Brezoi – Evoluția demografică și împărțirile administrativ-teritoriale de-a lungul timpului

La sfârşitul secolului al XIX-lea, după datele Recensământului populaţiei din anul 1899, localitatea Brezoi avea 1206 locuitori stabili, din care 805 erau cetăţeni români, 285 austro-ungari, 115 italieni şi 4 germani, 1 grec, 2 ruşi şi 14 turci (Recensământul 1899, 454). Se observă că din punct de vedere al structurii etnice şi al cetăţeniei, Brezoiul s-a distins tot timpul printre celelalte localităţi ale judeţului: datorită poziţiei sale şi a specificului dezvoltării economice, aici a existat un amestec continuu de naţionalităţi şi etnii. În aceeaşi perioadă, Călineştiul avea o populaţie de 743 locuitori (407 bărbaţi, 336 femei). Pe baza datelor înregistrate la recensăminte, ca şi pe acelea înregistrate în alţi ani şi în diferite lucrări, rezultă că între anii 1912-2002, în decurs de nouă decenii, populaţia Brezoiului a crescut de la 1554 locuitori în anul 1912, la 6834 locuitori în anul 2002, rezultând astfel un spor total absolut de 5280 locuitori.

Ritmul creşterii numerice a populaţiei oraşului a fost mare până la recensământul din 19 dec. 1912, când în decurs de 13 ani (1899-1912) populaţia a crescut permanent, înregistrând un spor absolut de 348 persoane. La Recensământul din anul 1930, se observă o creştere mare a numărului populaţiei, cu 1629 de persoane în 18 ani, faţă de anul 1912. Este perioada când a avut loc Primul Război Mondial, când comuna Brezoi începe să se dezvolte atât din punct de vedere economic, cât şi datorită altor factori. Un ritm scăzut al creşterii numărului de locuitori s-a înregistrat la recensământul din anul 1956, în 26 de ani populaţia crescând cu numai 1166 persoane. O creştere foarte mare a numărului populaţiei s-a înregistrat în perioada 1956-1966, când populaţia a crescut cu 2598 locuitori, pe fondul legislaţiei privind interzicerea avorturilor. În Valea Lotrului au loc lucrări importante, cum ar fi construcţia de microhidrocentrale pe Lotru, ce a necesitat forţă de muncă multă, creşterea populaţiei făcându-se mai ales pe seama soldului migratoriu.

După anul 1966, populaţia oraşului Brezoi a cunoscut perioade de creştere, stagnare sau chiar scădere a numărului de locuitori. Astfel, în anul 1966, populaţia a fost de 6647 locuitori, în anul 1970 de 6981 locuitori, înregistrându-se un spor natural de 334 persoane în cinci ani, ceea ce ar semnifica în medie o creştere de 60 persoane anual, apoi a scăzut la 6955 locuitori în anul 1975 şi la 6854 locuitori în anul 1980, crescând apoi la 7669 locuitori în anul 1990. După anul 1990 se poate constata o scădere permanentă până   în anul 1993 (7470 locuitori), urmată apoi de creşteri şi scăderi numerice generate probabil de evoluţia generală a vieţii sociale. Iată, exprimată în cifre statistice, cum a evoiluat populaţia Brezoiului între anii 1990-2010 (Sursa – Direcţia de Statistică Vâlcea). După anul 1990 creşterea numerică redusă a populaţiei oraşului Brezoi se datoreşte sporului natural mic. Deşi în această perioadă creşte foarte mult fenomenul de migraţie, totuşi, numărul veniţilor este mai mic decât numărul celor care au plecat. Rezumativ exprimată, analiza numerică a populaţiei oraşului Brezoi arată un ritm mare de creştere între anii 1900-1956, dată după care se înregistrează un ritm moderat. Creşterea populaţiei s-a datorat în cea mai mare parte sporului natural, iar după anul 1956 în mică măsură şi sporului migratoriu.

a) Mişcarea naturală

A fost factorul principal care a evoluat diferit, dar permanent asupra evoluţiei numărului de locuitori. Pentru perioade de timp mai îndepărtate şi chiar mai recente, mişcarea naturală a fost singurul element demografic care acţiona asupra evoluţiei numărului de locuitori. Nu dispunem de date statistice în perioada 1800-1918, pentru a surprinde şi dovedi în mod concret acţiunea acestui factor, dar evoluţia social-economică lentă a oraşului Brezoi este în suficientă măsură să ne convingă asupra acestor realităţi. La 1 ianuarie 1930, natalitatea era de 23 copii născuţi, iar mortalitatea – de 24 persoane, ceea ce arată că sporul natural era negativ. Natalitate mare (35 copii născuţi), mortalitate mică (20 persoane) se înregistrează în anul 1938 (4 februarie); în anul 1939 natalitatea era de 47 copii născuţi, iar mortalitatea – de 35 persoane (DJVAN, Fond Primăria Brezoi, dos. 1/1937, 5). În perioada 1918-1948, mişcarea naturală se prezintă astfel  (în paranteză, sunt redate natalitatea-mortalitatea): 1918 (147-53), 1938 (135-61), 1948 (116-63)

Natalitatea. Redăm câteva cifre semnificative : 1968 – 210 născuţi (31,0 ‰), 1998 – 48 născuţi (7,01 ‰), 2000 – 56 născuţi, 2007 – 107 născuţi. Variaţiile valorice evidente ale natalităţii populaţiei brezoiene, au fost cauzate de o serie de factori de naturi diferite: numărul diferit al persoanelor de sex feminin de grupă fertilă, în anii respectivi, şi el – la rândul lui – influenţat de o altă serie de factori sociali-economici, numărul de căsătorii, de divorţuri etc.

Mortalitatea. Acest indicator a înregistrat pentru aceeaşi perioadă (1966-2009) o valoare oarecum constantă, în jurul cifrei de 7-8 ‰. Analizând valorile multianuale în perioada 1966-2009, putem spune că după o scădere a valorii ei până în 1970, când a atins cea mai mică valoare (de 15 persoane), a urmat o creştere treptată până în anul 1976, când s-a ajuns la valoarea cea mai mare, de 76 decedaţi, pentru ca apoi în perioada următoare, până în anul 2010, să se menţină între 60-88 decedaţi anual. Numărul născuţilor morţi, ca şi mortalitatea infantilă au scăzut mult în ultima perioadă. Cei mai mulţi copii morţi s-au născut în anul 1984 (5), câte 3 în anii1968, 1976, 1983, 2 în anii 1970, 1977, 1978, 1981 şi numai câte un copil mort în anii1966,1979,1982. Au existat şi ani – 1975,1980, 1985 – când nu s-a născut niciun copil mort.

b) Mişcarea migratorie

Aşa cum este consemnat în Recensământul populaţiei din 29 decembrie 1930, populaţia flotantă existentă în oraşul Brezoi a fost de 36 persoane (20 persoane masculine şi 16 persoane feminine ), alături de populaţia stabilă existentă atunci, de 3183 locuitori. În perioada anilor după Al Doilea Război Mondial, procesul de migrare a populaţiei spre Brezoi este amplificat, datorită construcţiilor hidroenergetice de pe râul Lotru şi Olt, precum şi exploatărilor forestiere din Valea Lotrului, conform tabelului următor. (

                                                                                             Sursa: Direcţia de Statistică Vâlcea)

Desigur, numărul mai mare al persoanelor care a sosit în oraşul Brezoi corespunde cu perioada 1970-1977, când existau lucrări hidrotehnice în construcţie pe Lotru şi Olt. Numărul mare al persoanelor care au plecat din oraşul Brezoi, corespunde anilor terminării lucrărilor hidrotehnice de pe Lotru.

c) Densitatea populaţiei

Densitatea medie în zona de locuit (suprafaţa ocupată de clădiri fiind de 77 ha) este de 84,7 loc./ha. (8470 loc./km² ), ceea ce reprezintă un indice ridicat în condiţiile existente. Cea mai mare parte a populaţiei se află în Valea Lotrului, având o densitate mai mare în comparaţie cu cea din Valea Oltului. Densitatea populaţiei raportată la suprafaţa arabilă existentă în oraşul Brezoi, este de 402 loc./km².

d) Structura populaţiei

Dezvoltarea oraşului Brezoi în plan economic a determinat schimbări importante, nu numai în privinţa evoluţiei numerice, a mişcării naturale şi migratorie, dar şi asupra structurii acesteia.

Structura pe sexe. În perioada 1956-2010 numărul persoanelor de gen masculin a fost mai mare decât al celui de gen feminin, excepţie făcând anii 1980, 1986, 1988, 1989, 1991 şi 1992, când situaţia s-a inversat. Până în anul 1980, când pe Valea Lotrului şi Oltului se construiau numeroase lucrări hidrotehnice unde era nevoie de forţă de muncă masculină, numărul persoanelor de gen masculin era mai mare decât cel feminin. Şi exploatarea forestieră din Valea Lotrului a contribuit la creşterea numărului bărbaţilor. Când au fost înfiinţate secţii care au atras mâna de lucru feminină, cât şi terminarea unor lucrări hidrotehnice şi schimbarea locului de muncă, numărul bărbaţilor a scăzut, crescând şi fiind mai mare numărul persoanelor de gen feminin. Datorită schimbărilor survenite în ultima perioadă, la recesămintele populaţiei din anii 1992 şi 2002 se observă faptul că pe total oraş, în Brezoi şi în localităţile Drăgăneşti, Proieni, Păscoaia şi Valea lui Stan, numărul persoanelor de gen masculin este mai mic decât al celor de gen feminin.(Sursa: Direcţia de Statistică Vâlcea).

Pe localităţi, structura populaţiei pe sexe prezintă în linii mari aceleaşi caracteristici ca pentru întreg oraşul Brezoi. La recensămăntul din anul 1956, în localităţile Golotreni, Proieni, Văratica şi Valea lui Stan, populaţia de gen feminin a fost mai mare decât cea de gen masculin, iar la cel din anul 1966 – numai în localităţile Călineşti şi Golotreni. Până în anul 1980, când pe Valea Lotrului şi Oltului se construiau numeroase lucrări hidrotehnice unde era nevoie de forţă de muncă masculină, numărul persoanelor de gen masculin era mai mare decât cel feminin. Şi exploatarea forestieră din Valea Lotrului a contribuit la creşterea numărului bărbaţilor. Când au fost înfiinţate secţii care au atras mâna de lucru feminină, cât şi terminarea unor lucrări hidrotehnice şi schimbarea locului de muncă, numărul bărbaţilor a scăzut, crescând şi fiind mai mare numărul persoanelor de gen feminin. Datorită schimbărilor survenite în ultima perioadă, la recensămintele populaţiei din anii 1992 şi 2002, se observă faptul că per total oraş, în Brezoi şi în localităţile Drăgăneşti, Proieni, Păscoaia şi Valea lui Stan, numărul persoanelor de gen masculin este mai mic decât al celor de gen feminin.                                                                            

Structura populaţiei pe grupe de vârste şi sexe. La recensământul populaţiei din 29 decembrie 1930, prima grupă de vârstă, până la 6 ani şi cea de-a doua, de 7-12 ani, erau aproape egale ca mărime, atât pentru sexul masculin, cât şi pentru cel feminin şi anume: 295 bărbaţi şi 297 de gen feminin (grupa de vârstă 0-6 ani: 167 – gen masculin şi 169 – gen feminin; grupa 7-12 ani – 336 persoane, din care 167 masculin şi 169 feminin; g rupele de vârstă 13-19 ani şi 20-64 ani arată un număr mai mare în cazul sexului masculin (254-877 persoane) decât al celui feminin (222 şi 812 persoane, corespunzător celor două grupe)                                                                                         (Sursa: Direcţia de Statistică Vâlcea). La acelaşi recensământ, grupa de populaţie tânără cuprinsă între 0-19 ani, este de 1404 persoane, din care 716 persoane de gen masculin şi 668 de gen feminin, ceea ce reprezintă 44,1%, pe când populaţia adultă (populaţie cuprinsă între 20-60 ani) reprezintă 53%, iar populaţia vârstnică 2,9% din populaţia totală.

La recensământul din anul 1992 au apărut numeroase schimbări între grupele de vârstă şi pe sexe, atât în tot oraşul Brezoi, cât şi în localităţile acestui (tabelul 7). Proporţia primei grupe de vârstă (0-4 ani) arată, atât pentru oraşul Brezoi, cât şi pentru unele localităţi ce-i aparţin, o uşoară predominare a sexului masculin. Situaţia aceasta este valabilă şi la grupele de vârstă 15-19 ani, 25-29 ani, 30-34 ani, 35-35 ani, 45-49 ani, 50-54 ani. Celelalte grupe de vârstă se caracterizează printr-o superioritate numerică a persoanelor de sex feminin. După 55-59 ani, proporţia numerică a persoanelor de sex feminin este net superioară celor de sex masculin; faptul acesta se explică şi prin longevitatea mai mare a persoanelor de sex feminin etc. Grupa cu cel mai mare număr de persoane (780) este cuprinsă între 20-24 ani, tot aici aflându-se şi cel mai mare număr de persoane de gen masculin, cât şi de gen feminin din cadrul grupelor de sexe, iar cele mai mici valori le înregistrează grupele de 85 ani (30 persoane) şi 80-84 ani (46 persoane). (Ibidem). Populaţia cea mai numeroasă, cu procentul cel mai mare este cea adultă (între 20-59 ani) pentru Brezoi, cu excepţia localităţii Valea lui Stan, unde populaţia tânără (0-19 ani) are procentul mai mare decât cea adultă. Cea mai mică pondere o ocupă populaţia vârstnică (peste 60 ani), cu excepţia localităţii Proieni, unde procentul populaţiei vârstnice este mai mare decât a populaţiei tinere. Explicaţia diferenţelor existente între grupele de populaţie trebuie pusă pe seama unor factori cum ar fi: numărul mai mare de grupe de vârstă cuprinse de populaţia adultă (8 grupe de vârstă adultă în comparaţie cu 4 grupe pentru populaţia tânară şi 7 grupe pentru populaţia vârstnică), schimbările sociale survenite în ultima perioadă, modificările antropice (construcţiile hidrotehnice au afectat unele zone cum ar fi Proieni, Corbu) etc. La recensământul din 2002, situaţia se prezintă astfel:

                                                                                      (Sursa: Direcţia de Statistică Vâlcea)

Din datele prezentate mai sus rezultă că populaţia aptă de muncă, atât masculină, cât şi cea feminină este destul de numeroasă în oraşul Brezoi, fapt ce va constitui o problemă în perspectiva asigurării locurilor de muncă.

Structura populaţiei active, existentă la recensămintele făcute până în prezent, arată schimbări profunde în prezent faţă de trecut şi surprinde o serie de indicatori care permit aprecierea gradului de participare a populaţiei în activitatea productivă sau neproductivă, cât şi transformările social-economice actuale. În trecut, conform documentelor istorice, principalele ocupaţii ale locuitorilor Brezoiului erau pescuitul, creşterea animalelor, cultura unor plante, comerţul cu oraşele din Ardeal. Pentru sec. al XVI-lea, există informaţii privind exploatarea aurului din apa Lotrului, prin spălare. Pentru secolul al XIX-lea, există date mai multe referitoare la ocupaţiile locuitorilor. În anul 1838, majoritatea capilor de familie erau plugari, dar suprafaţa agricolă era redusă, cele mai întinse fiind fâneţele Creşterea animalelor deţinea un loc important în ocupaţiile locuitorilor. Tot la începutul sec. al XIX-lea începe exploatarea şi prelucrarea lemnului, devenind cu timpul o ocupaţie importantă pentru populaţia Brezoiului .

La începutul sec. al XX-lea, aşa cum arată recensămintele populaţiei din anii 1930 şi 1956, au loc schimbări în cadrul structurii populaţiei active pe ramuri de activitate. Faţă de secolul anterior, în care ponderea cea mai mare a populaţiei active era în agricultură, începe treptat să crească ponderea populaţiei în industrie, activitatea economică fiind legată de exploatarea şi prelucrarea lemnului. Din totalul populaţiei oraşului Brezoi, în anul 1966 (6647 locuitori), un procent de 49,20%, îl formează populaţia activă: 3270 persoane. Urmărită evolutiv, se remarcă o scădere a populaţiei active din agricultură, aceasta ajungând în anul 1966 la 178 persoane, dar şi o creştere în domeniul industriei, legată atât de exploatarea şi prelucrarea lemnului de pe Valea Lotrului, cât şi de exploatarea minieră de aici. Ponderea cea mai mare o are oraşul Brezoi propriu-zis, cu 2197 persoane, urmând la distanţă mare; Călineştiul – cu 213 persoane, Păscoaia – cu 176 şi Vasilatu – 175 persoane, pe ultimul loc clasându-se Corbu, cu 36 persoane. În majoritatea localităţilor, predomină populaţia ocupată în industrie, cu excepţia localităţilor Călineşti şi Valea Suliţei, unde predomină populaţia ocupată în agricultură. În prezent, populaţia ocupată în industrie este în scădere, ca şi cea ocupată în construcţii şi în alte câteva sectoare. Scăderea poate fi pusă pe seama micşorării populaţiei în oraşul Brezoi, precum şi ca urmare a evenimentelor sociale de după 1990. În mod surprinzător, a început să crească numărul celor care lucrează în agricultură, deoarece foştii proprietari au primit pământurile luate prin cooperativizare (Sursa: Direcţia de Statistică Vâlcea).

Structura populaţiei oraşului Brezoi se poate analiza din documente existente încă din secolul al-XIX-lea. Dicţionsrul topografic şi statistic din 1872, ne prezintă Brezoiul ca având 325 locuitori (Frunzescu, 1872, 69), iar Călineştiul – 470 locuitori, împreună cu cătunele Golotreni, Proieni şi Ţuţuleşti (Ibidem, 88). În perioada care a urmat, populaţia brezoiană a cunoscut o creştere rapidă, uneori – de-a dreptul spectaculoasă. În Marele Dicţionar Geografic al României (1898), Brezoiul este prezentat ca o comună rurală, având o populaţie de 741 locuitori (431 bărbaţi şi 310 femei), în care intrau şi 3 familii de ţigani şi mai multe famili de italieni ambulanţi. La recensământul din anul 1899, exista în Brezoi o populaţie de 1206 locuitori stabili, din care 805 erau cetăţeni români, 285 – austro-ungari, 115 – italieni şi 6 germani. Ponderea cea mai mare o deţinea, desigur, populaţia de naţionalitate română (66,7% din populaţia totală). Schimbări mari în structura populaţiei oraşului Brezoi, s-au produs în perioada 1930-1999, datorită evenimentelor politice din această perioadă. În prezent, conform datelor recensământului din 2002, structura populaţia pe naţionalităţi era următoarea: Brezoi (total): 6834 locuitori, din care români – 6785, maghiari – 14, germani – 9, ţigani – 5, ucrainieni – 7, alte naţionalităţi – 14; Brezoi oraş: 5223, din care 8 maghiari, 8 germani, 5 ţigani, 7 ucrainieni şi 12 de alte naţionalităţi; Călineşti: 491, din care 490 români şi 1 – alte naţionalităţi; Corbu – 50 locuitori, români; Drăgăneşti: 126, români; Golotreni: 95 locuitori, din care 93 români, un german şi 1 – alte naţionalităţi; Păscoaia – 210, români; Proieni – 102 locuitori, români; Valea lui Stan – 461 locuitori, români şi Văratica: 76 locuitori, din care 70 români şi 6 maghiari (Sursa: Direcţia de Statistică Vâlcea).

Comunitatea italiană. În oraşul Brezoi, există cea mai puternică şi compactă comunitate italiană din judeţ, despre ale cărei începuturi s-au păstrat mărturii încă de la sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea (v. amănunte, la Efrim, 2008, 68-69). Harnici şi întreprinzători, buni profesionişti într-o serie de domenii, italienii stabiliţi în Brezoi şi în alte sate ale Văii Lotrului vor avea o contribuţie semnificativă la deszvoltarea zonei. „Muncitorii italieni – ne informează cercetătorul brezoian Gh. Efrim – erau aduşi, în special, pentru lucrul la pădure, la joagăre şi la plute, dar şi la construcţii civile şi de artă. Ei au venit din Udinese, Trieste, Montava, Piacenza, Longarone, Tamau, Friulani” (Ibidem, 69) etc. După cel de-Al Doilea Război Mondial şi instaurarea regimului socialist, o parte din italieni s-au întors în ţara de origine, dar un număr însemnat dintre ei s-au înpământenit aici: Chenic, Constantini, Croce, Laicof, Lorenzzi, Losso, Malle, Pavia, Rafael, Ricobon, Vanelli, Kenda, Tomaselli, Comaroni, Butollo, Talamini, Olivotto, Maşchiu ş.a. (Ibidem). Comunitatea italiană de aici a dat şi un număr de scriitori şi artişti de notorietate naţională, printre care Lucian Zatti – scriitor şi Angela Tomaselli – artişti plastic. Asociaţia Italienilor din România (ROASIT), condusă mai întâi de actriţa Ileana Stana Ionescu şi în prezent – de Mircea Grosu de la Iaşi, ambii de origine italiană, editează revista bilingvă „Di nuovo insieme” – „Din nou împreună” (Ibidem, 70-71).

2. ÎMPĂRŢIRILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE

DE-A LUNGUL TIMPULUI

a) Perioada premodernă

Prima „evidenţă” a localităţilor din judeţul Vâlcea, este considerată renumita hartă a lui Schwantz, lucrată între anii 1720 – 1722. La 30 apr. 1723, autorul înainta, ca anexă a hărţii, şi o situaţie nominală a localităţilor din Oltenia (Registrul localităţilor, 1926, 341-352). Din judeţul Argeş – Plaiul Loviştea, făceau parte, printre altele, Brezoiul, Călineştiul şi Drăgăneştiul (Ibidem).

Catagrafia (recensământul) populaţiei întocmită în anii 1773 – 1774, pentru Ţara Românească şi Moldova, sub administraţie rusească, redă sub formă detaliată documentele statistice ale judeţelor Olt şi Argeş (pentru celelalte judeţe din Oltenia, documentele nu s-au păstrat). Conform acestei catagrafii, din judeţul Argeş – Plasa Loviştea, făceau parte şi satele Brezoi – cu 18 familii, Proiani (sic!) – cu 8 familii şi Călineşti – cu 14 familii (Ionaşcu, 1958).

b) Epoca modernă

Ca urmare a aplicării unor prevederi ale regulamentelor organice, în anul 1831 s-a organizat catagrafierea satelor din Ţara Românească şi Moldova, în scopuri fiscale, adică pentru stabilirea impozitelor. Catagrafia stabilea categoriile de sate (moşii): moşneneşti/ moşteneşti (sate locuite de moşneni/moşteni), mixte (moşneneşti – boiereşti; moşneneşti – mănăstireşti; moşneneşti – boiereşti – mănăstireşti). Ca şi în perioada anterioară, Călineştiul şi Brezoiul (acesta din urmă, sub numele de Brezoaia, identic cu cel al moşiei pe care se afla) făceau parte din judeţul Argeş – Plaiul Loviştea (Catagrafia 1831, 1991, 83-84).

În 1864, a fost promulgată Legea comunală (publicată în 1865) – una dintre cele mai importante reforme administrative din secolul al XIX-lea, care, printre altele, introducerea termenul şi noţiunea de comună – rurală şi urbană. În Anexa lalege, sunt nominalizate nu numai plasele şi plaiurile judeţului, ci şi comunele, precum şi satele/ cătunele care intrau în componenţa acestora. Comuna rurală Brezoiu era alcătuită din cătunele Brezoiu şi Lunca Calului, numărând 65 de familii, iar în componenţa Călineştiului, intrau cătunele Călineşti, Proeni, Golotreni, Ţuţuleşti şi Drăgăneşti, în care trăiau 94 familii (Indicele 1864, 1865, 91). Legea comunală din 1864 prevedea un termen de trei ani pentru a se constata viabilitatea noii structuri administrative. La capătul acestui termen, urma să se confirme sau să se infirme valabilitatea întrunirilor sau destrunirilor satelor şi comunelor – rurale şi urbane – nou închegate; termenul a expirat la 31 oct. 1867, când unele sate au înaintat cereri de întrunire cu comunele vecine şi altele – de destrunire, deoarece nu-şi puteau susţine cheltuielile administrative proprii sau nu le convenea noua formă de organizare administrativă. Toate modificările care s-au propus, îşi vor găsi reflectarea în Legea comunală din martie 1874, iar în urma promulgării acesteia, în Indicele comunelor pe periodul de cinci ani 1876-1884 (Indicele 1874, Bucureşti, 1876). Ca o noutate importantă pentru viitorul destin al Brezoiului, în virtutea acestei legi, localitatea va trece de judeţul Vâlcea, fiind alcătuită din următoarele sate: Brezoiu (reşedinţa comunei, Ciungetu (Valea lui Stan), Dobrunul (Lunca lui Burtea), Galbena, Malaia (pe Vasilaţi), Siliştea (Lunca Calului), Voineşiţa şi Voineasa (Indicele 1874, 1876, ). Plaiul Loviştea rămânea tot la judeţul Argeş, dar se limita la comunele din stânga Oltului, incluzând astfel şi Călineştiul (Ibidem, ). Întrucât nemulţumirile şi contestaţiile au continuat, va urma o nouă lege pentru stabilirea circumscripţiilor administrative, pusă în aplicare la 1 noiembrie 1892; conform acesteia, judeţul va fi împărţit în 8 plase ţi 2 plaiuri (Cozia şi Horezu), cuprinzând între graniţele sale, 162 comune rurale şi 4 comune urbane. Brezoiul (cu un singur cătun – omonim) făcea parte din Plaiul Cozia; în calitate de comună separată, Călineştiul era inclus în aceeaşi plasă, cuprinzând următoarele cătune: Călineşti, Golotreni, Proeni şi Ţuţuleşti (După Alessandrescu, 1893, 476).

După 7 ani, la 1899, în România va avea loc primul recensământ desfăşurat după o organizare şi structură moderne, cu analize judicioase ale structurii populaţiei, dar şi a altor domenii precum învăţământul ş.a. Conform noii împărţiri administrativ-teritoriale, Judeţul Vâlcea cuprindea 2 plaiuri şi 3 plăşi, 4 comune urbane şi 162 comune rurale. În Plaiul Cozia vor fi incluse, printre altele, Brezoiul (un cătun cu 1520 locuitori) şi Călineşti, compus din 4 cătune cu 743 locuitori (Recensământul 1899, <1906>, 454). În anul 1900, s-a construit un local cu etaj pentru primărie, care apoi va fi lăsat şcolii, fiindcă în 1907, se va ridica un alt sediu pentru primărie – fostul sediu al Primăriei Brezoi şi actualul sediu – renovat – al Judecătoriei Brezoi).

O nouă împărţire administrativ-teritorială a ţării şi, implict, a judeţului, va fi organizată în anul 1908. Cu această ocazie, judeţul va fi împărţit în 18 plase (fără plaiuri!), 110 comune rurale şi 3 urbane, 425 sate şi 33 cătune. Din noua plasă înfiinţată – Muntele, vor face parte comunele Brezoiu, Călimăneşti, Călineşti, Câineni, Malaia şi Voineasa, reşedinţa plasei fiind stabilită la Brezoi, unde va funcţiona până în 1911 (DJVAN, PJV, dos. 179/1908, f. 117-121).

Primarii perioadei 1865-1918. În acest interval de timp, au condus destinele comunei Brezoi, următorii primari (pentru care s-au păstrat menţiuni documentare): 1865 – Sima Stanovici, 1866 – Crăciun Ciurescu, 1867 – Ilie Bără, 1869 – Niţă Gurgui, 1869-1871 – Nicolae Efrim, 1875 – Radu Socolescu, 1876-1878 – George Călugărescu, 1879-1881 – Nicolae Efrim, 1882-1883 – pr. George Pruneş, 1885 – Toma Ţiţirigă, 1891 – Nicolae Efrim, 1894 – Ion Georgescu, 1899 – Gheorghe Efrim, 1900-1905 – Ion Bardaşu, 1906 – Aleman Oancea, 1908 – Florea Bardaşu, 1908-1909 – Neagoe Oprescu, 1912 – Gheorghe Efrim, 1915 – Ion Niculescu (Nica), 1917 – Ion Bardaşu, Gheorghe P. Bubu, Ion Branea, Nicolae Andrei (După Efrim, 2008, 113).

c) Epoca contemporană

Perioada interbelică. În baza art. 380 din Legea pentru unificarea administrativă ⁴⁸ promulgată prin Decretul regal nr. 1972/14 iunie 1925 şi publicată în „Monitorul Oficial” nr. 128/14 iunie 1925 (cu modificările care i s-au adus prin Decretul regal nr. 3832/21 dec.1925 şi publicat în „Monitorul Oficial” nr. 283/22 dec. 1925). Numărul plaselor din judeţul Vâlcea scădea din nou, ajungând la 9; alături de alte 11 comune, Brezoiul (incluzând un singur sat: Brezoiu) făcea parte din Plasa Cozia, a cărei reşedinţă era la Călimăneşti; la fel – comuna Călineşti, din care făceau parte satele: Călineşti, Golotreni, Proieni, Sărăcineşti şi Ţuţuleşti („Monitorul Oficial” nr. 283 din 22 dec. 1925).

Prin Legeapentru Organizarea Administraţiunii Locale promulgată prin Decret Regal nr. 2712/29 iulie 1929 şi publicată în „Monitorul Oficial” nr. 170, Partea I-a din 3 aug. 1929, modificată conform Ordinului Ministrului de Interne nr. 5715/1930, Judeţul Vâlcea capătă o nouă configuraţie. Astfel, judeţul Vâlcea este compus din 5 plăşi (Pls. Cerna, Pls. Cozia, Pls. Drăgăşani, Pls. Horezu, Pls. Zătreni); 5 comune urbane <oraşe> (Râmnicu-Vâlcea, Băile Govora, Călimăneşti, Drăgăşani, Ocnele-Mari), comuna suburbană Căzăneşti, la oraşul Ocnele-Mari, 18 comune rurale de centru („marea comună rurală”) şi 145 comune rurale mici, formate din 301 sate. (DJVAN, PJV, dos. nr. 16/1930, f. 30-39). Această lege aducea ca noutate şi noţiunea de „comună rurală de centru” („marea comună rurală”); erau prevăzute 18 astfel de comune, printre care şi Brezoiu, care constituia „centru” pentru localităţile: Brezoiu, Călineşti, Câineni, Malaia, Robeşti şi Voineasa (Ibidem). La 15 august 1931, printr-o nouă reglementare administrativă, comunele rurale de centru au fost desfiinţate ca atare.

Perioada postbelică. La Recensământul din 25 ian. 1948, Judeţul Vâlcea se afla într-o nouă împărţire administrativă, fiind alcătuit din 8 plăşi, fiecare dintre acestea erau alcătuite, la rândul lor, dintr-un număr variabil de comune. De data aceasta, Brezoiul este plasă, având reşedinţa în localitatea cu acelaşi nume şi cinci comune arondate. Odată cu împărţirea administrativ-teritorială din 1950, după model sovietic – pe regiuni, raioane şi comune – , Regiunea Vâlcea va fi formată din 6 raioane, printre care şi raionul Loviştea, care avea reşedinţa în comuna Brezoiu; aceasta, la rândul ei, era alcătuită din două sate: Brezoi şi Proeni. Călineştiul şi Ţuţuleştiul aveau calitatea de sate şi făceau parte din comuna Racoviţa (Legea nr. 5 / 1950, în „Buletinul Oficial” nr. 77 / 8 sept 1950). Situaţia administrativ-teritorială de mai sus a durat 16 ani: prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului R. S. România (inclusiv a modificărilor acesteia), din febr. – mai 1968), s-a revenit la vechea împărţire – tradiţională – a ţării pe judeţe. Printre alte noutăţi aduse de acest act normativ, Brezoiul era inclus în rândul oraşelor (17 februarie 1968), fiindu-i arondate următoarele sate: Brezoi, Călineşti, Corbu, Drăgăneşti, Păscoaia, Proieni, Valea lui Stan şi Văratica.

În luna aprilie 2008, potrivit Legii nr. 2/1968, cu modificările şi completările ulterioare (1990-2004), inclusiv declararea ca oraşe a unor localităţi, Brezoiul se număra printre cele 11 localităţi urbane (două municipii – Râmnicu-Vâlcea, Drăgăşani – şi 9 oraşe) ale judeţului, în componenţa sa intrând următoarele sate (după terminologia urbanistă – cartiere): Brezoi, Călineşti, Corbu, Drăgăneşti, Golotreni, Păscoaia, Proieni, Valea lui Stan şi Văratica. Oraşul Brezoi propriu-ziseste situat pe Lotru, la confluenţa acestuia cu afluenţii Dăneasa, Valea Satului, Doabra, Vasilatu etc. cuprinzând zona de la vărsarea Lotrului în Olt (la est), până la vărsarea pârâului Vasilatu în Lotru (la vest). Partea veche a oraşului cuprinde un sector destul de mare pe când cea nouă, cu blocurile construite în perioada 1970-1980, ocupă o suprafaţă mică în partea centrală din lunca Lotrului. Oraşul are în partea centrală, de-a lungul şoselei, sediile importante (Primăria, Poliţia, Spitalul, Poşta), precum şi principala unitate economică, iar pe una dintre străzile laterale, în zona veche a oraşului, biserica şi liceul. În partea vestică, la vărsarea pârâului Vasilatu în Lotru, se află localitatea Vasilatu, parte componentă a oraşului Brezoi. Satul Călineşti (45⁰ 20' lat. N şi 24⁰ 16' long. E) este cea mai nordică localitate a oraşului Brezoi, fiind situată pe dreapta Oltului, de o parte şi de alta a şoselei E 81 şi, în măsură mai mică, pe cele două pârâuri afluente Oltului: Beţel şi Călineşti. Clădirile sunt în general cu un nivel, dar au un aspect pitoresc, aspect amplificat şi de peisajul spectaculos datorat stâncăriilor de pe văile râurilor menţionate. Satele Corbu şi Proieni (45⁰ 22' lat.N şi 24⁰ 16' long. E), aparţinătoare oraşului Brezoi sunt situate pe malul drept al Oltului şi a căii rutiere Râmnicu-Vâlcea-Sibiu, la nord de satul Golotreni. Atât vatra celor două sate cât şi lunca Oltului unde se află terenurile agricole au fost afectate prin construirea hidrocentralei de la Gura Lotrului şi îndeosebi a lacului de acumulare. Satul Drăgăneşti (45⁰ 21' lat.N şi 24⁰ 17' long. E) se află pe stânga Oltului şi este o localitate ceva mai izolată, trecerea Oltului făcându-se pe o punte suspendată pe cabluri. Satul Golotreni (45⁰ 20' lat. N şi 24⁰ 16' long. E) cuprinde sectorul de la vărsarea râului Lotru în Olt spre nord pe circa 1 km, corespunzând în bună parte barajului hidrocentralei şi lacului format în spatele acesteia. Evident zona, cu potenţial turistic ridicat, a suferit modificări antropice prin construirea centralei hidroelectrice şi ridicarea şoselei, fără să-i afecteze însă configuraţia vetrei satului. Satul Păscoaia (45⁰ 22' lat. N şi 24⁰ 9' long.E) este situat la 8 km amonte de Brezoi pe şoseaua ce duce spre Voineasa, la confluenţa Lotrului cu pârâul Păscoaia. Vatra satului este situată în principal pe lunca Lotrului şi mai puţin pe cea a pârâului Păscoaia. Localitatea Valea lui Stan (45⁰ 22' lat. N şi 24⁰ 12' long. E) se află la 2 km în amonte de Brezoi, la confluenţa Lotrului cu pârâul Valea lui Stan. Localitatea cuprinde un număr mic de case, situate atât pe Valea Lotrului (cele mai mari), cât şi de-a lungului pârâului amintit. Satul Văratica (45⁰ 20' lat. N şi 24⁰ 16' long.E) se află în partea estică oraşului Brezoi, pe malul stâng al Oltului, cuprinzând doar câteva clădiri şi o biserică-monument istoric, despre care se presupune că ar fi fost construită pe locul unui punct de apărare roman ce făcea parte din Limes Alutanus.

Din punct de vedere al integrării sale europene, Brezoiul face parte, în cadrul judeţului Vâlcea, din regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia.

Primarii localităţii Brezoi în perioada 1919-1975 (pentru anii din care s-au păstrat menţiuni documentare), au fost următorii: Ion Niculescu (1919), Ion Bardaşu (1920-1928), Alexandru Popovici (1930-1933), Vasile Predescu (1935-1937), Căp. D. Tutoveanu (1937-1941), Simion Boboş (1940-1941), Gheorghe Ene (1940-1941), Aurel Oancea (1942), Nicolae Don (1945), Nicolae Bardaşu (1947), Gheorghe Tănase (1948), Ilie Miu (1952), Constantin Udrescu (1954), Ion Angelescu (1956), Constantin Drăghici (1960), Ion Priboianu (1964), Petre Păun (1968), Gheorghe Căldărea (1970) (După Efrim, 2008, 113-114).