Execuţiile prin ardere pe rug, decapitare sau spânzurare aveau loc, de regulă, în Piaţa Centrală a oraşului, în faţa Bisericii Sf. Mihail. Rămăşiţele trupeşti ale celor arşi pe rug, erau duse apoi la marginea oraşului, lângă Turnul Croitorilor, lăsate acolo un timp pentru a fi privite cu luare aminte de ceilalţi cetăţeni. Din acest motiv aleea ce ducea spre turn se numea, pe atunci, Uliţa Vrăjitoarelor.
Până în anul 1768, când au fost interzise de împărăteasa Maria Tereza, procese ale vrăjitoarelor s-au desfăşurat şi la Cluj. Cel mai vechi proces, datează din 1565. O femeie era considerată vrăjitoare dacă avea un neg care, înţepat cu acul, nu sângera. O altă modalitate prin care se verifica dacă o femeie era vrăjitoare era „proba apei”, prin care aceasta, legată de mâini şi de picioare, era scufundată în apă. Dacă nu se scufunda, era semn de nevinovăţie. La Cluj, „proba apei” se făcea în Someş.
Informații adiționale
-
Autor:
-
---
- Data aparitiei: Sâmbătă, 03 Iunie 2023
- Localitate: Cluj
- Creator: ---
-
Subiect:
-
---
- Descriere: ---
- Editor: Biblioteca Judeţeană Octavian Goga Cluj
- Contributor: ---
- Tip: text
- Format: ---
- Identificator: ---
- Sursa: ---
- Limba: română
- Suport: altceva
- Tip articol: Articole si studii
Publicat în
Cluj