Categorii de arii protejate din Romania

Noua Lege a Ariilor Protejate (legea  nr. 49 din 7 aprilie 2011) instituie un numar de 10 categorii de arii protejate, din care cinci categorii de nivel national (corespunzatoare categoriilor I-V definite de normele Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii - IUCN) si cinci categorii speciale stabilite prin conventii internationale specifice. In aceste categorii vor fi incadrate pe viitor atit ariile protejate existente, cit si cele ce se vor institui de acum incolo.
1) REZERVATII STIINTIFICE
Rezervatiile stiintifice sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si cons

ervarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinzind elemente reprezentative de interes stiintific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura.
2) PARCURI NATIONALE
Parcurile nationale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national cuprinzind elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic, sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.
3) MONUMENTE ALE NATURII
 4) REZERVATII NATURALE
5) PARCURI NATURALE
6) REZERVATII ALE BIOSFEREI

 7) ZONE UMEDE DE IMPORTANTA INTERNATIONALA 
8) SITURI NATURALE ALE PATRIMONIULUI NATURAL UNIVERSALE
9) ARII SPECIALE DE CONSERVARE
10) ARII DE PROTECTIE SPECIALA AVIFAUNISTICA 

Vă recomandăm să accesați  http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=72&Itemid=1&lang=ro

Situată în sud-vestul şi vestul Bazinului închis Padiş – Cetăţile Ponorului, în afara acestuia, Valea Galbenei reprezintă un culoar de drenare spre Depresiunea Beiuşului a majorităţii apelor din Bazinul Padiş. Aproape pe tot parcursul ei, Valea Galbenei cuprin

de sectoare de chei înguste, mărginite de pereţi verticali şi pante abrupte, având numeroase cascade şi fiind deosebit de greu de străbătut. Sectorul amonte este cel mai spectaculos, porţiunea dintre Izbucul Galbenei şi confluenţa cu Valea Luncşoara, constituind un canion îngust, mărginit de pereţi verticali de peste 100 m.