Băile Govora – Personalităţi locale

Boskoff, Wladimir (n. în anul 1914, la Geneva, Elveţia) – inginer, absolvent al Facultăţii Politehnice, secţia Mecanică din Bucureşti, cetăţean de onoare al oraşului Băile Govora. Din 1956 până în 1962 a fost şeful Serviciului Tehnic Balnear din Băile Govora. În anul 1956 s-a căsătorit cu Maria Cerneanu care timp de 32 de ani a fost medic stomatolog în Băile Govora. În perioada 1962 – 1968 a făcut parte din Corpul de Control al Ministerului Sănătăţii. În anul 1969 s-a pensionat pe caz de boală. S-a reangajat în anul 1977 la Uzina de sodă Govora, unde a lucrat până în anul 1983, an în care s-a pensionat definitiv (Otovescu-coord., 2002, 186-187).

Boskoff, Wladimir Georges (n. 26 oct. 1958, în oraşul Băile Govora, jud. Vâlcea), fiul lui Wladimir Boskoff şi al Mariei Cerneanu – matematician, cercetător; doctor în matematici. Cărţi publicate: Probleme de geometrie (1985), Geometria diferenţială (1999), Analize diverse şi aplicaţii (2000), Hiperbolic Geometry and Barbilian Spaces, USA, Handronic Press, HP Inc. FI, 1996 (Enciclopedia …, 2010, 743).

Dolfi, Valentin (n. 3 aug. 1961 în Râmnicu-Vâlcea) – poet, prozator, cercetător, publicist. Lucrează ca bibliotecar la Biblioteca orăşenească din Băile Govora. A debutat cu poezie în anul 1989 în revista „Flacăra”, în rubrica „Atelierul literar” condus de Darie Novăceanu. A mai publicat în revistele „Contrapunct”, „Echinocţiu”, „Contemporanul – ideea europeană”, „Luceafărul”(serie nouă), „Viaţa Românească”. Este inclus în antologia de poezie românească contemporană „STREIFLIGHT” (Lumină laterală). În anul 1999, a publicat volumul de versuri „Buncărul de hârtie”, primind premiul de debut al Editurii „Cartea Românească” şi al revistei „Tomis”(Otovescu, 2002, p. 191; Enciclopedia …, 2010, 837).

Hermeneanu, Iulian (n. 1 ian. 1923 în Băile Govora, jud. Vâlcea ) – regizor în cadrul studioului „Animafilm”, Bucureşti. Regizor şi realizator a unor filme de desene animate, din care amintim: Ciuboţelele ogarului (1957), Termometrul are febră (1959), Căluţul de foc (1960), O poveste colorată (1961), Zâna de cerneală (1962), Mătura năzdrăvană (1962), Motanul în cosmos (1968), Răpirea (1970), Planeta surprizelor (1971) etc.; în colaborare: O poveste cu ursuleţi (1955), Sticletele (1965) (Enciclopedia …, 2010, 878).

Mihail, Moxalie (sec. al XVII – lea) – teolog, mare dascăl, traducătorul „Pravilei de la Govora” şi a celui mai vechi „Cronograf” cunoscut în limba română (Enciclopedia …, 2010, 771).

Pr. Petre-Govora, Gheorghe I. (n. 23 apr. 1910, com. Orleşti, jud. Vâlcea – m. 2010) – teolog şi istoric (arheolog), cercetător, folclorist, muzeograf, publicist, colecţionar de cărţi şi obiecte religioase; preot al parohiei „Sf. Nicolae” din Govora-sat din anul 1931; licenţiat în teologie şi titrat al Seminarului universitar, având religia şi istoria, ca studii de bază; membru activ al Institutului Naţional de Tracologie şi întemeietor al Muzeului de Istorie din oraşul Băile Govora, care îi poartă numele. Munca sa de o viaţă în domeniul arheologiei, a adunat-o, a catalogat-o şi a organizat-o într-o colecţie: „Colecţia de arheologie, artă religioasă şi carte veche” cum a fost denumită oficial, care cuprinde peste 4000 de piese, adăpostită la început în biserica parohială din Govora-Sat, apoi în propria locuinţă. Din anul 1973, când autorităţile locale din Băile Govora îi pun la dispoziţie vila „Dr. Ţăranu”, aici s-a organizat un muzeu (secţie a Muzeului Judeţean Vâlcea) care, din anul 1977, se mută în vila Pănciulescu din str. Tudor Vladimirescu nr. 109, unde se găseşte şi astăzi. Colecţia cuprinde exponate „fosile de mamut, ursus arcticus şi ursus spelaeus, un bogat material arheologic, icoane pe lemn şi sticlă şi carte veche românească ce documentează formarea, continuitatea şi prezenţa poporului român în hotarele lui fireşti” (Deaconu, 2010, 2). Contribuţii de notorietate naţională şi europeană la cunoaşterea preistoriei judeţului Vâlcea (şi a ţării în ansamblu). Distins de patriarhul Iustinian Marina cu <Crucea Patriarhală>, iar în anul 2004 i s-a acordat Ordinul <Meritul Cultural> în grad de cavaler, cat. E. Din partea statului Israel, a primit titlul „Drept între popoare” pentru ajutorul dat evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cărţi publicate: O preistorie a nord-estului Olteniei (1995), Govora – de la primii oameni la contemporani (2001), Aureii imperiali din Dacia romană (2003), Pravila bisericească de la Govora … adusă la zi de pr. Gh. I. Petre-Govora la anul 2004Vâlcea. Muzee şi monumente (1986).

Popa, Nicolae N. (n, 1 sept. 1939 în Govora-sat, jud. Vâlcea) – jurist, cercetător. Specializări postuniversitare la Salzburg (1973); doctor în drept (1975), cu teza „Frenţi, conţinut şi formă în drept”. Profesor universitar la Universitatea din Bucureşti. Preşedinte al Secţiei Ştiinţifice de Teoria şi Istoria Dreptului, din cadrul Consiliului Central al Asociaţiei Juriştilor din România. A obţinut, printre alte numeroase premii, Premiul <Simion Bărnuţiu> al Academiei Române (1973).

Cărţi publicate: Sistemul politic al României (1979), Dinamică şi perspectivă (1980), Democraţia. Realităţi şi perspective (1983) etc. (Enciclopedia …, 2010, 781).

Popescu, Octavian (n. la 27 sept. 1934, în Băile Govora) – medic, cercetător, publicist. Doctor în medicină al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, cu teza „Timusul şi imunitatea la sugar” (1971). Din anul 1985 a parcurs toate etapele carierei medicale, desfăşurându-şi activitatea la circa sanitară din com. Creţeni, Vâlcea, la Spitalul „Gheorghe Marinescu” şi Spitalul de copii „Caraiman” din Bucureşti. Distins cu „Medalia Muncii”, în anul 1983.      

Lucrări publicate (selectiv): Sindroame în pediatrie (1974), De la simptom la sindrom în patologia pediatrică (1980), Copilul şi unele dintre bolile sale (1985), Creşterea şi educarea copilului (1986), Curiozităţi medicale. Caleidoscop medical de vacanţă (1992), Copilul sănătos şi bolnav (Medicul de familie) (1998), De la Hipocrate-ncoace. Caleidoscop medical (1979) etc.; în colaborare: Actualităţi în pediatrie (1979), Miracole terapeutice ale plantelor (1993), Elixirele dragostei – iluzie sau realitate (1994) ş.a. (Enciclopedia …, 2010, 783).

Popescu – Zorileanu, Nicolae (n. la Zorileni, Judeţul Gorj, în anul 1848, d. la Buc., în anul 1921) – medic general al armatei române, medic-dirigent, cercetător, publicist. Absolvent al Facultăţii de medicină din Montpellier, Franţa, a devenit medic general al armatei române, directorul Institutului medico-militar din Bucureşti şi şef de secţie la Spitalul Militar din Capitală, specialist în dermatologie, sifiligrafie şi balneologie. A fost numit medicul dirigent şi director (1886-1914) al staţiunii Băile Govora, după ce, în 1886, începuse studierea riguroasă a efectelor binefăcătoare ale apelor minerale de aici. A participat ca medic militar în războiul ruso-româno-turc din 1877-1878.

       Lucrări publicate: Govora şi chestionarul ei (1904), Govora et ses eaux minerales (Govora şi apele sale minerale) (1908), periodicul Govora – buletin al staţiunii balneare Govora, cu reclame, indicaţii de tratament şi lista cu vizitatori (1903-1905), tratate şi broşuri cu diagrame, scheme, tablouri, schiţe, fotografii, statistici, comunicări (1900 – 1914), Raport cu noi analize ale apelor naturale, rezultatele analizelor făcute şi unele măsuri necesare dezvoltării în continuare a staţiunii Govora, înaintat Societăţii balneare Govora-Călimăneşti (1914) (Dr. Geiculescu, 1986, 15).