Istorie Locala

Piața publicității a existat din cele mai vechi timpuri. Introducerea tiparului a prilejuit apariția primelor reclame. Acestea au evoluat și s-au adaptat cerințelor vremurilor. Reclama a fost cea care i–a determinat pe oameni să cumpere produse și să opteze pentru anumite servicii. Reclamele erau variate, vizau mai toate domeniile de activitate și o bogată piață de servicii destinată tuturor categoriilor sociale. Ziarele brăilene nu fac excepție. Piața publicității exista și era dezvoltată pe la 1900. Brăila acelor vremuri avea înregistrate zeci de publicații, ziare și reviste. Vă prezentăm în continuare o mică parte din reclamele apărute în câteva dintre periodicele brăilene în intervalul 1912 – 1948.

Colindele, chiar dacă au un caracter laic, au şi o semnificaţie religioasă legată de Naşterea Domnului şi de venirea Noului An. Tematica pe care o ilustrează colindele este diversă, cuprinzând colinde de casă, de flăcău, de fată, de tineri căsătoriţi, de cioban sau negustor, în funcţie de gospodăria vizitată. Textele colindelor nu se mai folosesc acum în vorbirea curentă, dar au o semnificaţie aparte pentru mesaj, atestând vechimea obiceiului pe aceste meleaguri.

Deşi fiecare comună din judeţul Brăila impune colindelor o manieră proprie, locală de interpretare şi manifestare, există asemănări ce se datorează relaţiilor de vecinătate, de transmitere orală a creaţiilor şi tradiţiilor populare.

În rândurile următoare vă prezentăm trei colinde din zona Brăilei.

Cucerirea Brăilei otomane în 1828 de către armata rusă şi cedarea către Ţara Românească în 1829 a schimbat destinul acestei localităţi. Părăsit de patru cincimi din populaţia sa, autorităţile româneşti au căutat să dezvolte oraşul port, incluzându-l în planurile de dezvoltare ale Principatului.

Localitatea otomană se întindea până la Bulevardul A. I. Cuza de astăzi, şanţul colector aflându-se pe Strada Unirii, paralelă cu  bulevardul. Se poate aprecia că planul oraşului semăna cu o plasă de păianjen, dintr-o piaţă centrală (Piaţa Sf. Arhangheli) plecau trei străzi radiante (denumite atunci Silistrei, Kiseleff şi Iaşi) la care se vor adăuga ulterior alte două (Sf. Constantin şi Sf. Gheorghe), ele pornind însă de la bulevardul Cuza, care se intersectau cu alte străzi în formă de arc concentric.

Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila la 9 octombrie 1883. Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. După terminarea "Şcolii secundare de fete" susține examenul de bacalaureat la Liceul I.C. Massim. Acolo este remarcată ca având calităţi artistice înnăscute de  profesorul universitar Ştefan Sihleanu, director al Teatrului Naţional Bucureşti. S-a înscris apoi la Conservatorul de Muzica şi Artă Dramatică, unde a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu,  cea care-l va convinge pe tatăl Mariei să nu se mai  împotrivească ca aceasta să facă teatru.  În anul 1906  Maria acceptă un contract pentru o stagiune la Teatrul Naţional din Iaşi, unde a jucat nenumărate roluri. A urmat debutul pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din "Răzvan şi Vidra" de Hașdeu.

Nava Borcea, se pare că este prima navă cu propulsie proprie construită de inginerii navali români, în România, conform unei declaraţii date de domnul inginer Dorin Buca, directorul adjunct al Şantierului Naval din Brăila “Este primul vapor construit de inginerii ro­mâni, care până atunci construiseră doar barje, şlepuri, mici ambarcaţiuni, şi este spre lauda lor, că după aproape 100 de ani încă mai func­ţionează cu piesele originale”.

În scopul prezervării tradiţiilor şi obiceiurilor locale şi pentru promovarea turismului în judeţul Brăila, Primăria municipiului Brăila a implementat un proiect prin Programul Operaţional Regional 2007-2013. În cadrul acestui proiect s-a realizat site-ul www.brailaturistica.ro, unde se pot gasi informaţii valoroase despre bisericile, reperele culturale, tradiţiile şi legendele Brailei. O simplă navigare prin informaţia de pe acest site te introduce în mozaicul interetnic al portului Brăila, în lumea legendarului Terente sau pe plaiurile mereu în schimbare ale rezervaţiei Insulei Mici a Brăilei.

Fiind prin însăşi actul său de naştere din anul 1368 un impor­tant centru comercial, domnitorul Vlaicu Vodă oferindu-le comercianţilor braşoveni privilegiul de a-şi vinde mărfurile la Brăila, aceasta a oferit multiple oportunităţi de afaceri pe parcursul istoriei sale. În sec al XIX-lea când Brăila a renăscut marile puteri au recunoscut importanţa ei fiind reprezentate aici la nivel consular state ca Anglia, Franţa, Rusia şi Turcia. Comerţul a fost principala activitate la Dunăre astfel că prima stemă a oraşului era un velier cu trei catarge. În anul 1836 Brăila a fost declarată alături de Galaţi oraş "porto-franco" şi tot atunci a fost înfiinţată Camera de Arbitraj Comercial. În 1882 s-a înfiinţat Bursa de Cereale şi Bunuri care va stabili preţul grâului în Europa. În 1864 a apărut primul şantier naval, iar în 1883 Anghel Saligny realizează docurile actuale şi cheiul portului Brăila astfel că până la primul război mondial Brăila a fost al doilea mare oraş al României. Perioada comunistă a contribuit la industrializarea zonei iar după evenimentele din decembrie 1989, Brăila încearcă să-şi reînvie vechea strălucire. În acest sens instituţia care coordonează activităţile economice şi comerciale a devenit Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură înfiinţată în 1990. Aceasta este o organizaţie independentă ce s-a înfiinţat din iniţiativa agenţilor economici de stat şi particulari şi care are rolul de a promova interesele acestora. Conducerea Camerei realizează un dialog permanent cu autorităţile şi oferă servicii diverse membrilor săi. În procesul de integrare europeană, Camera acordă o atenţie majoră legăturilor Brăilei cu statele U.E. prin organizarea de misiuni economice, conferinţe şi simpozioane. Principalele târguri organizate de Cameră sunt: Târgul Naţional de Agricultură, Târgul Naţional de Construcţii (Danubian Constructs) şi expoziţia Chritmas Day. De asemeni prin ziarul "Financial Mercur" sunt prezentate informaţii despre afacerile ce se pot efectua la Brăila.

1. TOPONIMIA

În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte româneşti înţelese de toată lumea, dar şi din toponime antice autohtone, sau date de alte populaţii care au trecut prin regiune.

Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puţin intenţionate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menţionat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila şi alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziţiei geografice a oraşului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galaţi pe Dunăre, de aici şi celălalt nume existent de "Piscul Brăilei", acordat oraşului în trecut.

Născut la 27 ianuarie 1889 în oraşul  Măcin, Traian Ţino a fost fiul lui Nicolae Ţino şi al Eftimiei Ţino, exponenţi ai unei vechi familii româneşti cu rădăcini în sudul Dunării. Eftimia provenea dintr-o familie de aromâni din Silistra, oraşul fiind înţesat de aromâni. De altfel si originea familiei Tino tot de natura aromana e, numai ca sunt veniti de vreo sase generatii în Ţările Române. Bunicul lui Traian Ţino, pe nume Gheorghe Tino a trait la Bucuresti şi fost unul dintre cei care a participat activ la Revolutia din 1848 şi a fost  ranit de trupele turcesti de atunci. Mai târziu a participat şi la Războiul de Independenţă din 1877-78 şi a fost decorat de Ţarul Rusiei. Pe linia aceasta ascendenta vine si Traian Tino. El era cel mai mic copil al lui Nicolaie Tino. Au fost opt copii. Doi au murit de mici şi şase au trait. Nicolae Ţino a fost avocet şi ziarist, mulţi ani ocupând funcţia de secretar al Primăriei Brăila. Acesta a murit de tânăr şi familia a trecut prin mari greutăţi, uneori neavând bani nici pentru lampa de gaz, conform unui interviu cu fiul lui Traian Ţino, Nicolae Ţino din ianuarie 2012.

Fotografia este preluată din cartea Două cuvântări rostite la Cameră, Brăila, Institut de Arte grafice Dunărea, 1932, p. 1, BJPI Brăila, cota III 5780.