Nu se  știe exact, că unde se afla în Salonta și cum arăta biserica familiilor Toldi, și cea a haidonilor. În schimb, numele preoților figurează în documentele bisericii reformate încă din anul 1637. Primul nume cunoscut a fost cel al preotului Huszti András.

La începutul secolului al XVIII-lea, vechea biserică de lemn din Salonta a devenit neîncăpătoare pentru numărul crescut de credincioși reformați, care se hotărăsc să strângă fonduri pentru construirea unui nou lăcaș. În 1755 este finalizată o biserică de cărămidă, înconjurată de un zid fortificat, cu patru turnulețe. În 1757 în turnul bisericii a fost montat un orologiu fabricat la Debrețin, donaţia comercianţilor macedonieni.

Piatra de temelie a gimnaziului superior din Salonta fost aşezată întrun cadru de sărbătoare la data de 26 august 1908. Terenul a fost donat de către consiliu pe actuala Str. Republicii. Clădirea a fost proiectată de arhitectul de origine salontană, Székely László (3 august 1877–23 ianuarie 1934), care în aceea perioadă era arhitectul-şef al oraşului Timişoara. A fost inaugurat la 1 septembrie 1909, întro atmosferă de deschidere înălţătoare.

Primii absolvenți au ieșit de pe băncile liceului în 1911. Erau 25. Printre cadrele didactice ale acelei perioade îl amintim pe Viski Károly, etnograf, mai târziu academician, profesor universitar la Cluj, care a scris două cărți despre cultura, folclorul acestei zone. Urmașul său, Szendrey Zsigmond era și el preocupat de salvarea creațiilor folclorice. Printre cei mai sârguincioși elevi ai săi s-a numărat Olteanu Alexandru, care după 1920 a fost cunoscut ca scriitor. Din rândul pedagogilor renumiți îl mai amintim pe dr. Móczár József, care cu ocazia aniversării a 300 de ani de existență a localității a scris monografia „Salonta 1606–1906“. Dintre elevii liceului îi putem aminti pe cunoscutul poet Erdélyi József și astronomul Kulin György.

Biserica din Ceica poartă hramul Pogorârea Sf. Duh şi a fost reconstruită în anul 1925 .

Alaturat va prezentam documente de arhiva care arata cu, s-a facut in acei ani colectarea sumelor necesare pentru a porni constructia.

Printre cei care au contribuit a fost si familia din imagine, Vasile Ivan care a trimis bani tocmai din 
Cleveland Ohio.

La randul lor cei care au primit donatia trimite familiei din america documentul care prezinta pe toti cei care au contribuit finanaciar.  

Biserica a fost construita  din piatra. A fost sfinţită în 1926. Are 3 turle iar stilul bisericii este cel bizantin combinat cu cel moldovenesc. Biserica a fost pictată de către pictorul prof. Ioan Someşan din Timişoara în anii 1987-1988. Printre obiectele de

În secolul al XVIII-lea, în timpul restaurării catolice, credincioşii ortodocşi şi reformaţi nu şi-au putut construi clădiri de cult decât după Edictul de toleranţă al lui losif al ll-lea, din 29 octombrie 1781, deşi au existat şi înainte de această dată mai multe iniţiative de a construi o biserică ortodoxă în Oraşul Nou⁹². Locul noii biserici s-a stabilit în partea de sud-est a Pieţei Sfântul Ladislau (astăzi Piaţa Unirii), prin donaţia din anul 1712 făcută de Samuilă Horvat⁹³.

La începutul secolului al XVIII-lea, ortodocşii aveau o singură biserică, cea din Velenţa. Deplasarea ortodocşilor la biserica din Velenţa se făcea cu greutate, mai ales pe timp ploios, când apele Crişului şi ale Peţei se umflau şi ieşeau din matcă. De aceea, s-au făcut demersuri repetate pentru construirea unei biserici şi în târgul lor, de exemplu, în 1733, în timpul vicarului Sofronie, când împăratul a amânat soluţionarea cererii, iar guvernul său a ordonat comitatului să nu permită zidirea unei biserici ortodoxe în Oraşul Nou până ce nu va porunci împăratul⁹⁴. De menţionat că, în 1743, ortodocşii instalează în casa lui Mihai Kristoff din strada Peţa (astăzi Cuza Vodă), cu sprijinul autorităţilor locale, o capelă şi o şcoală, iar pentru oficierea serviciilor religioase se aduc aici preoţi de la biserica din Velenţa⁹⁵. Anul 1743 este deci data înfiinţării parohiei în Oraşul Nou⁹⁶. Peste un deceniu, în 1754, ortodocşii se prezintă cu o petiţie în faţa comisiei imperiale, care se afla la Oradea, pentru a li se acorda dreptul de a-şi clădi o biserică în acest târg, motivând cu faptul că numărul lor întrece cu mult pe cel al altor confesiuni. Ea a fost respinsă pe motivul că: „confesiunea ortodoxă fiind numai tolerată, nu se poate admite ca în oraş să se clădească o nouă biserică ortodoxă, lângă cea catolică şl unită”⁹⁷. În anii următori, ortodocşii îşi reînnoiesc de mai multe ori această cerere, dar până la declararea Edictului de toleranţă, din 1781, toate sunt refuzate. Din cauza împotrivirilor, în comitatul Bihor edictul a fost publicat abia în 30 decembrie 1783, deci a mai trebuit să treacă încă trei ani până la obţinerea dreptului de a zidi o biserica ortodoxă⁹⁸.

Construcţia Hotelului Central din Salonta este terminată în decembrie 1910. Clădirea impozantă, cu două etaje, a fost proiectată în stil eclectic de localnicul Nagy József la cererea întreprinzătorului Ellmann Lajos. Dispunea de 24 de camere de oaspeţi, două restaurante şi o cafenea. Hotelul mai avea o sală pentru teatru sau baluri. Alături se vede în construcție viitorul magazin al Cooperativei Deservirea, care a fost dat în folosinţă în toamna anului 1962. În zilele noastre la parterul fostului hotel funcționează o bancă.

          
Nagyszalontán a Központi Szálloda építését 1910 decemberében fejezték be. A kétemeletes, impozáns épületet Ellmann Lajos vállalkozó részére a helybeli Nagy József tervezte eklektikus stílusban. Magába foglalt 24 vendégszobát, két vendéglőt és egy kávézót. Az épülethez tartozott még egy nagyterem színi előadások és bálok rendezésére. Mellette látható az épülő Deservirea üzletház, amelyet 1962 őszén adtak át. Napjainkban a volt hotel földszintjén egy bank működik.

Datare temporară: 1962

Clădirea impozantă din centrul orașului Salonta a fost construită în vecinătatea Turnului ciunt de către Societatea Memorială „Arany János”. Lucrarea a fost executată de Nagy József, restauratorul Turnului ciunt, pe baza proiectului profesorului universitar Czigler Győző, proiect prelucrat de Dvorák Ede şi Széchen Antal. Clădirea a fost predată la 1 octombrie 1912. Astfel Societatea Memorială şi-a obţinut un sediu potrivit, iar din banii obţinuţi din chiria spaţiilor comerciale şi a locuinţelor a putut întreţine muzeul. În zilele noastre aici se află biroul Muzeului Memorial „Arany János”, sediul Asociației Culturale “Arany János”, sediul Asociaţiei de Protecţie Socială a Pensionarilor, atelierul Cercului de artă manuală „Sinka István”, şi o spațioasă galerie de artă – toate acestea la parter – iar la etaj funcționează Biblioteca Municipală „Teodor Neş”. 

Istoria proiecţiilor de film  în Salonta   începe în data de  30 decembrie 1902 când un inginer  american prezintă invenţia fraţilor Lumiere în sala  mare a Hotelului Naţional.

În 1905 devinese o practică curentă proiectarea filmelor mute. Spectacolele aveau loc la restaurantul Ellmann Lajos care avea un generator de curent propriu. (Oraşul Salonta va beneficia de iluminat peste încă 6 ani).

În 18 martie 1914 în oraş sosesc  doi americani care prezintă invenţia lor-  chinetofonul care permitea redarea filmelor cu sonor. Sunt ţinute  două spectacole în sala mare a Vigado-ului. De acum Salonta va prezenta pentru public atât filme de

scurt metraj cât şi filme cu program normal.

Se lucrează la  clădirea destinată să fie  cinematograf   cu 334 locuri din  6 decembrie 1960, acesta  fost inaugurat în seara zilei de 19 februarie 1962, prin proiecţia filmului S-a furat o bombă, în regia lui Ion Popescu Gopo.