Cluj (20)
Muzeul de Speologie, înfiinţat în anul 2003, este singurul de acest gen din Europa. Pot fi văzute aici diferite feluri de roci care păstrează amprente ale unor animale dispărute cu mii de ani în urmă, cât şi obiecte şi instrumente folosite de renumitul biolog Emil Racoviţă. Muzeul a fost deschis în Turnul Cetăţii Vechi, din strada Sextil Puşcariu, cea mai veche construcţie de apărare a oraşului, singurul turn rămas până în zilele noastre din fortificaţiile Cetăţii Vechi. Turnul, care îşi pierduse funcţia militară, a fost utilizat ca închisoare, depozit, locuinţă.
Ridicarea primelor construcţii destinate practicării diferitelor sporturi a început încă în secolul al XIX-lea. Prima arenă sportivă a oraşului datează din anii 1870 şi a fost patinoarul din Grădina Muzeului (Grădina Mikó), din strada Clinicilor de azi, practicanţii acestui sport mutându-se apoi în Parcul Central, pe patinoarul de aici.
Pe locul unde se află astăzi Colegiul Academic de pe strada Kogălniceanu din Cluj Napoca, în 1821, s-a ridicat prima clădire de teatru din oraş, primul teatru public din Ungaria. Clădirea a fost construită după planurile lui Antal Alföldi (1804-1821). Teatrul maghiar a funcţionat în această clădire între 1821 şi 1906. În 1904 a început construcţia noii clădiri în actuala Piaţă Ştefan cel Mare, inaugurată în ziua de 8 septembrie 1906.
În anul 1893 s-a inaugurat în Cluj transportul public cu tramvaie cu aburi. Primele modele de tramvaie au constat, la început, din unul sau mai multe vagoane trase de cai. Modelelul cu tracțiunea cu abur fost introdus şi în oraşul nostru din anul 1897. Tramvaiele cu abur, legau Gara de Piaţa Centrală; de aici porneau spre calea Mănăştur şi Calea Dorobanţilor de azi, până la Biserica Sf. Petru. Datorită numeroaselor accidente s-a renunţat la acesta în 15 mai 1902. Deşi tramvaiul cu aburi fusese scos din uz în anul 1902, calea de rulare a fost dezafectată total doar în 1909.
Tramvaiele au fost reintroduse în circulație abia în anul 1987.
În oraş a funcţionat un serviciu poştal din 1724. În anul 1772 existau, în Transilvania, 32 de staţii poştale, era organizat transportul scrisorilor şi coletelor şi cel de persoane. Din însemnările contemporane se ştie că, la Cluj, poşta îşi desfăşura activitatea în casa lui Petz Deák.
Hotelul Biasini a fost unul dintre cele mai renumite hoteluri ale Clujului în secolul al XIX-lea, găzduit într-o clădire pe strada Avram Iancu, lângă intrarea Cimitirului Central. Proprietarul acestuia, Gaetano Biasini (1790-1847) a sosit în oraş ca instructor de spadă, după căsătorie obţinând dreptul de cetăţean al Clujului. Timp de câţiva ani, Biasini a închiriat câteva încăperi din curtea hanului Calul bălan (Reduta) (astăzi Muzeul Etnografic de pe strada Memorandumului). În anul 1837 a cumpărat hanul Szacsvay, construind, în anul 1837, pe locul acestuia, un hotel restaurant şi cafenea de rang european, care a reprezentat timp de mai multe decenii, până la deschiderea din anul 1895 a hotelului New York, un centru cultural important al oraşului.
Clădirea care găzduieşte azi Muzeul Enografic al Transilvaniei, situată pe strada Memorandumului la nr.21 și cunoscută sub denumirea de Palatul Reduta, a fost ridicată, de edilii oraşului, pe locul unui vechi han (Calul Bălan). Clădirea a fost proiectată cu scopul de a deveni centrul vieţii publice a oraşului, un bun cadru de organizare a balurilor, şedinţelor şi reunilor festive.
Casa Matia din Cluj, iniţial „Casa Stefan Kolb”, aflată în evul mediu pe strada Sfântul Spirit, cu numărul de casă 258, este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din Cluj, unicul palat clujean din epoca de tranziţie de la stilul gotic la cel renascentist. Clădirea este renumită şi pentru faptul că aici, la 23 februarie 1443, s-a născut Matia Corvin (27 martie după plăcuţa de pe Casa Memorială), al doilea fiu al lui Iancu de Hunedoara şi al Elisabetei Szilágy. Venit pe lume în casa unui patrician german din Cluj, Matia a fost apreciat drept unul dintre cei mai mari regi pe care i-a avut Ungaria de-a lungul timpului. Prin naştere, prin ocrotirea oraşului (căruia i-a conferit privilegii), prin fondarea, în anul 1486, a bisericii franciscane, prin alte gesturi şi acţiuni, regele a rămas pentru eternitate şi un simbol al Clujului.
Până în anul 1768, când au fost interzise de împărăteasa Maria Tereza, procese ale vrăjitoarelor s-au desfăşurat şi la Cluj. Cel mai vechi proces, datează din 1565. O femeie era considerată vrăjitoare dacă avea un neg care, înţepat cu acul, nu sângera. O altă modalitate prin care se verifica dacă o femeie era vrăjitoare era „proba apei”, prin care aceasta, legată de mâini şi de picioare, era scufundată în apă. Dacă nu se scufunda, era semn de nevinovăţie. La Cluj, „proba apei” se făcea în Someş.
Între anii 1795-1796, a fost construită prima biserică ortodoxă din Cluj, Biserica Ortodoxă din Deal, cu hramul Sfintei Treimi, pe străduţa numită inițial “Uliţa Grecilor” (1810), respectiv “Uliţa Bisericii Grecilor”.
Citeşte mai mult ...
Biserica Reformată Centrală (Biserica din strada Lupului, strada Kogălniceanu de azi ) a fost construită între anii 1486 şi 1516, din dorinţa regelui Matia Corvin, pentru ordinul călugărilor franciscani (minoriţi), fiind cea mai mare biserică gotică cu o navă din Europa de Sud-Est. În această biserică se află şi cea mai mare colecţie de blazoane funerare din ţară. În trecut, la înmormântarea unui nobil, în cortegiul funerar, în faţa sicriului era adus blazonul lui, iar atunci când acesta era ultimul reprezentant al familiei, blazonul era întors cu capul în jos.
Biserica adăposteşte şi cea mai mare colecţie de blazoane funerare din ţară. În secolele trecute, atunci când era înmormântat un nobil, în cortegiul funerar, în faţa sicriului era adus blazonul lui, iar atunci când acesta era ultimul reprezentant al familiei, blazonul era întors cu capul în jos. În cazul nobililor care au avut legătură cu biserica din Strada Kogălniceanu (enoriaşi, botezaţi sau cununaţi aici etc.), blazonul lor era adus şi depus în biserică. Colecţia cuprinde aproximativ 120 de balzoane datând din secolul al XVII-lea până în secolul al XX-lea. Cel mai vechi blazon datează din 1664, fiind blazonul de argint al fiului de şase luni al lui Apafi György.
Biserica Sf. Mihail este a doua biserică gotică ca mărime din Transilvania, după Biserica Neagră din Braşov. Construcţia sa a început în anul 1316 şi a continuat 150 de ani. Turnul pe care îl cunoaştem azi, turnul cu ceas, a fost ridicat în anul 1837, fiind construit în stil neogotic, lucrările derulându-se pe perioada a 23 de ani. Momentan turnul este cunoscut ca fiind cel mai inalt turn de biserică din întreaga Românie (80 de m).
Cele mai multe legende privind Biserica Sfântul Mihail se leagă de criptele aflate sub această biserică de unde se crede că ar exista de asemenea un punct de pornire a mai multor tunele care duc la ieşirile din oraş. Aceasta rămâne însă o legendă, dar nu singura legată de Biserica Sf. Mihail. O alta, oarecum cunoscută este legenda copilului fără cap care este reprezentat pe faţada de sud a bisericii. Se spune că ar fi copilul unui meşter care a suferit un accident în timpul lucrărilor de construcţie. Tot în această parte bisericii, se văd încastrate în zid urmele ghiulelelor de la unul dintre asedii.
Denumirea medievală a străzii Mihail Kogălniceanu - magh. Farkas Utca - cunoscută odinioară ca Uliţa Lupilor, are o poveste a sa. Aceasta a fost consemnată pentru prima dată în anul 1453, în limba latină, ca Platea Luporum, în 1466 în limba maghiară, ca Farkas Wcza, iar în 1566, în limba germană, ca Wolfergass. Există mai multe explicaţii vehiculate pentru numele acestei străzi. Una dintre aceasta spune că înainte de construcţia zidului de incintă al oraşului, în timpul iernilor mai aspre, lupii din pădurile ce acoperea dealul Feleacului coborau până la gospodăriile din marginea oraşului, adică până acolo unde astăzi se întinde strada Kogălniceanu.
Fiecare clujean a auzit despre legendele reţelelor subterane din oraş, deşi arheologii şi istoricii neagă existenţa lor.
Astfel, biserica romano-catolică "Sfântul Mihail", centrul simbolic al Clujului ar fi legată prin canale subterane de Mănăstirea Franciscanilor, de biserica de la Calvaria şi, în unele versiuni, chiar şi de zona Cetăţuii...
