasa Gramatică a luminatului boier Ienăchiţă Văcărescu, al cărei titlu nu se poate reţine fară un oarecare efort: „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielelor gramaticii rumâneşti, adunate şi alcătuite acum întâi dă dumnealui Ianache Văcărescul cel dă acum dikeefilax a bisericii cei mari a Răsăritului şi mare vistier a Principatului Valahiei, şi hărăzite dă însuşi la prea cinstitul, sfiinţitul, dă Dumnezeu iubitoriul episcop a sfintei episcopii a Râmnicului Kyr Filaret. Tipărite cu porunca şi blagoslovenia sfinţiei sale, acum în domnia prea înălţatului şi prea luminatului prinţip a toatăi Ungrovlahiei, Nicolae Mavrogheni voevod, în arhieria prea sfinţitului şi alesului dă Dumnezeu mitropolit şi arhiescop a ţării Kyr Grigorie. La leat 1787. În tipografia sfintei episcopii a Râmnicului de Gheorghe sin Popa Constantin tip. Râmniceanul.”

Ești aici: Home Bihor Articole filtrate după dată: Aprilie 2021