Castelul Stubenberg (cu numărul de ordine în registrul monumentelor 353, BH-II-m-B-01195), la istoria și stăpânii acestuia, trebuie amintit că Dietrichstein Ferenc János a fost naturalizat în 1742. Fiul lui deja era la Săcueni unde întemeiase o agricultură dezvoltată. Între 1750 și 1760 a construit aripa sudică a castelului, în locul castelului Zolyomi. Între anii 1764 și 1768 a sprijinit construirea bisericii romano-catolice.

În 1830 domeniul de la Săcuieni a devenit proprietatea contelui Stubenberg Gusztáv. El a contruit un hambar în stil clasicist, după care, la cumpăna dintre secole a restaurant castelul, lucrările finalizându-se în 1906. Tot în acest timp a construit și aripa nord-estică.
Arhitectul vienez Victor Siedec s-a folosit într-un mod uimitor de oblicitatea dealului, deoarece fațada principală este fără etaj, dar privind de pe șoseaua principală, pare cu etaj.
După război, în castel a funcționat o școală, iar după 1989 și până în 2008 aici a fost Liceul „Petőfi Sándor”, mutat apoi într-o clădire nouă.
În vara anului 2010, primăria din Săcuieni a semnat un contract cu Fundația Sfântul Francisc, în care primăria concesionează castelul pentru fundație pe o perioadă de 49 ani, cu condiția ca acesta să renoveze și să întrețină clădirea. În clădire este planificat să funcționeze un cămin de copii.

Aripile castelului sunt în forma literei L. În mijlocul fațadei principale a aripii de vest are un hol deschis.

Geamurile fațadei principale sunt cu închidere dreaptă. Clădirea are un singur nivel, în partea dinspre curte are un coridor boltit.

Deasupra intrării principale se află blazonul familiei Dietrichstein:

Cele două părți ale porticului sunt decorate cu câte o coloană ionică.
De la intrarea principală, în dreapta, se vede ce a mai rămas din grădina de iarnă din trecut. Fațada secundară din spate este etajată. În fața clădirii se află un parc dendrologic sălbatic, în care se pot vedea rămășițele unei fântâni decorate cu un vultur.

... cealaltă fațadă a corpului de clădire, cea cu parcul dendrologic și cu fântâna cu vultur sunt în paragină totală...

În 1905 în ziarul local apare un anunț de organizare a concursului privind construirea unei clădiri care să adăpostească primăria orașului. Rezultatul selecției apare în nr. 28 al ziarului local: I.Szekely Laszlo, II. Komor Marcell, III.Toaso Pal. În 1906 pentru sala festivă a primărie , consiliul comandă două picturi de Eder Gyula reprezentându-i pe Bocskai Istvan și pe Arany Janos.

În 1906 începe demolarea casei Fonagy , până acum sediul primariei, și din 6 august se începe lucrul la noua clădire.

 Construcția clădirii,  după planurile arhitectului de origine salontană, Székely László  e finalizată în  11 septembrie 1907.In data de 26 septembrie se ține prima ședință festivă și sunt dezvelite cele 2 tablouri comandate.

Tablourile sunt scoase din sala Primăriei în 20 iulie 1920 și sunt depozitate în magazie. În 1950 ele vor fi donate muzeului din localitate.

Az épületet Székely László nagyszalontai születesű műépitész tervei alapján épitették 1906-1907-ben.

Strada principală din Aleşd.  Fosta cladire a CEC din sec. XIX.