Băile Govora – Apele

Apele cloruro-sodice, iodurate, bromurate cu degajări de gaze (hidrocarburi uşoare printre care predo-mină metanul) sunt ape de adâncime cu concentraţie mare, exploatate prin sonde.

Apele cloruro-sodice sunt ape care conţin cel puţin un gram de clorură de sodiu pe litru, respectiv 393 mg Na/l şi 607 mg Cl/l, originea lor fiind legată de rocile sedimentare bogate în sare. Aceste ape minerale sunt rareori pure, de cele mai multe ori fiind mixte, utilizate atât în cura externă, cât şi în cea internă. Cele de la Ocnele Mari şi Băile Govora au o concentraţie foarte mare.

Apele iodurate, bromurate trebuie să conţină cel puţin 1 mg iod/l şi cel puţin 1 mg brom/l. Ele sunt de regulă, şi cloruro-sodice, iar iodul se mai poate întâlni şi în apele alcaline sau sulfuroase. Apele ce conţin iod şi săruri sunt folosite numai în cura externă. Acestea se găsesc numai la Băile Govora şi conţin  între 1,0 – 74,0 mg iod/l şi între 4,3 -115,0 mg brom/l. Atât iodul cât şi bromul sunt de origine organică, rezultate din putrezirea micilor alge. Calciul cu un conţinut între 16,0 – 6.698,0 mg/l şi magneziu cu 2,7 – 1.332,7 mg/l s-ar datora nisipurilor şi gresiilor din adâncuri. Este de menţionat prezenţa amoniului şi nu conţin hidrogen sulfurat. Sunt ape captate în sonde, prin 9 foraje, la adâncimi de la 90 – 1.860 m, cu un debit între 40 – 160 m³, în 24h(Munteanu şi colab., 1978). Apele iodurate produc vasodilataţie şi resorbţie, fiind indicate în afecţiunile reumatismale cronice, în arterite, anexite cronice, afecţiuni parazitare ale pielii. Gazele ce însoţesc apele minerale ajută la extracţia acestora fără intervenţia pompelor.

Apele sărate sulfuroase captate prin 6 puţuri, sunt legate genetic de depozitele cu sare, miocene, din bazinul Ocnele Mari – Govora şi de orizontul şisturilor cu Radiolari (şisturi argiloase), bogate în sulfat de fier. Sunt înmagazinate în sisteme fisurale, pe fracturi şi feţele de stratificaţie şi sunt ape care se mineralizează pe parcursul circulaţiilor în subteran la contactul cu roca şi prin amestec, în anumite proporţii cu apa de zăcământ ce migrează spre suprafaţă de-a lungul fisurilor. Mineralizaţia acestora ajunge până la 160 g/l, iar cele cu un conţinut de hidrogen sulfurat, de până la 0,350 g/l. Debitul este de 300 m³, în 24h. De depozitele sarmaţiene alcătuite din marne negricioase, nisipuri, intercalate cu gresii, sunt legate apele sulfu-roase slab mineralizate, folosite pentru cura internă, precum şi pânza de apă dulce. Efectul benefic al curelor balneare îl constituie utilizarea apelor minerale sub formă de cură internă (ingestii, inhalaţii) şi externă (băi).

Apele sulfuroase au efecte asupra formelor de astm, bronhopneumonie obstructivă, pentru regenerarea mucoasei respiratorii, în reglarea secreţiei bronhice, sunt antialergice şi antiinfecţioase, produc o echilibrare a sistemului nervos şi ameliorează metabolizarea sulfului în organism.

Aceste ape apar în vestul staţiunii fie sub forma unor emergenţe naturale (izvoarele 1, 2, 3) sau emergenţe captate prin puţuri de captare cu diametre mari. Acestea se pot aşeza pe aceeaşi linie cu cele mai renumite ape minerale sulfuroase cunoscute în Europa de la Amelie, Barages, Eaux Bosines, Aix şi rivali-zează cu cele de la Grosswerdain.

Apele sulfatate au o răspândire redusă. Sunt ape minerale în care domină amoniul sulfatat cu peste 200 miliechivalenţi, la o mineralizare a apei de peste 1 g/l. Au originea în zonele sedimentare bogate în ghips şi în carbonat de magneziu. La Băile Govora, izvorul „30 Decembrie” aduce la suprafaţă astfel de ape (Răboacă-coord, 2006, 95-97).     

Staţiunea Băile Govora dispune de 30 izvoare de ape minerale extrase prin izvoare naturale, cu ajutorul puţurilor săpate şi cu ajutorul sondelor de foraj. Dintre acestea menţionăm: Complexul „Ferdinand”(cu 3 izvoare), „30 Decembrie”; Puţurile 1, 2, 3, 4, 5, 6; Sondele 2, 4, 7, 601, 605, 606, 607, 608, 617, 618, 619; Foraj Valea Hinţei. Acestea se pompează în rezervoare, încălzite în mod ritmic şi special, de unde sunt dirijate spre pavilioanele de băi. Mineralizarea lor constă în cantităţile de minereuri pe care – în proporţii diferite – pe care le prezintă în mod natural: clor, brom, iod, sulf, sodiu, litiu, potasiu, calciu, magneziu, acid metasalicilic, acid metaboric, dioxid de carbon, dioxid sulfurat etc., cu diferenţe în cantităţi de minereuri, de la izvor la izvor (Pentru amănunte, vezi I. Munteanu, C. Stoicescu, I. Grigore, Ghidul staţiunilor balneoclimaterice din România, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1978). Redăm în continuare, caracteristiceile principalelor trei izvoare de ape minerale din Băile Govora.

Izvorul Ferdinand a fost divizat în trei şuvoaie, în funcţie de locul de naştere, de compoziţia chimică şi virtuţi vindecătoare. Fiecare izvor e însoţit de către o tăbliţă indicând compoziţia chimică a apei care va fi consumată după indicaţia medicului curant.

Izvorul nr. 1 conţine apă sulfuroasă, clorurată, slab bicar-bonatată, calcică, magneziană, hipotonă. În ceea ce priveşte indicaţii terapeutice, poate fi folosită ca bazin de înot. Mineralizarea este de 1.379,3 mg la un litru de apă.

Izvorul nr. 2:  apă: sulfuroasă, sulfatată, bicarbonată, sodică, calcică, hipotonă. Se recomandă în cură externă: reumatism cronic degenerativ, reumatism articular. Mineralizare – 1.575,9 mg/l apă.

Izvorul nr. 3: apă: sulfuroasă, bicarbonatată, sodică, calcică. Indicaţii terapeutice (cu avizul medicului): gastroduo-denite cronice hipoacide, hiposecretorii; În cură externă: reumatism cronic degenerativ, reumatism articular. Mineralizare –  1599,8 mg/l (Ibidem).

Luând în consideraţie concentraţia în sulf şi iod a apelor minerale obţinute din foraje şi puţuri, staţiunea Băile Govora poate fi aşezată alături de staţiunile cu renume mondial ca Bains, La Bonzboule (Franţa), Bad Hali (Austria), Salmaggiore (Italia), Marianske Lazne (Cehia).

 Nămolurile terapeutice. Nămolul utilizat la Băile Govora este preparat din nămolul mineral antrenat din adâncuri de apele minerale şi colectat pe fundul bazinelor unde se depozitează apele minerale după extragerea lor cu ajutorul sondelor. Pentru folosinţă este amestecat cu marna argiloasă scoasă din malul pârâului Hinţa şi cu nămolul sapropelic fosil adus de la Ocnele Mari. Nămoloterapia este folosită pentru tratarea leziunilor inflamatorii ale pielii şi mucoaselor, cu bune rezultate, pentru bolile reumatice cronice şi ginecopatiile cronice, afecţiunile ortopedice înainte sau după operaţie, afecţiunile cronice ale sistemului nervos periferic, însoţite de pareze, paralizii, parestezii-atrofii musculare, afecţiuni ale aparatului locomotor etc (Berbece şi colab., 1982,  29-31).

b) Apele de suprafaţă

Reţeaua hidrografică de suprafaţă este tributară Oltului şi este alcătuită din pârâul Govora care primeşte ca afluent pârâul Hinţa. Pârâul Govora se formează prin confluenţa pârâului Dobriceni, cu izvoarele în Dealul Mare-Bărbăteşti (998 m), situat la poala sudică a masivului Buila-Vânturariţa, ce se orientează spre sud şi străbate satele Gruieri, Budurăşti şi Mogoşeşti şi a pârâului Cacova, ce izvorăşte din Dealul Piciorul Mărului, îndreptându-se în aceeaşi direcţie sudică şi străbate satele Suseni, Gruiu şi Stoeneşti. După confluenţă, pârâul Govora se orientează spre sud-est, străbate în continuare teritoriul comunei Stoeneşti, pe o mică porţiune, vestul comunei Buneşti, nord-estul oraşului Băile Govora (satul Gătejeşti), comuna Mihăeşti, de la nord-vest spre sud-est, şi se varsă în Olt, la nord de localitatea Tătărani (componentă a oraşului Băbeni), după ce parcurge o distanţă de 28 km. Pârâul Govora are afluenţi scurţi ce-şi au obârşia în dealurile din jur, afluenţi care devin torenţiali în timpul ploilor, încărcând albia cu numeroase aluviuni. Referitor la denumirea acestuia, la 1700, pe harta Stolnicului Cantacuzino, apare sub numele Bârseştii care „este mai mare decât Râmnicul” („A.O., nr. 2-3/1922, 149-155), în documentele sfârşitului de secol XVII purta numele de Bârsa („A.O.”, nr. 14/1924), iar în cele ale  anilor 1920 – 1940, era menţionat cu denumirea de Bârsescu (DJVAN, F.C.A.V. com. M., dos. nr. 50/1922, 23-24).

Pârâul Hinţa îşi trage izvoarele din dealurile Păuşeşti şi Baba Floarea, străbate staţiunea Băile Govora de la vest la est şi confluează, după 5,2 km, cu pârâul Govora, pe teritoriul satului Govora (com. Mihăeşti), fiind cel mai important afluent al său(Berbece şi colab., 1982, p. 9-10). Acesta, la rândul său, în scurtul drum pe care îl parcurge, primeşte ca afluenţi alte pâraie mai mici: Budeanu, Nedelcu, Mătăsaru, Turcului, Valea lui Anghel, Bârlogeanu, Rogojinoiu, Valea lui Gheorghe, Curăturilor, Ţigănilă ş.a.. Pentru a controla viiturile şi a micşora puterea de eroziune, în staţiunea Băile Govora, pe o lungime de 1,8 km, s-au realizat lucrări de îndiguire şi canalizare. Suprafaţa totală a luciului de apă a oraşului Băiule Govora (inclusiv localităţile componente) este de 22 ha.