Braila (7)
Asociația “Hristo Botev” a Bulgarilor din Brăila. Legături ale Brăilei cu Bulgaria
Scris de BRBiblioteca
Brăila a fost şi este încă un amalgam de culturi. Excelenta sa poziţionare a atras aici oameni de prin toată lumea. Italieni, greci, armeni, bulgari, evrei, lipoveni, sârbi sau turci au ajuns în Brăila. Indiferent de naţionalitatea lor sau de poziţia lor materială au existat, au muncit şi au produs cultură astfel că trecerea lor a marcat dezvoltarea, spiritul şi farmecul oraşului cosmopolit.
Astăzi, la fel ca şi altădată, trecem în revistă aceste comunităţi care ne fac onoarea să existe la Brăila. Începem periplul nostru cu Comunitatea Bulgară, alegerea fiind total aleatorie.
Porturile româneşti de la Dunăre în epoca modernă erau mult mai animate comparativ cu perioada actuală. Pe lângă ocupaţiile obişnuite dintr-un oraş al epocii, localităţile porturi impuneau o serie de meserii specifice. Cea mai vizibilă dintre toate era ceea ce se numeşte în general meseria de hamal (docher).
Dezvoltarea sau mai degrabă subdezvoltarea infrastructurii portuare româneşti, de la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, impunea folosirea multor hamali care asigurau încărcarea şi descărcarea mărfurilor, cele mai voluminoase fiind cerealele. Încercarea de introduce utilaje, elevatoare spre exemplu, producea de regulă greve din partea celor care se temeau că îşi vor pierde locurile de muncă.
Istoria în reclame - Cum își atrăgeau vechii publicitari clienții
Scris de BRBibliotecaPiața publicității a existat din cele mai vechi timpuri. Introducerea tiparului a prilejuit apariția primelor reclame. Acestea au evoluat și s-au adaptat cerințelor vremurilor. Reclama a fost cea care i–a determinat pe oameni să cumpere produse și să opteze pentru anumite servicii. Reclamele erau variate, vizau mai toate domeniile de activitate și o bogată piață de servicii destinată tuturor categoriilor sociale. Ziarele brăilene nu fac excepție. Piața publicității exista și era dezvoltată pe la 1900. Brăila acelor vremuri avea înregistrate zeci de publicații, ziare și reviste. Vă prezentăm în continuare o mică parte din reclamele apărute în câteva dintre periodicele brăilene în intervalul 1912 – 1948.
Cucerirea Brăilei otomane în 1828 de către armata rusă şi cedarea către Ţara Românească în 1829 a schimbat destinul acestei localităţi. Părăsit de patru cincimi din populaţia sa, autorităţile româneşti au căutat să dezvolte oraşul port, incluzându-l în planurile de dezvoltare ale Principatului.
Localitatea otomană se întindea până la Bulevardul A. I. Cuza de astăzi, şanţul colector aflându-se pe Strada Unirii, paralelă cu bulevardul. Se poate aprecia că planul oraşului semăna cu o plasă de păianjen, dintr-o piaţă centrală (Piaţa Sf. Arhangheli) plecau trei străzi radiante (denumite atunci Silistrei, Kiseleff şi Iaşi) la care se vor adăuga ulterior alte două (Sf. Constantin şi Sf. Gheorghe), ele pornind însă de la bulevardul Cuza, care se intersectau cu alte străzi în formă de arc concentric.
Nava Borcea, se pare că este prima navă cu propulsie proprie construită de inginerii navali români, în România, conform unei declaraţii date de domnul inginer Dorin Buca, directorul adjunct al Şantierului Naval din Brăila “Este primul vapor construit de inginerii români, care până atunci construiseră doar barje, şlepuri, mici ambarcaţiuni, şi este spre lauda lor, că după aproape 100 de ani încă mai funcţionează cu piesele originale”.
1. TOPONIMIA
În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte româneşti înţelese de toată lumea, dar şi din toponime antice autohtone, sau date de alte populaţii care au trecut prin regiune.
Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puţin intenţionate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menţionat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila şi alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziţiei geografice a oraşului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galaţi pe Dunăre, de aici şi celălalt nume existent de "Piscul Brăilei", acordat oraşului în trecut.
Ceaslovul Sfântului Atanasie, începutul secolului XIX
Scris de BRBibliotecaDupă ce-au zăbovit, zeci de ani sau chiar secole, pe stranele vechilor biserici româneşti, fiind răsfoite la lumina lumânărilor de mâinile tremurânde ale dascălilor de la ţară, cărţile de slujbă ajung, în cel mai fericit caz, în muzee, în biblioteci publice, în colecţiile arhivistice, biblioteci arhiereşti sau în colecţii particulare.
Mare parte din aceste adevărate comori ale culturii şi civilizaţiei româneşti au fost arse în pieţe publice sau transformate în materie primă pentru presa comunistă, în cei 50 de ani de dictatură proletară. „Epurările” anilor '50 au distrus secole întregi de istorie, iar dacă astăzi mai sunt cărţi bisericeşti prin biblioteci şi muzee, se datorează în mare parte dascălilor şi preoţilor care le-au ascuns de furia atee, dar şi românilor cu frică de Dumnezeu.
O astfel de carte care, până deunăzi, a stat azvârlită într-o magazie, la margine de judeţ, uitată de urmaşii dascălului care şi-a iscălit numele pe paginile ei, a ajuns, după peripeţii, într-o colecţie particulară. După două secole de la tipărire, cartea uimeşte, încă, prin frumuseţea vinietelor, a frontispiciilor şi superbelor gravuri care-i împodobesc paginile.
