Braila (8)
P a n a i t C e r n a (1881 – 1913) - Periplul brăilean al unui poet pe nedrept uitat astăzi
Scris de BRBiblioteca
Pe numele său real Panait Stanciof, viitorul scriitor s-a născut în comuna Cerna din judeţul Tulcea, în apropierea localităţii Măcin (cca 40 km), ca fiu al învăţătorului de origine bulgară Panait Stanciof şi al Mariei Taşcu. O primă legătură cu oraşul Brăila este dată de faptul că naşii de cununie ai părinţilor (şi apoi de botez) au fost familia Costache Nicolopol din Brăila, la care va locui copilul pe timpul studiilor liceale. Din nefericire, tatăl îşi părăseşte familia şi dispare fără urmă (se bănuieşte că a trecut graniţa în Bulgaria) în luna februarie a anului 1881, copilul născându-se pe 25 septembrie 1881. Absenţa tatălui i-a afectat copilăria, resimţind acut lipsa figurii paterne. Destinul său - în primii ani de viaţă, cel puţin - este asemănător cu cel al lui Panait Istrati: niciunul nu şi-a cunoscut tatăl, au avut o copilărie şi o adolescenţă pline de privaţiuni materiale, muncind de mici pentru a supravieţui, iar existenţa lor a fost scurtă, Istrati trăind 51 de ani, iar Cerna doar 32 de ani.
“Școlile fără dascăli sunt doar niște clădiri.”Dar si ele pot fi iubite, au sufletul lor, in orice caz nu trebuie uitate. Din ce am cunoscut eu, in Brăila, sunt școli de prima generație: liceele „Murgoci” si „N. Bălcescu” si școlile generale primare: nr. 2, 4, 7, 9, 10, 11, 13, 15, 16, greacă, 2 evreiești; cam cu același format, pe care le-a fotografiat si descris intr-o lucrare, prof. Olşanschi Paula. Unele au fost demolate şi în loc s-au construit altele noi în format de blocuri cu 2 etaje, ex. șc. 7, 8, 12.
Altele sunt in degradare totală ca șc. 15, altele au căpătat alte întrebuințări fiind salvate prin recondiționări totale ca șc. 4, 11 sau folosite in continuare ca școli anexe, ca sc. 8.
Sunt școli mai noi, adevărate monumente de artă arhitectonică, ex. şc. 3, 6, Lic. N. Iorga. Și acestea sunt învechite, in degradare continuă, programate pentru recondiționare.
Hariclea Darclée, pe numele său adevărat Hariclea Hartulari, s-a născut la Brăila la 10 iunie 1860, într-o familie bogată, cu rădăcini domnești. În adolescență Hariclea este înscrisă la pensionul Lobkovitz din Viena, unde este remarcată de profesoara de canto. Aceasta îi propune lecții gratuite în schimbul promisiunii că se va dedica scenei. Chemarea pentru muzică și teatru le-a moștenit de la mama ei, care i-a dat primele lecții de pian. La 16 ani, când a văzut pentru prima dată ''Traviata'' și-a anticipat destinul artistic.
În perioada de debut (1906 – 1910) Panait Istrati a publicat mai multe articole şi proze scurte în reviste precum: „România muncitoare”, „Calendarul muncii”, „Lumea nouă”, „Dimineaţa”, „Adevărul” etc. Cele mai multe articole au fost publicate în revista „România muncitoare”, care apărea săptămânal la Bucureşti, din anul 1905, reprezentând organul central al sindicatelor şi organizaţiilor social – democrate, ştiut fiind faptul că Istrati a fost un militant fervent al cauzei muncitorimii. Ulterior, a mai colaborat şi la alte reviste: „Facla”, „Rampa”, „Universul”, „Curentul”, „Omul liber”, „Contimporanul”, „Lupta”, „Vremea”, „Tribuna transporturilor”, „Adevărul Literar şi Artistic”, de asemenea şi în reviste din Franţa, Rusia şi Elveţia.
Se naşte la Brăila, la 18 octombrie 1907, IOSEF M. HECHTER, cel care, mai târziu, va deveni cunoscut ca scriitor şi publicist sub pseudonimul MIHAIL SEBASTIAN.
Încă din anul 1920, pasiunea pentru literatură a tânărului Hechter se materializează într-o încercare de traducere a Herodiadei lui St. Mallarme. În 1921 se produce primul contact cu lumea mirifică a teatrului: îl vede pe Constantin Nottara jucând în Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, eveniment pe care, cu multă emoţie, îl evocă în „Rampa”, în 1935: „Aşteptam ridicarea cortinei, cu o strângere de inimă, cu o nerăbdare, cu o teamă pe care de atunci n-am regăsit-o niciodată într-o sală de spectacol!” De altfel, pasiunea adolescentului va spori, în 1923 el plecând la Bucureşti, fără a anunţa pe nimeni, pentru a viziona spectacolele de teatru ale trupei Pitoeff.
Maria Filotti - "Dintre toate comorile lumii am ales teatrul"
Scris de BRBibliotecaMaria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila la 9 octombrie 1883. Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. După terminarea "Şcolii secundare de fete" susține examenul de bacalaureat la Liceul I.C. Massim. Acolo este remarcată ca având calităţi artistice înnăscute de profesorul universitar Ştefan Sihleanu, director al Teatrului Naţional Bucureşti. S-a înscris apoi la Conservatorul de Muzica şi Artă Dramatică, unde a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, cea care-l va convinge pe tatăl Mariei să nu se mai împotrivească ca aceasta să facă teatru. În anul 1906 Maria acceptă un contract pentru o stagiune la Teatrul Naţional din Iaşi, unde a jucat nenumărate roluri. A urmat debutul pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din "Răzvan şi Vidra" de Hașdeu.
Ana Aslan – Pionier al geriatriei şi gerontologiei mondiale
Scris de BRBiblioteca
Ana Aslan s-a născut la Brăila la 1 ianuarie 1897 într-o familie cu valenţe intelectuale, care a acordat toată atenţia educaţiei celor patru copii. Moartea tatălui său după o lungă suferinţă o determină pe Ana, ca la numai 13 ani să ştie încotro se va îndrepta cariera sa - aceea de medic. Se mută cu familia la Bucureşti, unde termină Şcoala Centrală şi se înscrie la facultatea de medicină pe care o absolvă în 1922. Doi ani mai târziu obţine titlul de Doctor în medicină, cu teza Cercetări privind inervaţia vasomotoare la om sub îndrumarea Prof. Daniel Danielopolu.
Născut la 27 ianuarie 1889 în oraşul Măcin, Traian Ţino a fost fiul lui Nicolae Ţino şi al Eftimiei Ţino, exponenţi ai unei vechi familii româneşti cu rădăcini în sudul Dunării. Eftimia provenea dintr-o familie de aromâni din Silistra, oraşul fiind înţesat de aromâni. De altfel si originea familiei Tino tot de natura aromana e, numai ca sunt veniti de vreo sase generatii în Ţările Române. Bunicul lui Traian Ţino, pe nume Gheorghe Tino a trait la Bucuresti şi fost unul dintre cei care a participat activ la Revolutia din 1848 şi a fost ranit de trupele turcesti de atunci. Mai târziu a participat şi la Războiul de Independenţă din 1877-78 şi a fost decorat de Ţarul Rusiei. Pe linia aceasta ascendenta vine si Traian Tino. El era cel mai mic copil al lui Nicolaie Tino. Au fost opt copii. Doi au murit de mici şi şase au trait. Nicolae Ţino a fost avocet şi ziarist, mulţi ani ocupând funcţia de secretar al Primăriei Brăila. Acesta a murit de tânăr şi familia a trecut prin mari greutăţi, uneori neavând bani nici pentru lampa de gaz, conform unui interviu cu fiul lui Traian Ţino, Nicolae Ţino din ianuarie 2012.
Fotografia este preluată din cartea Două cuvântări rostite la Cameră, Brăila, Institut de Arte grafice Dunărea, 1932, p. 1, BJPI Brăila, cota III 5780.
