Maria Filotti - "Dintre toate comorile lumii am ales teatrul"
Scris de BRBibliotecaMaria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila la 9 octombrie 1883. Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. După terminarea "Şcolii secundare de fete" susține examenul de bacalaureat la Liceul I.C. Massim. Acolo este remarcată ca având calităţi artistice înnăscute de profesorul universitar Ştefan Sihleanu, director al Teatrului Naţional Bucureşti. S-a înscris apoi la Conservatorul de Muzica şi Artă Dramatică, unde a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, cea care-l va convinge pe tatăl Mariei să nu se mai împotrivească ca aceasta să facă teatru. În anul 1906 Maria acceptă un contract pentru o stagiune la Teatrul Naţional din Iaşi, unde a jucat nenumărate roluri. A urmat debutul pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din "Răzvan şi Vidra" de Hașdeu.
Ana Aslan – Pionier al geriatriei şi gerontologiei mondiale
Scris de BRBiblioteca
Ana Aslan s-a născut la Brăila la 1 ianuarie 1897 într-o familie cu valenţe intelectuale, care a acordat toată atenţia educaţiei celor patru copii. Moartea tatălui său după o lungă suferinţă o determină pe Ana, ca la numai 13 ani să ştie încotro se va îndrepta cariera sa - aceea de medic. Se mută cu familia la Bucureşti, unde termină Şcoala Centrală şi se înscrie la facultatea de medicină pe care o absolvă în 1922. Doi ani mai târziu obţine titlul de Doctor în medicină, cu teza Cercetări privind inervaţia vasomotoare la om sub îndrumarea Prof. Daniel Danielopolu.
Nava Borcea, se pare că este prima navă cu propulsie proprie construită de inginerii navali români, în România, conform unei declaraţii date de domnul inginer Dorin Buca, directorul adjunct al Şantierului Naval din Brăila “Este primul vapor construit de inginerii români, care până atunci construiseră doar barje, şlepuri, mici ambarcaţiuni, şi este spre lauda lor, că după aproape 100 de ani încă mai funcţionează cu piesele originale”.
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (IX)
Scris de BRBibliotecaBiserica „Sfântul Ioan Botezătorul”
Cu această biserică intrăm în secolul al XX-lea deoarece lucrările de construcţie au demarat chiar în anul 1900. Înaintea construcţiei actuale din strada Galaţi, tot în acelaşi loc a funcţionat un paraclis, ridicat din paiantă de către locuitorii zonei în anul 1895[1].
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (VIII)
Scris de BRBibliotecaBiserica „Adormirea Maicii Domnului”
Prima clădire a acestei biserici a fost din cărămidă şi s-a ridicat în anul 1844[1]. Această biserică a ars în 1895 în urma unui incendiu din cauza neglijenţei unor tinichigii care reparau acoperişul. Pe locul Bisericii s-a construit un paraclis din lemn, folosindu-se fondurile fostei biserici şi donaţiile unor enoriaşi.
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (VII)
Scris de BRBibliotecaBiserica „Sfântul Profet Ilie”
Tot din secolul al XIX-lea datează şi această biserică situată pe strada Mihai Bravu. Piatra de temelie a fost pusă în data de 8 septembrie 1872 prin grija preotului paroh Luca Marinescu. După cinci ani, lucrarea a fost finalizată în data de 20 mai 1877, chiar în preajma proclamării Independenţei de Stat a României[1].
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (VI)
Scris de BRBibliotecaBiserica „Sfânta Cuvioasă Paraschiva”
Istoria deosebit de frământată a acestei biserici a început în anul 1892 când s-a ridicat prima construcţie pe actualul loc din strada Mihai Bravu. Din cauza unei greşeli de construcţie această clădire a bisericii s-a dărâmat pe 12 ianuarie 1895. Acest dezastru nu a spulberat însă dorinţa locuitorilor din cartier de a avea biserica lor şi prin eforturile preotului paroh Grigore Balaban s-au demarat lucrările pentru realizarea în primă fază a unei case de rugăciune (paraclis).
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (V)
Scris de BRBibliotecaBiserica „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Mucenic Haralambie”
La fel ca şi biserica „Sf. Gheorghe” şi aceasta are avantajul poziţiei aflându-se la capătul unei străzi centrale numită în trecut „Sf. Constantin” de la numele bisericii şi care se sfârşeşte în cimitirul cu acelaşi nume.
Piatra de temelie s-a pus în anul 1857 pe 3 mai, în locul unde erau nişte cuptoare de pâine, făcute de armata rusă în timpul ocupaţiei din 1854 din timpul Războiului Crimeei[1]. Au contribuit la realizarea construcţia bisericii, breslele de croitori, grădinari, măcelari, hamali şi zarzavagii.
Finalizarea construcţiei s-a făcut în anul 1863, sfinţirea bisericii având loc pe data de 8 septembrie. De menţionat este şi faptul că biserica păstrează o parte din moaştele Sfântului Haralambie, de aceea i s-a atribuit şi a doua denumire cu numele acestuia. Denumirea cea mai cunoscută este însă de „Sfântul Constantin”.
În momentul de faţă la biserică se execută o serie de lucrări de consolidare a fundaţiei şi a pardoselii deoarece există pericolul de a se surpa.
Preot paroh este Traian Mazăre iar preot slujitor este Sterian Drăgan.
În anii 1935 1936 au avut loc alte lucrări de restaurare. În anul 1985 biserica a fost cuprinsă de un puternic incendiu, care i-a afectat turla. Refacerea s-a efectuat în anii 1985 1987 prin grija preotului Traian Mazăre sub oblăduirea episcopului de Buzău Epifanie Norocel.
Biserica se află pe str. Şcolilor nr. 38 bis (la intersecţia cu str. Rahova).
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (IV)
Scris de BRBibliotecaBiserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”
Şi această biserică este una dintre cele mai vechi şi mai frumoase din oraş. Astăzi se află pe strada Petru Maior, care până la sfârşitul celui de al II-lea război mondial se numea Sfântul Petru, de la numele bisericii. Acest nume a fost schimbat de autorităţile comuniste după război.
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (III)
Scris de BRBibliotecaCatedrala „Sfântul Nicolae”
Această biserică reprezintă în momentul de faţă singura catedrală în funcţiune din oraş.
Biserica actuală s-a realizat pe fundaţia altei biserici, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1835 pe fosta stradă I. Slătineanu (numită aşa în cinstea primului prefect al Brăilei) astăzi strada Ana Aslan cu banii proveniţi din donaţiile cetăţenilor şi din veniturile Bisericii Vechi[1]. Ea reprezintă a doua biserică ridicată în Brăila după eliberarea de sub turci a oraşului.
Citeşte mai mult ...
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (II)
Scris de BRBibliotecaBiserica „Bunavestire”
Cunoscută de localnici sub numele de „Biserica greacă”, este una dintre cele mai impresionante monumente arhitectonice ale Brăilei. Hramul său este Buna Vestire.
Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 - 1945) (I)
Scris de BRBibliotecaBiserica „Sfinţii Arhangheli”
Biserica reprezintă probabil, cea mai veche clădire din Brăila, care s-a păstrat până în zilele noastre. De formă pătrată reprezentând tipul mecetului mahomedan ea a fost construită în primii ani ai stăpânirii turceşti, după care a fost de mai multe ori reparată. După cum am arătat anterior această casă de rugăciune (mesdjid) a început să se construiască pe la 1667 în actuala Piaţa Traian. Nu a fost singura construcţie de acest gen. La Brăila la începutul secolului al XIX-lea existau şase lăcaşuri de cult musulmane conform menţiunilor unor călători străini confirmate de gramurile lui Alt. Iacob[1], dar şi acelea ale lui Alois von Saar realizate la Viena în 1826.
Biserica lui Mihai Viteazul
Raiaua Brăilei a căzut în toamna anului 1595, pentru a doua oară în acest an în faţa oştirilor lui Mihai Viteazul. Turcii vor efectua o nouă încercare de recucerire în februarie 1596 reuşind să reocupe cetatea prin surprindere, însă o vor ceda-o în mare grabă după câteva zile, garnizoana turcă retrăgându-se la Macin, în faţa oştirilor lui Mihai. Raiaua va rămâne în stăpânirea voievodului până în 1601, perioadă destul de lungă pentru a-i da acestuia posibilitatea de a înfăptui o serie de lucruri la Brăila printre care loc de cinste se află ridicarea unei biserici ortodoxe. Nu se cunoaşte zona în care a fost clădită această biserică, dar este posibil să fi existat în actuala Piaţă Traian, unde turcii după ce au recucerit cetatea, au înălţat o casă de rugăciune (mesdjid) pe la 1667, ce stă la baza bisericii actuale Sf. Arhangheli din piaţa Traian. Cert este că la 2 octombrie 1644, brăilenii doreau să refacă biserica lui Mihai, deoarece acesta ajunsese în stare rea, fiind dărâmată de către turci[1]. De aceia, este posibil ca pe temeliile ei să-şi fi ridicat turcii biserica lor. Nu se cunoaşte hramul bisericii române şi nici alte detalii despre ea.
Importanţa deosebită a Brăilei este demonstrată din punct de vedere religios şi de existenţa, aici a unei mitropolii cu numele de „Mitropolia Proilaviei”, Despre vechimea ei nu avem date certe. Cel mai vechi document cunoscut este actul sinodial al Patriarhului de la Constantinopol din 1590 prin care se înfiinţa în Rusia, instituţia patriarhiei ruse[1]. Deoarece actul era semnat de 108 ierarhi bisericeşti, cercetările au demonstrat că doi dintre aceştia avuseseră legături cu Brăila. Astfel unul era „Nectarie, fost al Proilaviei” şi „Antim al Proilaviei”[2]. Istoricul Dumitru Russo consideră că Nectarie nu avea cum să fie primul mitropolit, el considerând că această mitropolie s-a înfiinţat undeva între 1359 (când s-a desfiinţat Mitropolia Ţării Româneşti) şi sfârşitul sec al XV-lea, înainte deci, de anul 1500[3]. Constantin C. Giurescu este mai realist, considerând perioada de înfiinţare a Eparhiei metropolitane, undeva în perioada imediată după cucerirea Brăilei de către turci, şi anumite între 1540-1550, argumentând acest lucru prin denumirea ei de Mitropolie a Proilaviei, instituţie distinctă de aceia a Ţării Româneşti, prin faptul că după ocuparea Brăilei de către turci în 1539, era necesară o astfel de instituţie, pentru teritoriul raialei Brăilei şi nu numai[4].
Braila