Biserici ortodoxe brăilene dispărute

Biserica „Sfântul Spiridon”

Această biserică a fost atestată documentar în anul 1820, fiind menţionată data pe un penticostar al bisericii tipărit la Blaj, în 1808:

„A Sfântului Spiridon” şi am scris eu preot Demitri, 1820, Mart. 4”[3].

Biserica a existat până la mijlocul secolului trecut la intersecţia Bulevardului Independenţei, cu Strada Călăraşilor unde se află astăzi Palatul Telefoanelor.

Biserica a fost sfinţită de părintele Teofilact în anul 1842, cu împuternicirea Episcopiei de la Buzău, de care depindea atunci Brăila.

Deasupra uşii de la intrarea în biserică se găsea o placă memorială cu următoarea inscripţie din care menţionez:

„Această sfântă şi dumnezeiască biserică cu patronajul „ Sf. Spiridon” s-a fondat (este vorba de repararea sa) în anul 1841 în zilele prea înaltului domn Alexandru Dimitrie Ghica V.V. cu binecuvântarea iubitorului de Dumnezeu, Episcop de Buzău D. D. Chesariu şi s-a terminat în 1842 prin stăruinţa şi ajutorul Dlui Mihail Chiriachu şi preotului Dragomir. „La anul 1865 1866 s-a reparat şi s-a zugrăvit sub domnia lui Alexandru Ioan I şi Carol I şi sub păstoria prea Sfântului Episcop de Izmail D. D. Melhisedeec cu fondurile bisericii şi sub privegherea D-lui Theodor Chiriac, epitropul acestui sfânt locaş”[4]. După cum se observă au fost cel puţin două reparaţii în aproape jumătate de secol (1826-1866), ceia ce denotă că biserica nu avea o construcţie solidă. În curtea sa, era un monument de marmoră care avea sculptată următoarea inscripţie:

„Â la memoire du Colonel et Chevalier Arnold Iacobson, gouverneur dIbrăila”[5]. Nu se ştie dacă fostul guvernator era înmormântat în curtea bisericii sau monumentul funerar a fost adus din cimitirul aflat în apropiere.

Demn de menţionat este faptul că biserica dispunea de o avere de 60 000 de lei, de o suprafaţă de teren în comuna Roşiori de 5 hectare, cât şi de patru imobile în Brăila. Serviciul religios era efectuat de 3 preoţi şi un dascăl. În anul 1963, autorităţile locale, ale fostului regim comunist au hotărât, demolarea bisericii sub pretextul sistematizării zonei. În realitate aceasta a fost sistematizată un deceniu mai târziu.

Biserica „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” (A treia clădire)

Aceasta urma să fie una dintre cele mai monumentale biserici ale Brăilei însă din motivele pe care le vom constata ulterior a sfârşit prin a dispărea cu totul.

Lucrările au început în 1933 pe terenul în suprafaţă de 4850 m² primit la schimb de la Primăria Brăilei în P-ţa Concordiei, la data de 12 august 1933[6].

Lucrările au început în septembrie 1933, fiind efectuate cu firmă de antrepriză „Ing. Gh. Ignat”. Piatra fundamentală a fost însă sfinţită de Episcopul Buzăului Ghenadie tocmai în ziua de 29 septembrie 1935 din cauza deselor întreruperi a lucrărilor de către firma constructoare. Preot Paroh era Anghel Constantinescu. La sfârşitul anului 1936 se ajunsese la planşeul superior al acoperişului.

Anii care au premers declanşarea celui de-al II-lea război mondial, au încetinit lucrările. Lucrul a continuat însă şi în timpul războiului, când construcţia a folosit şi ca adăpost antiaerian. După război, tocmai în 1946 s-a reuşit ridicarea crucii mari pe turla principală, ea fiind sfinţită cu ocazia hramului din data de 14 octombrie [7]. Astfel construcţia va rămâne în acest stadiu, fiind terminată pe trei sferturi, până în anul 1964 când a fost demolată de autorităţile comuniste. Biserica a fost dinamitată în săptămâna 6 12 aprilie 1964 din timpul Postului Mare[8]. De menţionat că în cursul anului anterior fusese demolată şi biserica Sf. Spiridon.

Ambele demolări au fost mascate de autorităţile ateiste, sub forma necesităţii de sistematizare modernă a oraşului.

Ultimul preot paroh al acestei construcţii bisericeşti dispărute a fost Ioan Filichi.