Băile Govora – apariția instituțiilor administrative moderne (1864-1925)

Legea comunală de la 1864 deschide o nouă eră în administraţia României. În Indicele comunelor României, după noua organizare a Legii comunale, dată la 1864 şi publicată în 1865, România este împărţită în judeţe (33), plăşi (164, din care 14 plaiuri), comune urbane-oraşe (62) şi comune rurale (3018).

Judeţul Vâlcea este împărţit în 7 plăşi (din care 2 plaiuri), 3 comune urbane şi 164 comune rurale. În cadrul plasei Ocolŭ care numără 13 comune rurale şi 2 comune urbane, comuna rurală Govora este alcătuită din satele Govora, Teiuşŭ şi Titirecǐu, cu 491 case şi 535 familii.

Conform Legii comunale toate localităţile au la dispoziţie, prin ordonanţă domnească, trei ani pentru a se întruni sau destruni în comune rurale şi comune urbane. La împlinirea termenului de 3 ani (31 oct. 1867), cătunele Teiuşŭ şi Titirecǐu s-au destrunit de la comuna Govora, fiind numite comune separate(DJVAN, F. Pf. V., dos. 139/1867, f. 171-174; dos. 24/1868).

La cinci ani de la promulgarea Legii comunale,1869, în Tablourile cu plasele (plaiurile) şi componenţa acestora, comuna rurală Govora se afla în plasa Ocolu şi avea în alcătuire satele: Govora cu 140 case – reşedinţă de comună, Ţigănia – 160 case, Prajila – 30 case, Gâtejeşti – 30 case, Buneşti, Titireciu – 40 case, Teiuşu – 100 case şi Mocila – 22 case (DJVAN, PJV, dos. 138/1869).

Ideea de a se micşora numărul comunelor în vederea reducerii cheltuielilor, s-a realizat prin Legea comunală din luna martie 1874, sub ministrul Lascăr Catargiu. Pentru a se constitui o comună rurală se cer cel puţin 500 contribuabili. Comunele se pot despărţi în mai multe secţii sau se pot alipi între ele pentru susţinerea unor anume servicii sau sarcini. În Indicele comunelor pe periodul de cinci ani (1876 – 1881), la art. 4 şi 5 din Legea comunală, promulgată în 1874 şi publicată în 1876, Judeţul Vâlcea avea în componenţa sa: 7 plase (din care 2 plaiuri), 3 comune urbane şi 62 comune rurale. Comuna rurală Govora, din plasa Ocolu, avea în alcătuire satele: Buneşti, Gătezesci, Govora – reşed. com., Mocila, Prăjila, Predesci, Teiuşu, Ţigănia, Titireciu şi Vêlcani (Indicele …, 1876, 4-9, 156-162).

În anul 1887, Indicatorul comunelor urbane şi rurale din Regatul României, comuna rurală Govora, din plasa Ocolu-Otăşău (în a cărei componenţă se aflau 2 comune urbane şi 32 comune rurale) era formată din satele: Govora – reşed. com., Curături, Gătejeşti şi Prăjila. Comuna Govora apare într-o nouă componenţă, incluzând şi satul Curături, iar restul satelor intrând în componenţa altor comune (Indicator …, 1887, 187-193).

În Dicţionarul geografic al Judeţului Vâlcea, de la 1893, Govora este comună rurală, în plasa Ocolu, compusă din 3 cătune şi 4 mahalale. E situată pe lângă gârla Govora, la 17 km de Râmnicu-Vâlcea şi 7 km de Ocnele Mari. Comuna are 1760 locuitori şi 450 case (122 familii de ţigani). În sat există o biserică şi Mânăstirea (fără anul fondării). Locuitorii s-au împroprietărit la 1864 (277 loc. cu 785 ha de pământ). Şcoala există din timpul domniei lui Alexandru Ghica. Vatra comunei are 307 ha, iar suprafaţa totală 785 ha. Dealuri: Tarniţa, Cioclovina, Scărişoara, Gavrilă şi Corbu. Văile: Govora, Slătióra, Hinţa, Tigănia şi Valea Sărată (Alessandrescu, 1893, 471-488).

După Legea pentru fixarea circumscripţiilor administrative, promulgată şi pusă în aplicare la 1 noiembrie 1892, comuna Govora se afla în plasa Ocolu, formată din satele: Curături, Gâtejeşti, Govora – reşed. şi Prăjila (Alessandrescu, 1893).

În anul 1899, s-a efectuat Recensământul general al populaţiei din România, pe baze ştiinţifice, într-o nouă organizare din punct de vedere administrativ. Recensământul s-a realizat la nivel de judeţ, plasă, comună şi s-au recenzat numărul cătunelor (satelor) din fiecare comună, numărul persoanelor singure şi familiile ce formează gospodăriile, populaţia stabilă (bărbaţi / femei), religia şi cetăţenia acestora.

În plasa Ocolu – Otăsău din Judeţul Vâlcea, comuna rurală Govora era alcătuită din 4 cătune (sate), cu 501 familii, însumând 1785 locuitori (906 bărbaţi / 879 femei); 1749 având religie ortodoxă, 2 religie mozaică şi 34 religie catolică. Din totalul locuitorilor: 1747 sunt români, 22 sunt austro-ungari, iar 14 sunt italieni (Recensământul …, 1899, 452-456).

În Tabloul de noile comune din Judeţul Vâlcea, întocmit după Legea din 12 martie 1906 şi publicată în M.O. nr. 279 din 18 martie 1906, comuna rurală Govora, din plasa Bistriţa, era formată din 4 sate: Govora cu reşedinţa (primăria) lângă şcoala nouă, Prăjila, Gâtejeşti şi Curături, care s-a dezlipit de la com. Păuşeşti-Otăsău (D.DJVAN, PJV, dos. 179/1908).

Potrivit Legii de organizare a comunelor rurale şi administraţiunea plăşilor, din 28 aprilie 1908, în Tabloul de comunele rurale, cu satele şi cătunele ce le compun şi de plăşile din ţară pe judeţe, în Judeţul Vâlcea (cu 18 plăşi, 110 c.r. şi 3 c.u.), apare Plasa Govora, cu reşedinţa în comuna rurală Băile Govora, având în alcătuire comunele: Băile Govora, Buneşti, Căzăneşti, Govora, Stoeneşti, Zmiorâtu, şi Ocnele-Mari (comună urbană). Comuna rurală Băile Govora are în alcătuire satele: Băi (reşed. com.), Curături, Gătejeşti, Prăjila şi casele ce ţin de Păuşeşti-Otăsău până la Dealul Otăsău (Tablou …, 1908, 3-4, 139-145, 216-226). Comuna rurală Govora rămâne în componenţa sa numai cu satul Govora. Dacă actul de naştere al Staţiunii Băile Govora este anul 1889, când a avut loc inaugurarea acesteia, ca unitate administrativ-teritorială (la început comună rurală şi reşedinţă de plasă), cu acte legale, ajunge abia în anul 1908 (D.DJVAN, F.Pf.V, dos. 179/1908).

Prin Legea promulgată şi publicată în M.O. din 27 martie 1909, de modificarea circumscripţiunilor mai multor comune rurale şi plăşi din ţară, Plasa Govora are în componenţa sa comunele: Bărbătesci, Bodesci, Petrarile, Păuşeşti-Otăsău, Băile Govora (reşed. plasă), Govora, Bunesci, Stoenesci şi Dobriceni (DJVAN, PJV, dos. 59/1909).

La Recensământul general al populaţiei României din 19 dec. 1912, populaţia comunei rurale Băile Govora (în componenţa: Curături, Gătejeşti, Prăjila), plasa Cozia, era de 799 locuitori, iar comuna rurală Govora (formată din satele: Gurişoara, Mahalaua-Mare, Ţigănia şi Vulpueşti), plasa Cozia, avea 1.340 locuitori (Recensământul …, 1938, 773-777).