Istorie Locala

Biserica care se află pe Str. Aradului din Salonta, era destinată iniţial celor câţiva enoriaşi de religie greco-catolică. Piatra de temelie a fost depusă întrun cadru festiv la 8 octombrie 1933 de viitorul preot al lăcaşului, Ion Turdeanu.

Biserica a fost proiectată de arhitectul Francisc Sztarill în stil neo- brâncovenesc şi a fost executată de constructorul salontan Kiss Mihály. Biserica este legată de cele două turnuleţe ale intării în grădină printr-un şir de stâlpi cu arcade, ceea ce îi dă o notă aparte. Biserica are doar 7 metri lăţime, lungimea ei este de 18 metri, iar cupola are înălţimea de 15 metri. Iconostasul şi frescele sunt opera lui Keresztesi Sámuel din Tăşnad, judeţul Sălaj. Tâmplăria a fost executată în atelierul meşterului local Tóth Imre, iar lucrările instalaţiei electrice de localnicul Orendi Lajos. Biserica a fost dotată cu două clopote (de 120 şi de 200 kilograme). Sfinţirea bisericii greco-catolice a avut loc la 30 octombrie 1937 şi a primit hramul Pogorârea Sfântului Duh.

Piatra de temelie a gimnaziului superior din Salonta fost aşezată întrun cadru de sărbătoare la data de 26 august 1908. Terenul a fost donat de către consiliu pe actuala Str. Republicii. Clădirea a fost proiectată de arhitectul de origine salontană, Székely László (3 august 1877–23 ianuarie 1934), care în aceea perioadă era arhitectul-şef al oraşului Timişoara. A fost inaugurat la 1 septembrie 1909, întro atmosferă de deschidere înălţătoare.

Primii absolvenți au ieșit de pe băncile liceului în 1911. Erau 25. Printre cadrele didactice ale acelei perioade îl amintim pe Viski Károly, etnograf, mai târziu academician, profesor universitar la Cluj, care a scris două cărți despre cultura, folclorul acestei zone. Urmașul său, Szendrey Zsigmond era și el preocupat de salvarea creațiilor folclorice. Printre cei mai sârguincioși elevi ai săi s-a numărat Olteanu Alexandru, care după 1920 a fost cunoscut ca scriitor. Din rândul pedagogilor renumiți îl mai amintim pe dr. Móczár József, care cu ocazia aniversării a 300 de ani de existență a localității a scris monografia „Salonta 1606–1906“. Dintre elevii liceului îi putem aminti pe cunoscutul poet Erdélyi József și astronomul Kulin György.

          Construcţia bisericii romano-catolice din Salonta este începută la 15 aprilie 1875, din dispoziţia episcopului Lipovniczky István, pe baza proiectului arhitectului orădean Knapp Ferenc. Clopotele, orga, băncile şi obiectele de cult au fost transferate de la biserica din cetatea Oradiei. Sfinţirea ei are loc la 20 august 1876 în cinstea regelui Sf. Ştefan.

În vara anului 1995 biserica este înconjurată cu gard de fier. La 20 august 1996, în fața bisericii s-a pus o cruce de piatră și marmură, reprezentând pe Iisus răstignit. În anul 2000, tot la aceeași dată se inaugurează un monument din lemn, proiectat de sculptorul de origine salontană Karancsi Sándor și realizat de  fratele său, Karancsi László.

         Localitatea Salonta este situată în sud-vestul județului Bihor, la o distanță de 39 km de municipiul Oradea, spre sud, fiind străbătut de drumul național care unește orașele Oradea și Arad. Spre vest are legături internaționale pe calea ferată și pe șosea cu Ungaria. Salonta este străbătută de pârâul Culișer.

         Prima atestare scrisă referitoare la istoria Salontei datează din 1214, unde localitatea apare sub numele de Zolunta, într-un act de donație al regelui Andrei al II-lea. După aceea, este proprietate bisericească, apoi trece în proprietatea familiai Lemenchei, mai târziu aparține familiei Toldi. În 1332 localitatea este amintită sub numele de Zalanta, în 1462 ca Zalantha, pentru ca în anul 1587 să se ajungă la forma de Szalonta.