Folclorul brăilean reprezintă o sinteză a specificului local, imaginea vieţii şi a sensibilităţii colective, o antologie a gândirii populare din zona Dunării de Jos. Numeroasele aspecte ale vieţii spirituale (obiceiuri, moduri de viaţă) împreună cu pitorescul etnografic al ţinutului brăilean constituie un complex de forme manifestate în arhitectura ţărănească, ţesături, cusături. Din categoria textilelor ţărănesti au avut o mare răspândire pe teritoriul judeţului Brăila ştergarele, foiţele de perete, de pat, scoarţele, maramele şi costumele populare, în ele regăsindu-se o gamă variată de motive ornamentale şi o cromatică ce denotă rafinamentul şi bunul gust.

În viaţa comunităţior săteşti copiii participau la toate activităţile  gospodăreşti, şi la toate evenimentele

comunităţii.  Exista foarte puţin timp de joacă tot parcursul unei zile fiind programat în funcţie de şcoală, lucrările agricole care erau în curs , sau de îngrijirea zilnică a animalelor sau a grădinii.

Viaţa de familie era organizată după principiul gospodăriei închise, familia trăia din bunurile pe care le producea , foarte puţine lucruri puteau fi cumpărate.

Am selectat din   monografii ale satelor bihorene cîteva tablouri care să ilustreze activităţi casnice sau de timp liber ale copiilor şi tinerilor din sat.

Monografia satului  Oşand , localizat sud vestul judeţului în Câmpia Crişurilor (atestare din 1773) are un capitol în care prezintă  viaţa copiilor în  familiile locale   la începutul secolului XX.

 Îmbrăcămintea copiilor consta din haine de pânză, opincuţe în picioare, mai târziu cizme de cauciuc. În loc de ghiozdan se foloseau traiste ţesute în casă, în care "copilul avea manualele 1-2 caiete, 1 penar din lemn care se încheia printr-un liniar. Penarul conţinea un creion şi un toc cu peniţă pentru scrisul cu cerneală. De multe ori tocul se făcea din tuleu de porumb, o bucată de tulpină dinspre vârf în care se înfigea peniţa cumpărată.