Categorii
- Arhitectura peisagista (81)
- Articole si studii (59)
- Bibliografii tematice (2)
- Cladiri. Monumente (133)
- Geografie. Turism (4)
- Institutii (38)
- Istoria pentru copii (19)
- Istorie locala (1.246)
- Personalitati. Genealogii (34)
- Recomandarile bibliotecarului (21)
- Resurse utile (9)
- Traditii. Obiceiuri (22)
Ansamblul folcloric „Brădulețul” Horezu–Laureat al Festivalului Internațional de Folclor (ediția a IX-a, 1976, Zakopane/ Polonia)
Ansamblul românesc (foto2 și 3) a evoluat în compania ansamblurilor din Bulgaria, Cehoslovacia, Franța, Germania (RDG), Italia, Norvegia, Suedia, Turcia, Ungaria, URSS și, bineînțeles, Polonia, în total 19 ansambluri din 12 țări (8 fiind din țara gazdă). În concordanță cu tradiția statornicită în reprezentarea românească, ansamblul vâlcean a concurat la categoria “ansambluri autentice”, cea mai grea dintre cele 4 categorii, cu cea mai strânsă concurență (8 ansambluri), cu cele mai exigente cerințe de evoluție (autenticitatea populară și calitatea artistică). ”Brădulețul” a prezentat spectacolul de concurs în ziua de 9 septembrie 1976, uriașul cort al festivalului, amplasat în renumita stațiune montană din Polonia, fiind arhiplin (cca. 3000 de locuri).
Spectacolul-ceremonial al artiștilor români, având ca “pivoți” pe interpreții Maria Constantinescu, împreună cu V. Todeci), Mircea Balaban, Nistor Codreanu, Ion Lupu, Dumitru Gogiu, Constantin Sabin și Vartolomei Todeci, s-a bucurat de un succes deplin: în final, alaiul de nuntă a înconjurat sala oferind flori și batiste membrilor juriului, în aplauzele și ovațiile nesfârșite ale publicului, într-o apoteoză a folclorului românesc. Juriul festivalului, format din specialiști polonezi și reprezentanții țărilor participante – Bulgaria, Cehoslovacia (RDG), România (reprezentată de folcloristul Gheorghe. Deaconu) și URSS – și prezidat de profesorul dr. Roman Reinfuss, personalitate proeminentă a folcloristicii și etnografiei poloneze, a acordat cel mai mare punctaj ansamblului românesc și i-a conferit trofeul festivalului – “Toporașul de aur” (foto4), la categoria “ansambluri autentice” –, ex-aequo cu ansamblul polonez “Podegrodzie”.
Programul festivalului a cuprins, în afara programului de concurs, două spectacole generale (inaugural și final), la care au evoluat, cu selecțiuni, toate ansamblurile participante, reprezentații-maraton, desfășurate pe Stadionul de iarnă de la poalele Munților Tatra (cca. 7000 locuri), deasupra căruia fluturau steagurile celor 12 țări europene (inclusiv tricolorul românesc), împreună cu steagul festivalului. Programul a mai inclus: parada ansamblurilor, “o nuntă muntenească” și petrecerea populară din parcul Sura (foto jos) și alte acțiuni integrate complexului de manifestări “Toamna Tatrei”. Delegația culturală a ansamblului a fost primită de directorul festivalului și a participat la recepția oferită de autoritățile locale. Ansamblul și reprezentantul României în juriu au beneficiat de serviciile translatorului Frederiych Sopuch, un prieten al folclorului românesc. La sosirea “acasă”, ansamblul a fost întâmpinat de Vasile Roman, președintele CJCES, și a fost primit la CJP Vâlcea, de Vasile Mușat, prim-secretar, și Constantin Dinculescu, secretar cu propaganda. După alocuțiuni și felicitări, artiștii din Horezu au cântat “Imnul Brădulețului”, compus de Nistor Codreanu și alți interpreți ai ansamblului: „Foaie verde magheran, / M-a făcut muica oltean, / Oltean de pe plai vâlcean. / }Și-am plecat la festival, / Spre Polonia la deal, // La festivlul cel mare, / Tocmai sus la Zakopane. / La poalele muntelui, / Unde-i drag românului. / Foaie verde de-alior, / Toți cu obiceiul lor. / Noi cu-al «Brădulețului», / Bradul fedeleșului.” Se încheia, astfel, o premieră în istoria culturală a Vâlcii: un ansamblu vâlcean reprezenta România, la standarde valorice, la o competiție internațională. Performanţă consemnată elogios în presa centrală: „…Artiștii vâlceni continuă o frumoasă tradiție, întrucât și la alte ediții ale acestui festival arta populară românească, interpreții ei au fost răsplătiți cu premii importante. Un juriu exigent, un public numeros – pentru care «momentul românesc» al festivalului de la Zakopane a devenit tradițional, fiind așteptat cu mult interes – au consfințit, prin recentul premiu, încă o dată, valoarea unei arte milenare care se bucură de prețuire și respect în întreaga lume.[…] Laurii cuceriți de «Brădulețul» vâlcean se adaugă unei bogate panoplii de trofee internaționale, care validează perenitatea străvechii și mereu tinerei arte a românilor.” (Petre DRAGU, La Zakopane: Lauri pentru solii folclorului românesc, „Scânteia”, nr. 10605, 24 septembrie 1976).
Written By
Istorie Locala