Folclorul brăilean reprezintă o sinteză a specificului local, imaginea vieţii şi a sensibilităţii colective, o antologie a gândirii populare din zona Dunării de Jos. Numeroasele aspecte ale vieţii spirituale (obiceiuri, moduri de viaţă) împreună cu pitorescul etnografic al ţinutului brăilean constituie un complex de forme manifestate în arhitectura ţărănească, ţesături, cusături. Din categoria textilelor ţărănesti au avut o mare răspândire pe teritoriul judeţului Brăila ştergarele, foiţele de perete, de pat, scoarţele, maramele şi costumele populare, în ele regăsindu-se o gamă variată de motive ornamentale şi o cromatică ce denotă rafinamentul şi bunul gust.

Portul popular din Bihor se încadrează în tipologia costumului din zonele de vest ale ţării, unde linia, ca şi componenţa costumului, prezintă unele abateri de la tipul autentic al vestimentaţiei româneşti, prin poalele încreţite fix şi lipsa catrinţei de la spate a costumului femeiesc şi prin cămaşa scurtă, purtată fără brâu, şi ismenele largi la bărbaţi. Menţionăm însă păstrarea fidelă în ornamentaţie a motivelor tradiţionale româneşti, ca şi a sistemelor tehnice de cusături şi ţesături.

Costumul femeiesc se compune din îmbrăcămintea capului, cămaşa (poale), „zadia“, brâu şi încălţăminte.

Observăm o distinctă deosebire între costumul vechi şi cel recent, purtat de femei astăzi, de aceea în prezentarea costumului se va ţine cont de cele două etape, subliniind caracterul autentic românesc al costumului originar de Bihor.