"Alte" trăsături psihice și de personalitate ale vâlcenilor

– Anumite momente de dezbinare dintre unele grupuri sau indivizi separaţi, minează ori subminează finalitatea/finalizarea unor obiective, altfel bine pornite.

– Prin comportamentul dinamic – spre coleric – unii dintre ei manifestă un entuziasm năvalnic, insuficient cenzurat raţional, trecând rapid de la o stare sufletească la alta; pe de altă parte ( poate şi din dorinţa de a realiza cât mai multe şi a nu refuza pe cineva)! , îşi propun sau acceptă prea multe sarcini. Când momentul entuziasmului se consumă, unele proiecte sunt abandonate sau lucrul este făcut în grabă ori pe jumătate, conform mentalităţii că ,,Merge şi-aşa!’’.

– Sunt foarte comunicativi şi sociabili; pot crea uşor ‘’vorbe meşteşugite” şi agreează discursurile lungi, glumele, trăncănelile, bârfele; le place să fie informaţi despre ce se întâmplă în viaţa semenilor lor şi dacă nu obţin informaţii suficiente despre rude, vecini, cunoscuţi, oameni cu poziţie socială vizibilă, îşi completează cu imaginaţia informaţiile necesare, pe care apoi le transmit ca adevăruri, sporind astfel ,,stocul bârfelor”.

– Unii lucrează în asalt, pentru că nu-şi programează riguros timpul de lucru, sau se angajează la mai multe acţiuni decât pot cuprinde.

– Sunt mândri (uneori se bucură copilăreşte!) de realizările lor şi aşteaptă să fie răsplătiţi, premiaţi sau măcar lăudaţi; când nu au rezultate de laudă, nu ezită să se fălească cu înfăptuirile înaintaţilor – părinţi, bunici, etc., sau chiar cu faptele eroice ale neamului ( ‚,Şi unu-i Decebal cel harnic/ Si celălalt Traian cel drept…”), uitând că ,, Slava strămoşească pe strămoşi cinsteşte, în zadar nepotul cu ea se făleşte”- cum spunea fabulistul.

– Există vâlceni ezitanţi; ei oscilează între entuziasm şi pasivitate, între preţuirea/admirarea unor semeni merituoşi şi între invidierea lor, acest din urmă sentiment manifestându-se prin denigrare, reclamaţii anonime, intentări de procese etc.

– Se zbat să ajungă, cu orice preţ, şefi.

– Vâlcea a fost şi a rămas un centru de cultură viguros, cu un climat de interrelaţii favorabil incursiunilor creative producătoare de cunoaştere, care formează şi dezvoltă personalităţi purtătoare de progres.

– Au avut şi au vâlcenii aspiraţia culturii intelectului, a păstrării credinţei şi a datinilor care ne definesc, a construcţiei de sine prin sine şi a preocupării de a i se rosti numele prin ceea ce a produs, lăsând câte ceva util şi peren pentru generaţiile ce vor urma.

Bibliografie

Dicţionar de psihologie socială, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.

Gerald Matthews, Jan J. Deary, Martha C. Whiteman, Psihologia personalităţii. Trăsături, cauze, consecinţe, Collegium Polirom, 2005.

Al. Popescu-Mihăeşti, Probleme fundamentale ale instruirii şi educării, Bucureşti, Editura Fundaţiei de Mâine”, 1995.

Al. Popescu-Mihăeşti, Premise şi cerinţe ale formării personalităţii, în ,,Învăţământul primar”, nr.1 şi 2/1996, Editura Discipol.

Al. Popescu-Mihăeşti, Sensibilitatea afectivă şi profesia de cadru didactic, în ,,Educatorul”, nr.1/2001, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Offsetcolor.

Al. Popescu-Mihăeşti, Continuitate şi discontinuitate în demersurile pentru realizarea marilor probleme româneşti, în Renaşterea, anul XIV, serie nouă, oct.-decembrie 2003, Râmnicu –Vâlcea, Episcopia Râmnicului.

Ursula Şchiopu, Emil Verza, Psihologia vârstelor – ciclurile vieţii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag.676-677). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”