Băile Govora – Turismul

„Natura a fost darnică cu staţiunea Băile Govora prin pădurile din jur şi parcurile sale amenajate. Băile Govora prezintă o îmbinare fericită a apelor lecuitoare cu oglinda minţii şi cu plăcuta mângâiere a ochilor. De jur împrejur privirea se roteşte numai pe ecranul înviorător al verdelui viguros de pădure. Când îi ridici în sus întâlneşti albastrul cerului invariabil dar recreator din toate punctele de vedere. Verde şi albastru sunt cele două culori fundamentale care pătrund, întăresc trupul, dar şi sufletul”. Astfel descria prof. I. Simionescu (preşedintele fostei Societăţii „Govora-Călimăneşti”) aceste locuri minunate ale Govorei.

a) Potenţialul turistic natural

Peisajul încântător din zona centrală a judeţului Vâlcea, format din dealuri şi depresiuni subcarpatice acoperite de păduri dese de foioase, bogate în vânat, intercalate de poieni cu fânaţuri, păşuni şi livezi de pomi fructiferi, cu un climat blând de adăpost, cu izvoare de ape minerale şi termominerale izbăvitoare, care la contactul cu muntele devine spectaculos prin apariţia versanţilor abrupţi, a văilor înguste cu chei şi defileuri prin care curg ape cristaline ce îşi au obârşia sub crestele ascuţite ale acestora ,constituie factorii principali ai cadrului natural, în ambianţa căruia au apărut şi s-au conservat numeroase obiective turistice, naturale şi antropice. Toate acestea, dar mai ales varietatea izvoarelor cu ape minerale şi termominerale cu o valoare terapeutică (curativă) de excepţie au stat la baza apariţiei staţiunilor balneo-climaterice din judeţul Vâlcea, printre care şi Băile Govora.

b) Potenţialul turistic antropic

Potenţialul turistic natural, necesităţile vieţii de zi cu zi (pentru adăpost şi apărare, ocupaţie şi stăpânire, putere şi aservire, rugăciune şi mântuire, alinare sau vindecare, în două cuvinte, supravieţuire şi perpetuare) au facilitat apariţia în judeţul Vâlcea a unor obiective turistice majore, cu un important rol istoric, religios, cultural, recreativ şi curativ(Berbece, 1982, 52-109; Dumutrescu, 2010, 720-736).

Oraşul – staţiune balneoclimaterică Băile Govora se înscrie el însăşi în categoria aşezărilor cu funcţie turistică propriu-zisă, datorită numeroaselor izvoare cu ape minerale cu acţiuni tămăduitoare şi izbăvitoare şi a peisajului care o încadrează. Alături de acestea mai beneficiază de existenţa pe teritoriul şi în jurul său de numeroase obiective turistice: istorice (cetatea Buridava dacică – Cosota, Ocnele Mari şi Castrul roman de la Stolniceni), religioase şi de habitat (mânăstirile: Govora, Surpatele, dintr-un Lemn, Bistriţa, Arnota, Horezu, Cozia, schiturile: Jgheaburi şi Pătrunsa), cultural – educative (Muzeul de arheologie şi carte veche şi artă feudală din localitate, Muzeul trovanţilor de la Costeşti, Târgul olarilor de la Horezu, municipiul Râmnicu-Vâlcea cu obiectivele sale interesante), recreative, curative şi peisagistice (plimbări prin Parcul balnear, scurte excursii prin pădurile de pe teritoriul localităţii şi excursii în împrejurimi, în afara localităţii, la: Evantai, Lacul Doamnei, lacurile sărate, salina şi ştrandul cu apă sărată de la Ocnele Mari; pe valea Bistriţei vâlcene cu sălbaticele chei ale sale; în Parcul naţional Buila – Vânturariţa; turul staţiunilor: Băile Olăneşti – Călimăneşti – Căciulata – Cozia etc.).

c) Obiectivele turistice locale

Construcţiile care au dat utilitate staţiunii Băile Govora, prin arhitectura lor, constituie adevărate obiective turistice. Dintre acestea enumerăm: Parcul Central, Pavilionul de băi, Hotelul Palace, Hotelul Balneara (Parc), Hotelul Belvedere, Cinematograful, Izvorul Ferdinand; vilele: Silva, Ştefănescu, Iliescu (Casa de Cultură), Dr. Popovici etc.; statuile: Dr. N. Popescu-Zorileanu, Mihai Eminescu, Maiakovsky, I.L.Caragiale, Dr.Haralambie Botescu, Ţărăncuţă cu vadră, Tripticul din parc, Monumentul Eroilor.

Parcul Central – se amenajează în perioada anilor 1890 – 1894, în formă de romb, cu un vârf înspre est în Bulevardul central, din care porneşte o alee centrală străjuită de o coloană de tei, iar celălalt vârf sub Dealul Cucurigu, cu numeroase terase (pe care s-au construit Pavilionul de Băi, Cinematograful şi Hotelul Palace, dispuse într-un triunghi cu vârful orientat pe verticală), scări în evantai, alei şi străduţe în serpentine, cu lampadare din fontă în forma lujerului de floare, cu ramificaţii în inflorescenţă (astăzi dispărute în totalitate), ce dau senzaţia de echilibru şi stabilitate printr-o perfectă integrare în peisaj. Desăvârşirea amenajării s-a realizat după proiectul arhitectului Pinard, în perioada 1911 – 1914 când i s-a adăugat şi o seră proprie.

În parc, s-au plantat peste 400 specii de arbori şi arbuşti ornamentali care au reprezentat de-a lungul timpului o adevărată oază de răcoare pentru plimbare, odihnă şi recreere.

Coniferele sunt reprezentate de: molid (Picea abies), molid argintiu (P. argentea), brad argintiu (Abies concolor), pin negru (Pinus nigra), pin silvestru (P. silvestris), pin strob (p. strobus), larice (Larix decidua), duglas verde (Pseuditsuga taxifolia), chiparos de California (Chamaecyparis lawsoniana), chiparos de baltă (Taxodium distichum), tisă (Taxus baccata), arborele vieţii (Thuia orientalis), tuie (T. occidentalis), ienupăr comun (Juniperus communis), ienupăr de Virginia (J. virginiana).

Dintre foioase menţionăm: stejarul roşu (Quercus borealis), stejarul (Q. robur), gorunul (Q. petaea), gârniţa (Q. frainetto), cerul (Q. cerris), stejărica sau tufa-albă (Q: pubescens).

Aceste specii trăiesc împreună cu carpenul (Carpinus betulus), arţarul (acer platanoides), jugastrul (Acer campestre), ulmul (Ulmus minor), frasinul (Fraxinus excelsior), mojdreanul (F. ornus), teiul alb (Tilia tomentosa), teiul cu frunza mare (T. platiphilos), forsiţia (Forsethia viridissima), clopoţelul galben (F. suspensa), teiul pucios (T. cordata), ulmul de munte (ulmis montana), castanul porcesc (Aesculus hippocastanus); plopul euro-american (de Canada), salcâmul (Robinia pseudocaccia), fagul (Fagus silvatica), salcâmul japonez (Sophora japonica), Glădiţa (Gledithia triacantos), plopul (Poppulus alba), arinul negru (Alnus glutinosa), arţarul american (Acer negundo), platanul (platanus acerifolia), Chiparosul (Polyantus tuberosa), salcia plângătoare (Salix babylonica), salcia albă (S. alba), salcia plesnitoare (S. fragilis), salcia exotică (S. tortuosa) etc..

Covorul arbustifer şi floral este format din glicină (Vistaria sinensis), buxus (Buxus sempervirens), jenupărul hibrid (Yuniperus nana), lemnul câinesc, catalpa (Catalpa bignomoides), corcoduşi ornamentali (prunus pisardi), sălcioară (Elegamus angustipholia), Hibiscus siriacus, gutuiul japonez (Cydonia japonica), clopoţelul galben (Forshithya suspensa), salba moale (Evonimus europea), trâmbiţa (Tecoma radicans), caprifoiul (Lonicera tatrica) etc..

Parcul Central îşi datorează încărcătura de spirit omului care i-a sporit semnificaţiile prin câteva lucrări de sculptură monumentală: grupul statuar din piatră cu trei mame înălţându-şi pruncii în soare, statuia din bronz a generalului dr. N. Popescu-Zorileanu, bustul din bronz al dr. Haralambie Bottescu, opere ale sculptorului D. Măţăoanu, busturile lui M. Eminescu şi I.L.Caragiale, „Ţărăncuţa cu vadra” şi Monumentul Eroilor (Deaconu, 1999, 24-35, 41-52).

Hotelul Palace este construit între anii 1911 – 1914, după proiectul contractat de dr. Botescu şi ing. Germani, având ca model un hotel din staţiunea Ioachimstall, Elveţia. Proiectul este realizat de către arhitectul E. Doneaud şi construit de firma E. Puklicky & C-ie din Bucureşti. Amplasat pe un platou la poalele Dl. Cucurigu, cu orientare E-NV, edificiul are şapte nivele, 195 de încăperi, toate luminate de către Soare în timpul unei zile. Golurile din zidărie (uşi şi ferestre) însumează numărul de 365 zile, ale unui an. Instalaţiile interioare (apă, băi, aburi, canal, încălzire, ventilaţie) sunt furnizate de firma Schaffstaedt din Giessen. Bucătăria cu toate instalaţiile furnizate de firma Senking din Hildesheim (DJVAN, F.S.G-C., dos. nr, 12 / 1912). În ansamblul ei, formula compoziţională dă sugestia de soliditate, simetrie, echilibru şi armonia formelor şi elementelor, într-o perfectă integrare în peisaj. Numeroasele particularităţi ţin de stilul rococo, iar barocul răzbate prin bogăţia ornamentaţiei (Deaconu, 1999, 41-52).    

Pavilionul de Băi este construit în aceeaşi perioadă cu Hotelul Palace, în locul altuia mai vechi, după planurile aceluiaşi arhitect şi de aceiaşi ingineri constructori, în forma literei E, dispus pe trei nivele, amplasat pe o terasă largă, într-o poziţie privilegiată a Parcului Central.             

Particularităţile arhitecturale indică apartenenţa edificiului la stilul rococo ce reprezintă ultima fază de evoluţie a arhitecturii baroce. Un rococo temperat totuşi de un clasicism renascentist, vădit în echilibru şi simetria volumetrică, în sobrietatea şi simplitatea formelor arhitecturale (Deaconu, 1999, 53-58). De la primul nivel ridicat la cca. un metru de la sol se face printr-un tunel comunicarea cu Hotelul Palace şi Uzina Termică.

Hotelul Balneara (actualul Hotel Parc) construit între anii 1933 – 1936 este una dintre primele clădiri cu arhitectură cubistă din România.

Vila Ştefănescu construită în anul 1900 a fost primul hotel particular dotat şi amenajat corespunzător cerinţelor vremii. Construcţia combină elemente de arhitectură medievală (bastioane, turnuri) cu aspecte ale arhitecturii ţărăneşti (verande cu balcoane, chioşcuri, decoraţiuni sculpturale). În acest hotel au funcţionat primul ghişeu poştal, o cofetărie, un restaurant şi o sală de spectacole. În timpul celui de-al doilea război mondial aici a fost depozitată o parte din tezaurul Poloniei şi, tot aici, a fost amenajat subsolul în vederea funcţionării monetăriei statului unde au avut loc două emisii monetare(Otovescu şi colab., 2002, 37-42). Actualmente se află în stadiul de renovare/reabilitare.

Alături de acestea există şi alte construcţii (vile, lăcaşuri de cult, case particulare etc.) care prin arhitectură şi destinaţie întregesc potenţialul turistic antropic al staţiunii Băile Govora.

d) Obiective turistice din împrejurimi

– Municipiul Râmnicu-Vâlcea – situat la o distanţă de 20 km est-nord-est de B. Govora, oferă o bogată paletă turistică, comercială şi pentru distracţii.

– Ocnele Mari – oraş-staţiune, se află la 6 km est de B. Govora, oferă spre vizitare: Cetatea dacică „Buridava” de pe dealul Cosota, Salina Oc. Mari (amenajată şi intrată în circuitul turistic în anul 2008), Ştrandurile cu apă sărată Oc. Mari şi Ocniţa, Râpa pe tuf vulcanic „Evantai”, Lacurile sărate de la Ocniţa şi Ţeica.

– Mânăstirea Surpatele – situată la 4 km vest de B.Govora, distanţă ce se poate parcurge sub formă de drumeţie pe drumul ce leagă satul Curături de staţiune, fondată în sec.XV.

– Mânăstirea Dintr-un Lemn – situată la 10 km vest de Băile Govora, în com. Frânceşti. Ridicată de Preda Brâncoveanu, între 1634-1635, din trunchiul unui singur copac (un stejar uriaş).

– Mânăstirea Bistriţa – situată în satul Bistriţa, com. Costeşti, la cca. 15 km nord-vest de Băile Govora, fondată la sfârşitul sec. XV de Barbu Craiovescu (1491), ajutat şi de fraţii săi Pârvu, Danciu şi Radu, „care şi Băsărăbeşti se chiamă” (Alessandrescu, 1893).

– Mânăstirea Arnota – situată pe versantul sud-vestic al Masivului Buila-Vânturariţa, pe teritoriul com. Costeşti, la cca. 19 km distanţă de Băile Govora, ctitorie a lui Matei Basarab (1634).

– Mânăstirea Hurezi – aflată pe teritoriul satului Romanii de jos, component al oraşului Horezu, la 20 km nord-vest de Băile Govora. Ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu şi ridicată între 1690 – 1697.

– Cheile Bistriţei cu peşterile: Liliecilor (Grigore Decapolitul) şi Peştera Mare.

– Muzeul Trovanţilor – Costeşti – organizat la intrarea în com. Costeşti, în imediata apropiere a DN 67 Râmnicu-Vâlcea – Tg. Jiu, într-o cariră de exploatarea nisipului.

– Bazarul Olarilor – localizat la intrarea în localitatea Horezu dinspre Râmnicu-Vâlcea , la 20 km vest de Băile Govora.