Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 – 1945) (VI)

În 20 mai 1896, consiliul comunal Brăila a aprobat autorizaţia de construire a paraclisului, iar la 19 iunie s-a obţinut şi binecuvântarea episcopului Dunării de Jos, Partenie^[1]. Pe data de 1 octombrie aceasta a fost gata prin grija maistrului constructor Franz – Fekette^[2]. Binecuvântarea pentru deschiderea lui s-a dat pe 18 octombrie de către acelaşi episcop. La paraclis se vor aduce icoanele de la fosta biserică pictate de Matache Orăşeanu, sfintele odoare şi Crucea dăruită de cetăţeanul Vasile Tenov.

Catapeteasma va fi pictată tot de Matache Orăşeanu în anul 1897. În anul 1899 s-a realizat proiectul noi biserici dar biserica nu a putut fi începută din lipsa de fonduri.

În 1908, din cauza degradării paraclisului, episcopul Dunării de Jos avea în vedere unificarea parohiei cu aceia a bisericii alăturate Sf. Spiridon, ajungându-se chiar la un conflict între episcop şi preotul paroh Balaban acesta fiind înlocuit cu preotul Anghel Constantin.^[3]

Noul preot paroh va continua eforturile pentru realizarea noii biserici, dar din cauza declanşării primului război mondial nu s-a putut face nimic, ba mai mult, s-au rechiziţionat şi cele trei clopote de care dispunea de către comenduirea germană. După război cea mai mare realizare la construcţia din Str. Mihai Bravu a fost construirea clopotniţei din lemn în 1925 în care s-au adus alte trei clopote dăruite de familia Oprea, ce au fost sfinţite de episcopul Ghenadie al Buzăului la 25 martie 1925.

După această dată toate eforturile au fost canalizate spre realizarea celei de a treia clădiri a bisericii, care, aşa cum am văzut anterior a început să fie ridicată în 1933, fără a putea fi finalizată şi a sfârşit prin a fi demolată de către comunişti în 1964.

Din această cauză după demolarea construcţiei eforturile s-au reîntors la cea de a doua clădire din str. Mihai Bravu, adică clădirea actualei biserici. În 1970 au început lucrări de consolidare ce s-au finalizat în 1972, iar în 1975 s-a construit o turlă metalică, s-a înlocuit vechea catapeteasmă, şi s-au făcut alte consolidări, care au salvat-o de la un eventual dezastru în urma cutremurului din 4 martie 1977[4]. Ultima lucrare importantă s-a realizat în 1986 când s-a construit o frumoasă clopotniţă din cărămidă, ce a fost legată de biserică printr-un coridor, realizându-se un fel de pronaos. Numai în această ultimă formă, construcţia are cu adevărat forma de biserică, formă la care s-a ajuns după aproape 100 de ani. Astăzi se lucrează la o nouă construcţie a bisericii, mult mai rezistentă şi impunătoare. Biserica este dotată cu o cantină socială aflată chiar în curtea sa. Preot paroh este Stan Ştefan, iar preot slujitor este Gheorghe Ştefan care este şi consilier în Consiliul Eparhial al Episcopiei Dunării de Jos.

Adresa este str. Mihai Bravu nr. 10.