I. „Într-o diplomă din 1233, regele Bela IV (. . .) dăruieşte contelui Corlard (Conrad) pământul numit Lovişte, de la râul Lotru până unde se varsă în Olt (terram convenientem Loystha vocatam, ab aqua Lothur vocata) ( . . .). Conrad n-a întârziat de se fortifica prin artă (. . .) înălţând la gura Lotrului o cetate cunoscută după aceea sub numele de Lothorvar, Cetatea de lângă Lotru. Ruinele mai existau încă, pe la 1720. (. . .) în actul din 1247, despre Ţara Lotrului, acest act vorbeşte lămurit: terra Lytira; ne spune, însă, mărturisind-o tot aşa de lămurit, că ea aparţine românilor (. . .) Castelul contelui Conrad se afla în apropiere de actualul sat Golotreni, al cărui însuşi numele (. . .) nu este altceva decât Göu-Lothor (sat de lângă Lotru)”.

(B. Petriceicu Hasdeu, Negru-Vodă. Un secol şi jumătate din începuturile statului Ţărei Româneşti (1230-1380, în: B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, vol. 3, Bucureşti, Editura Minerva, 1976, pag. 705-718).

*

Personalităţile care şi-au legat numele de cel al Govorei sunt numeroase, de la domnitorii Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, la I.C.Brătianu sau de la Meletie Macedoneanul la general dr. N. Popescu Zorileanu (1848 – 1921). În timpurile ce au urmat, numeroşi oameni, specialişti în diferite domenii (medical, arhitectonic, peisagistic, ştiinţific, cultural – artistic, religios, muzical etc.) s-au născut sau au trăit pe aceste meleaguri, contribuind substanţial la crearea şi afirmarea spiritualităţii româneşti pe toate planurile, cu implicaţii directe deopotrivă şi în dezvoltarea localităţii.

Pentru perioadele mai vechi, despre sport şi activităţi sportive la nivel de performanţă în oraşul Băile Govora, nu se poate vorbi. Cele mai cunoscute sporturi erau „plimbarea” şi probabil „alergatul”, prin Parcul staţiunii, sau pe cărarea prin pădure, ce lega staţiunea de dealul Baba Floarea.

 foto: Izvorul Ferdinand

La nivelul localităţii Băile Govora de la începuturi şi până în perioada interbelică, serviciul de asistenţa medicală de sine stătător nu a existat. Naşterile se făceau acasă şi erau asistate de moaşe comunale, fără o pregătire specială în domeniu, cunoscătoare doar din experienţa transmisă de la o generaţie la alta.

Judeţul Vâlcea era împărţit în Cercuri sanitare (circumscripţii), iar comuna Băile Govora făcea parte din Cercul sanitar Govora, cu sediul la dispensarul medical Căzăneşti, sub conducerea unui medic de plasă.

LĂCAŞURILE DE CULT (MÂNĂSTIRILE ŞI BISERICILE)

Mânăstirile atrag nu numai prin pitorescul lor, dar şi prin arta păstrată între zidurile lor, mai toate fiind aşezate într-un loc frumos, cu împrejurimi când aspre, de apărare, când blânde ca pentru contemplare.

Mânăstirea Govora se află situată în satul Scărişoara, com. Mihăeşti, aproape de confluenţa pârâului Hinţa cu pârâul Govora, pe malul drept al acestora, la umbra codrilor de stejar ce acoperă Dealul Mare.

Lăcaşurile de cult (mânăstirile şi bisericile)

Mânăstirile atrag nu numai prin pitorescul lor, dar şi prin arta păstrată între zidurile lor, mai toate fiind aşezate într-un loc frumos, cu împrejurimi când aspre, de apărare, când blânde ca pentru contemplare.

Mânăstirea Govora (foto) se află situată în satul Scărişoara, com. Mihăeşti, aproape de confluenţa pârâului Hinţa cu pârâul Govora, pe malul drept al acestora, la umbra codrilor de stejar ce acoperă Dealul Mare.

1. ŞCOALA ÎN EVUL MEDIU. Pe meleagurile vâlcene, vatră cu bogate tradiţii istorice şi culturale, documentele atestă existenţa şcolii încă din secolele XIV-XV. La mânăstirile Cozia, Bistriţa, Govora, Hurezi, Râmnic a ars flacăra sacră a culturii. Meşteri, copişti şi tipografi, miniaturişti, traducători, zugravi ai timpului (pictori de biserici), pasionaţi oameni de cultură, îndemnaţi şi susţinuţi de către curţile domneşti sau din proprie iniţiativă au durat opere trainice, înscriind în paginile acestora limba vie românească.   

Componenta economică a turismului este puternic reprezentată, atunci când vorbim despre staţiunea Băile Govora. Turismul balnear constituie ramura de bază a economiei oraşului, cea mai mare parte dintre veniturile acestuia, provenind din exploatarea potenţialului său balnear – băile curative practicate de persoanele venite aici din toată ţara, pentru a-şi trata diferite afecţiuni.

Oraşul Băile Govora, staţiune balneo-climaterică de interes naţional şi european, are ca ramură importantă a economiei locale turismul, asociat cu valorificarea proprietăţilor terapeutice ale apelor minerale şi aerului puternic ionizat şi de cruţare din orizontul local. Pentru localităţile componente (Gătejeşti şi Curături) activităţile de bază sunt agricultura de subzistenţă (cultura plantelor, creşterea animalelor, pomicultura) şi exploatările forestiere (ocazional). Paralel cu acestea parte din locuitorii oraşului desfăşoară activităţi în cadrul societăţilor comerciale cu profil balnear-turistic, sau a celor specializate în comerţul cu amănuntul, practicat permanent sau sezonier pentru susţinerea activităţilor de bază din staţiune.

Printre resursele naturale locale care fac obiectul activităţilor economice din zonă menţionăm: apele minerale (iodurate, bromurate, clorurate, sulfuroase), sarea (neexploatată), tufuri vulcanice, argile şi balast (în albia pârâului Govora) şi lemnul.

În anul 1946, în urma unor adrese către Ministerul Afacerilor Interne, ale Prefecturii Judeţului Vâlcea, privind reînfiinţarea a două plăşi (respectiv Băbeni-Bistriţa şi Brezoiu), configuraţia Judeţului este urmă-toarea: plăşi – 8, com. urb. reşedinţă – 1, com. urb. nereşedinţă – 4, com. rur. – 128, sate – 455. Oraşul Băile Govora şi com. rurală Govora, în componenţa din anii anteriori, rămân în plasa Râmnicu Vâlcea (DJVAN, PJV, Tablou …, dos. nr. 23/1946).