Brăila - cultură, locuri, tradiţii si obiceiuri străvechi
Scris de BRBibliotecaÎn scopul prezervării tradiţiilor şi obiceiurilor locale şi pentru promovarea turismului în judeţul Brăila, Primăria municipiului Brăila a implementat un proiect prin Programul Operaţional Regional 2007-2013. În cadrul acestui proiect s-a realizat site-ul www.brailaturistica.ro, unde se pot gasi informaţii valoroase despre bisericile, reperele culturale, tradiţiile şi legendele Brailei. O simplă navigare prin informaţia de pe acest site te introduce în mozaicul interetnic al portului Brăila, în lumea legendarului Terente sau pe plaiurile mereu în schimbare ale rezervaţiei Insulei Mici a Brăilei.
1. Traseul Dunării şi Bălţilor Brăilei
Cei care obosiţi de munte sau mare caută liniştea verde a câmpiei Bărăganului pentru a asculta şuierul vântului, judeţul Brăila este un loc potrivit care oferă o multitudine de trasee turistice.
Cea mai frumoasă şi de neuitat excursie se poate organiza la Brăila numai pe Dunăre în jurul fostelor "Bălţi ale Brăilei". Astăzi ele poartă numele de Insula Mare şi Mică a Brăilei.
a) Insula Mare este regiunea dintre ape, cuprinsă între Dunărea Veche şi Dunărea Nouă. Prin desecarea şi îndiguirea zonei, a luat naştere cea mai mare insulă agricolă a ţării. Din fostele bălţi nu a mai rămas decât o mică porţiune în jurul punctelor Veriga, Corotişca şi Filipoiu. Din nefericire lucrările pentru realizarea acestui complex în timpul regimului comunist, au costat viaţa a numeroşi oameni, cei mai mulţi deţinuţi politici, deportaţi şi condamnaţi la muncă forţată, mulţi pierzându-şi aici viaţa.
Trecerea în insulă se poate realiza cu bacul de la punctul de trecere "Stânca" sau cu şalupa din Gara fluvială.
Fiind prin însăşi actul său de naştere din anul 1368 un important centru comercial, domnitorul Vlaicu Vodă oferindu-le comercianţilor braşoveni privilegiul de a-şi vinde mărfurile la Brăila, aceasta a oferit multiple oportunităţi de afaceri pe parcursul istoriei sale. În sec al XIX-lea când Brăila a renăscut marile puteri au recunoscut importanţa ei fiind reprezentate aici la nivel consular state ca Anglia, Franţa, Rusia şi Turcia. Comerţul a fost principala activitate la Dunăre astfel că prima stemă a oraşului era un velier cu trei catarge. În anul 1836 Brăila a fost declarată alături de Galaţi oraş "porto-franco" şi tot atunci a fost înfiinţată Camera de Arbitraj Comercial. În 1882 s-a înfiinţat Bursa de Cereale şi Bunuri care va stabili preţul grâului în Europa. În 1864 a apărut primul şantier naval, iar în 1883 Anghel Saligny realizează docurile actuale şi cheiul portului Brăila astfel că până la primul război mondial Brăila a fost al doilea mare oraş al României. Perioada comunistă a contribuit la industrializarea zonei iar după evenimentele din decembrie 1989, Brăila încearcă să-şi reînvie vechea strălucire. În acest sens instituţia care coordonează activităţile economice şi comerciale a devenit Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură înfiinţată în 1990. Aceasta este o organizaţie independentă ce s-a înfiinţat din iniţiativa agenţilor economici de stat şi particulari şi care are rolul de a promova interesele acestora. Conducerea Camerei realizează un dialog permanent cu autorităţile şi oferă servicii diverse membrilor săi. În procesul de integrare europeană, Camera acordă o atenţie majoră legăturilor Brăilei cu statele U.E. prin organizarea de misiuni economice, conferinţe şi simpozioane. Principalele târguri organizate de Cameră sunt: Târgul Naţional de Agricultură, Târgul Naţional de Construcţii (Danubian Constructs) şi expoziţia Chritmas Day. De asemeni prin ziarul "Financial Mercur" sunt prezentate informaţii despre afacerile ce se pot efectua la Brăila.
Pentru localnici, dar şi pentru turiştii străini de oraş a exista şi există o Brăila a centrului şi una a periferiilor, una a construcţiilor ultramoderne şi alta a caselor tradiţionale, toate cu monumentele lor. Între acestea, Bustul împăratului Traian cel mai important a fost şi continuă să rămână bătrânul Danubiu, unul din fluviile cele mai mari ale Europei, monument natural prin care Brăila devine planetară. Străbătând oraşul de la sud la nord, acest univers lichid a atras şi atrage permanent toată lumea autohtonă sau de aiurea, ca un magnet, întocmai ca turnul Eiffel, Parisul.
În rest oraş de legendă, cu vechime seculară, fiică a Dunării, Brăila îmbină trecutul cu prezentul la tot pasul. Fără a fi un oraş muzeu, oraşul are numeroase monumente ce îi conferă un farmec deosebit, şi-1 face pe orice vizitator să se gândească cu plăcere la momentul reîntâlnirii cu el.
1. TOPONIMIA
În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte româneşti înţelese de toată lumea, dar şi din toponime antice autohtone, sau date de alte populaţii care au trecut prin regiune.
Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puţin intenţionate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menţionat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila şi alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziţiei geografice a oraşului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galaţi pe Dunăre, de aici şi celălalt nume existent de "Piscul Brăilei", acordat oraşului în trecut.
1. Aşezarea teritorială
Aşezarea Brăilei pe malul actual al Dunării n-a fost la întâmplare, ci rodul însăşi al înfăţişării locului. Orice observator atent îşi dă seama că oraşul nu putea să apară în altă parte decât în locul pe cer-l constatam astăzi şi care este un promontoriu al Bărăganului, care domină apele fluviului ferindu-l de inundaţii. Astfel, atât mai la nord sau mai la sud, o aşezare de acest fel nu este posibilă datorita pericolului de inundaţii ce au loc în fiecare an. În acest fel situaţia geografică a Brăilei, o face una dintre localităţile cele mai favorizate de natură din România. Situată în est, sud-estul ţării pe coordonatele 45s 16'17", latitudine nordică şi 27s 58'33", longitudine estică, Brăila se află la zona de intersecţie a trei provincii istorice: Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea. Aşezată şi pe Dunărea inferioară acolo unde ea se reuneşte prin cele două braţe ale sale, Dunărea Nouă şi Dunărea Veche, natura a înzestrat acest loc cu daruri deosebite destinate Brăilei. Ea are o terasă, o platformă şi un chei natural la care se adaugă malul adânc ce ţine numai cât se întinde oraşul, iar şenalul navigabil face din oraş, primul port maritim de pe Dunăre, devenind la peste 100 de ani, după amenajarea bracului Sulina ultimul loc de acostare al navelor maritime ce pot sosi din orice loc al lumii. Demne de subliniat sunt şi marile posibilităţi de legătură ale Brăilei, atât pe uscat cât şi pe apă, iar în condiţiile viitorului aeroport aflat în stadiu de proiect, acestea devin chiar nelimitate. Astfel faţă de capitala tării, de curbura Cârpacilor şi de Marea Neagră, distanţele nu depăşesc 200 km. Brăila se află la 170 km de Sulina, 200 km de Bucureşti şi 100 km de Focşani. În condiţiile în care, în afara Galaţiului nu există oraşe mai mari, Brăila are posibilitatea să-şi exercite influentele directe asupra unor vaste teritorii de mare importanţă economică. Dunărea de asemenea leagă Brăila în jos cu marea, iar în susul ei în primul rând cu bogata câmpie munteană, apoi cu Europa centrală şi recent prin construirea canalului de legătură cu fluviul Rhin se poate afirma că Brăila are terminalul vestic, în portul Rotterdam.
Ceaslovul Sfântului Atanasie, începutul secolului XIX
Scris de BRBibliotecaDupă ce-au zăbovit, zeci de ani sau chiar secole, pe stranele vechilor biserici româneşti, fiind răsfoite la lumina lumânărilor de mâinile tremurânde ale dascălilor de la ţară, cărţile de slujbă ajung, în cel mai fericit caz, în muzee, în biblioteci publice, în colecţiile arhivistice, biblioteci arhiereşti sau în colecţii particulare.
Mare parte din aceste adevărate comori ale culturii şi civilizaţiei româneşti au fost arse în pieţe publice sau transformate în materie primă pentru presa comunistă, în cei 50 de ani de dictatură proletară. „Epurările” anilor '50 au distrus secole întregi de istorie, iar dacă astăzi mai sunt cărţi bisericeşti prin biblioteci şi muzee, se datorează în mare parte dascălilor şi preoţilor care le-au ascuns de furia atee, dar şi românilor cu frică de Dumnezeu.
O astfel de carte care, până deunăzi, a stat azvârlită într-o magazie, la margine de judeţ, uitată de urmaşii dascălului care şi-a iscălit numele pe paginile ei, a ajuns, după peripeţii, într-o colecţie particulară. După două secole de la tipărire, cartea uimeşte, încă, prin frumuseţea vinietelor, a frontispiciilor şi superbelor gravuri care-i împodobesc paginile.
Născut la 27 ianuarie 1889 în oraşul Măcin, Traian Ţino a fost fiul lui Nicolae Ţino şi al Eftimiei Ţino, exponenţi ai unei vechi familii româneşti cu rădăcini în sudul Dunării. Eftimia provenea dintr-o familie de aromâni din Silistra, oraşul fiind înţesat de aromâni. De altfel si originea familiei Tino tot de natura aromana e, numai ca sunt veniti de vreo sase generatii în Ţările Române. Bunicul lui Traian Ţino, pe nume Gheorghe Tino a trait la Bucuresti şi fost unul dintre cei care a participat activ la Revolutia din 1848 şi a fost ranit de trupele turcesti de atunci. Mai târziu a participat şi la Războiul de Independenţă din 1877-78 şi a fost decorat de Ţarul Rusiei. Pe linia aceasta ascendenta vine si Traian Tino. El era cel mai mic copil al lui Nicolaie Tino. Au fost opt copii. Doi au murit de mici şi şase au trait. Nicolae Ţino a fost avocet şi ziarist, mulţi ani ocupând funcţia de secretar al Primăriei Brăila. Acesta a murit de tânăr şi familia a trecut prin mari greutăţi, uneori neavând bani nici pentru lampa de gaz, conform unui interviu cu fiul lui Traian Ţino, Nicolae Ţino din ianuarie 2012.
Fotografia este preluată din cartea Două cuvântări rostite la Cameră, Brăila, Institut de Arte grafice Dunărea, 1932, p. 1, BJPI Brăila, cota III 5780.
Braila