Cluj (30)
La capătul străzii Horea se află Piaţa Gării, cunoscută în trecut şi ca Baross tér. Până în anii 1860, aici a fost capătul oraşului.
Când în anul 1870 s-a terminat calea ferată, a crescut şi importanţa zonei.
Piaţa este dominată de clădirea impunătoare a Gării, construită în stilul specific sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, piaţa conturată aici a purtat numele de Hunyadi, după care l-a primit pe cel de Ştefan cel Mare, sub care este cunoscută şi azi. Ea s-a constituit prin divizarea unui spaţiu mai amplu, cealaltă parte, nordică, purtând azi numele de Piaţa Avram Iancu.
În timp, piaţa a purtat mai multe denumiri. Numele originar al pieţei a fost de Piaţa Mare (în timp ce centrul oraşului vechi era Piaţa Mică). Din 1869 a devenit oficial Piaţa Principală. A fost Piaţa Regele Matei la cumpăna secolelor XIX-XX, Piaţa Unirii în perioada interbelică.
Piaţa Cetăţii Vechi, a purtat, în timp, mai multe denumiri. Era cunoscută ca Piaţa Mică în Evul Mediu (Piaţa Mare fiind cea din jurul bisericii Sf. Mihail), apoi Piaţa Karolina în secolele XVIII-XIX. Azi poartă denumirea de Piaţa Muzeului.
Piaţa Mihai Viteazul a purtat înainte numele de Széchenyi tér. În 1918 a primit numele domnitorului român.
Conturarea şi dezvoltarea acestei pieţe începând din anul 1870, s-a datorat căii ferate.
Primele date mai concrete despre piaţă datează de la mijlocul anilor 1700. Pe latura pe care azi este situat Teatrul Naţional Lucian Blaga, la mijlocul anilor 1700, un ofiţer, Trencseni Ferenc, a îngrădit cu scânduri un teritoriu destul de mare, folosindu-l drept câmp de instrucţie pentru soldaţii săi. Cum această zonă a fost denumită de locuitori cetatea Trencin, piaţa a rămas cunoscută ca Piaţa Trencin....
Strada a purtat de-a lungul timpului numele de Farkas utca. În tradiţia locală, numele de Farkas utca [n.n. strada Lupului], are povestea sa. Potrivit acesteia, până la construirea zidului de sud al cetăţii în secolul al XV-lea, pe timp de iarnă, din zona neprotejată a oraşului, coborau până aici lupii. Cel mai vechi izvor documentar în care este menţionată această stradă, datează din 19 februarie 1436.
Prima menţionare a numelui străzii, datează din anul 1869, sub forma Mátyás ut. Se pare că este una dintre puţinele străzi din Cluj care a avut un singur nume. Acolo unde strada se îngustează, ea străpunge linia zidurilor vechii cetăţi, marcând locul unde se înălţa în trecut turnul Porţii Principale a Cetăţii Vechi a Clujului.
Arteră principală de circulaţie a oraşului care se desfăşoară între podul de peste Someşul Mic şi Piaţa Gării. La cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, din unificarea străzilor Evreiască (Zsidó utca) şi Mari (Nagy utca) a luat naştere strada Ferenc József. După primul Război Mondial, aceasta a purtat numele de Regele Ferdinand, iar după al doilea Război Mondial, pe cel de Horea.
Strada a fost încă din epoca medievală cea mai importantă stradă care pornea din Piaţa Principală, cunoscută atunci sub numele de Közép utca (strada de Mijloc). Strada a fost legată de aceasta şi mai târziu când, deja, la începutul sec. XX, era o parte a corso-ului Pieţei Principale.
