Brezoi/ Vâlcea – Studiu istoriografic

Evenimentele de după anul 1990 au avut consecinţe dramatice asupra vieţii sociale a locuitorilor. Dispariţia UFET-ului, a Întreprinderii Miniere, diminuarea aproape totală a exploatărilor forestiere, închi-derea lucrărilor la hidrocentralele de pe Olt, rămase neterminate, ca şi dispariţia altor unităţi economice, au generat o rată a şomajului printre cele mai ridicate din judeţ şi scăderea drastică a nivelului de trai.     

În prezent, din punctul de vedere al funcţiilor, oraşul Brezoi cuprinde, în afara vetrei propriu-zise, (zona locuinţelor vechi şi a blocurilor din centru), o zonă industrială reprezentată prin unităţile S.A. Cozia-Forest, Întreprinderea Minieră Brezoi şi Vasilatu, zona şantierelor de la Gura Lotrului, zona comercială şi o zonă de agrement, din care se detaşează actualul parc al oraşului şi Parcul Tradiţiilor, ce va cuprinde şi împrejurimile din imediata apropiere a oraşului. Valorificarea complexă a resurselor economice şi, mai ales, a celor turistice de care dispune zona, rămâne singura variantă de a transforma nu numai oraşul propriu-zis, ci însăşi valea Lotrului, într-una dintre cele mai frumoase şi atractive regiuni ale judeţului Vâlcea şi chiar ale ţării.

Chiar dacă prima menţiune documentară despre Brezoi datează abia de la sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XVI-lea (1549 f. l. z.), cercetările au dovedit că valea Lotrului era locuită cu mult timp înainte. Stau mărturie în acest sens, descoperirile arheologice de la Valea lui Stan, datând din perioada primei epoci a fierului, turnul de pază de la Gura Lotrului, construit de romani nu întâmplător în acest punct strategic, mărturiile unor istorici privitoare la Lothorvar – Cetatea Lotrului (considerată de majoritatea a fi fost aşezată la Gura Lotrului; vezi comentariul şi bibliografia la Conea, 1935, 97-99), hrisoavele din timpul lui Mircea cel Bătrân şi Radu cel Mare etc. Toate aceste documente vorbesc de la sine despre o locuire timpurie a zonei de către oameni statornici („lotrenii”, aşa cum sunt numiţi, în multe izvoare, locuitorii acestei zone), care se ocupau cu pescuitul, vânătoarea, exploatarea pădurilor şi aurului, parţial – cu agricultura, dar şi cu comerţul făcut cu oraşe din Transilvania. Ineditul peisajelor şi istoria zbuciumată a localităţii, apropierea de Mănăstirea Cozia, au atras atenţia celor care s-au abătut pe aceste meleaguri, lăsându-ne informaţii preţioase privind trecutul îndepărtat, evenimentele care s-au derulat de-a lungul secolelor, ocupaţiile şi obiceiurile locuitorilor. Legendele transmise din generaţie în generaţie, dar mai ales numeroasele documente păstrate, au stârnit interesul multor cercetători (istorici, geografi, naturalişti, economişti etc.), care ne-au transmis date extrem de interesante despre evoluţia social-istorică a Brezoiului şi a localităţilor componente. În cele ce urmează, vom trece în revistă principalele lucrări tipărite, care au acordat atenţie – printre altele, sau în mod exclusiv – aşezării Brezoi şi celorlalte localităţi care vor intra în alcătuirea viitorului oraş

Catagrafia obştească a Ţării Româneşti din 1831, publicată abia în zilele noastre, ne prezintă pentru prima oară, deşi în mod foarte succint, date esenţiale despre Brezoi şi celelalte sate. În primul rând, aflăm că în acea perioadă, atât satul, cât şi moşia pe care se afla, se numeau Brezoaia, ceea ce pune sub semnul întrebării şi etimologia toponimului, acceptată unanim până astăzi (v. mai jos, Cap. III, subcapitolul TOPONIMIA LOCALITĂŢII); mai suntem informaţi că moşia era megieşească şi stăpânită de-a valma pe cinci moşi, că avea 103 familii şi 14 feciori de muncă (Catagrafia 1831, 1999, 83-84)(Ibidem, 84).

Cu prilejul unei călătorii efectuate de Alexandru Odobescu în 1860, sunt amintite unele sate pe valea Lotrului (Mălaia şi Voineasa); scriitorul menţionează podul de peste Lotru, la vărsarea în Olt şi ne informează că „toţi sătenii (de pe Valea Lotrului, n. red.) sunt moşneni, dar nu cunosc lucrul agriculturii, ci să hrănesc mai mult cu vitele şi cu tăierea brazilor de prin păduri” (vezi Odobescu, 1981, 64). Astfel de date şi informaţii concise, de natură statistică, mai aflăm în Indicele comunelor României, după noua organizare a Legii comunale dată la 1864 şi publicată în 1865, Bucureşti, 1865 (pag. 91), în Dicţionar topografic şi statistic al României, alcătuit de Dimitrie Frunzescu (Bucureşti, Tipografia Statului, Hotelul „Şerban Vodă”, 1872), precum şi în alte dicţionare şi enciclopedii care îi vor urma acestuia: Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea. Material românesc – Oameni şi înfăptuiri (Bucureşti, [Editura] Cugetarea – Georgescu Delafras, 1940, pag. 130, 496), Corneliu Diaconovici, Enciclopedia română, tomul I (Sibiu, Editura şi tiparul lui W. Krafft, 1898) etc.

Primele analize mai amănunţite, constituindu-se în adevărate micromonografii ale Brezoiului şi ale celorlalte localităţi aferente, au fost publicate, însă, în Dicţionarul geografic al judeţului Vâlcea, apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea (Alessandrescu, 1893, 52-54, 71-73). Nu întâmplător, dicţionarul menţionat a fost premiat, la apariţia sa, de către Societatea Geografică Română, cu „Premiul ALEXANDRU N. LAHOVARY pentru cel mai bun dicţionar geografic”: fiecărei localităţi i se fac mici prezentări, care ating punctele esenţiale ale unei monografii: aşezarea geografică a comunei (satului), informaţii privind numărul de locuitori, ocupaţiile acestora, aspecte privind învăţământul şi şcolile, bisericile din localitate etc. Informaţii documentate asupra oraşului Brezoi, a Lotrului şi altor sate din raza oraşului, din punct de vedere geografic, istoric şi toponimic, oferă geograful I. Conea în monografia sa devenită clasică, Ţara Loviştei. Geografia istorică (Bucureşti, M. O. Imprimeria Naţională, 1935, passim).

Cadrul natural, reprezentat de culoarul larg al Lotrului, săpat la contactul dintre Munţii Lotrului şi Munţii Căpăţânii a fost abordat pornindu-se, în primul rând, de la cunoaşterea nemijlocită şi complexă a zonei, precum şi informaţiile selectate din studiile unor mari geografi şi biologi. În afara lucrării mai sus menţionate, de un real folos ne-au fost rezultatele cercetărilor efectuate de V. Mihăilescu (Carpaţii sud-estici, 1963), I. Simionescu (Prin munţii noştri, 1973), Al. Roşu (Geografie fizică a României, 1973), Al. Borza (Plante din Carpaţii Româneşti, 1963), L. Badea şi Constanţa Rusenescu (Judeţul Vâlcea, 1970), la care s-au adăugat lucrări mai recente dintre care amintim pe cele elaborate de profesorul Gh. Ploaie, un bun cunoscător al zonei de nord a judeţului (Valea Lotrului – 1983, Natura sălbatică a judeţului Vâlcea, 1999 ş.a.). Despre asistenţa medicală în localitatea Brezoi, a scris, cu competenţă şi responsabilitate, dar mai ales cu o pertinentă documentare, dr. Gheorghe Deşliu: Monografia sanitară a circumscripţiei Brezoi (Râmnicu-Vâlcea, 1947).

Spaţii importante îi rezervă Brezoiului cercetătorii Eugen Petrescu (Vâlcea – ţara lupilor getici sau Ţinutul Vâlcilor, vol. I, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys, 2007, pag. 211-211), Petre Petria (Vâlcea în timp şi spaţiu. Fapte şi date, Râmnicu-Vâlcea, Editura Conphys, 2008, pag. 137-148) ş.a. 25 de pagini îi sunt închinate Brezoiului, de către autorii lucrării de popularizare Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Vâlcea, I – Oraşele (Craiova, Ed. Sitech, 2009), alcătuită sub egida Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu Plopşor” din Craiova şi coordonată de Dinică Ciobotea şi Cezar Avram; o importanţă semnificativă i se acordă bogatei istorii a localităţii, fiind utilizate în mod corespunzător informaţiile oferite de lucrările celor care s-au ocupat în mod special cu istoria localităţii: Petre Bardaşu, Gheorghe Efrem ş.a.

Deşi este intitulată Monografia sanitară a Circumscripţiei Brezoiu Vâlcea (Râmnicu-Vâlcea, Tipografia şi Legătoria de Cărţi „Gutenberg”, 1947, 28 pag. şi 2 anexe), lucrarea medicului Gheorghe D. Deşliu este, în fapt, prima încercare de monografie a localităţii, întrucât o parte din spaţiul lucrării este acordat şi altor domeniu, pe lângă cel strict medical: aşezarea geografică, scurt istoric, explicarea numelui, aspecte economice, învăţământul etc. Situaţia sanitară a locuitorilor apare, desigur, ca un lait-motiv, pe parcursul celor aproximativ 30 de pagini ale cărţii, autorul furnizându-ne informaţii şi date estenţiale în acest sens, pentru perioada respectivă: numele medicilor care au lucrat aici între anii 1900-1947, activitatea Serviciului asigurărilor Sociale, situaţia farmaceutică, asistenţa medicală acordată şi utilităţile construite în acest scop, bolile mai frecvente în Brezoi şi în alte localităţi din circumscripţie ş.a.

În rândul studiilor cu caracter monografic dedicate în exclusivitate Brezoiului, se înscrie lucrarea aniversară alcătuită de istoricii Petre Bardaşu şi Gheorghe Simeanu: Brezoi 1873-1973. 100 de ani de industrie forestieră, imprimată la Tipografia din Râmnicu-Vâlcea în anul 1973. Dacă nu ar fi excesiv de politizată, în spiritul ideologiei timpului (sunt redate toate cuvântările unor înalţi activişti de la centru, cu ocazia momentului jubiliar; liste cu secretari de partid şi de UTC etc.), volumul ar putea fi apreciat drept prima încercare de monografie închinată acestei localităţi. Secvenţa referitoare la istoria veche a oraşului, inclusiv învăţământul local (până în anul 1945) este cea mai dezvoltată şi mai bine documentată, cu trimiteri corespunzătoare la sursele bibliografice de informare. Chiar şi cînd se analizează situaţia localităţii „în anii edificării socialismului”, se fac frecvente incursiuni şi în alte domenii, precum asistenţa medicală, cultura, sportul etc., ceea ce creionează o imagine rezonabilă a Brezoiului din perioada respectivă. Valoarea documentară a cărţii se datoreşte şi faptului că autorul principal al cărţii – Petre Bardaşu a fost unul dintre cei mai buni arhivişti ai judeţului şi ai ţării. Brezoian de origine, el va reveni la studierea acestei teme: în 1979, va publica studiul extins Din istoricul exploatărilor forestiere de pe Valea Lotrului (Societatea „Prietenii Muzeului Bălcscu”, Bălceşti pe Topolog, 1979, pag. 19-34), unde în partea a II-a, autorul pune accent pe „mişcarea generală revoluţionară” a muncitorilor de pe Valea Lotrului.

O lucrare notabilă, este studiul lui Gh. Rada şi N. Alexescu, Monografia oraşului Brezoi, editat la Râmnicu-Vâlcea în anul 2003. Nu este vorba, aşa cum s-ar crede la prima citire, de o monografie în sensul adecvat al cuvântului, ci de una dintre acele situaţii periodice cu caracter statistic (cu sau fără studii introductive), care se alcătuiesc de decenii şi chiar de secole, în cadrul unor instituţii administrative ale statului; de data aceasta, situaţia a fost făcută în cadrul Direcţiei Judeţene de Statistică Vâlcea. Trebuie menţionată, de asemenea, broşura de 13 pagini a lui Haralambie Lungulescu: Brezoi, sat – oraş. Scurt istoric apărută la Bucureşti în anul 2003. „Lotrean” de origine, stabilit în capitala ţării, autorul îşi exprimă – într-un stil nepretenţios şi fără citarea surselor, sub formă de memorii şi preluarea unor tradiţii locale – dragostea şi ataşamentul pentru Brezoiul său natal.

În anul 2008, brezoianul Gheorghe N. Efrem a publicat lucrarea intitulată Brezoi. File de istorie (Sibiu, 2008). Deşi autorul nu este istoric, ci inginer de profesie, cartea prezintă interes şi atrage la lectură, datorită bogăţiei de date şi informaţii conţinute, multe dintre acestea fiind inedite. Autorul a studiat luni de-a rândul în arhivele vâlcene, fondurile şi colecţiile deţinute de DJVAN, precum şi fondul de carte din bogata bibliotecă documentară a filialei judeţene Vâlcea a instituţiei, extrăgând informaţii despre majoritatea domeniilor vieţii socio-economice şi culturale ale localităţii, îndeosebi despre istoria acesteia, dezvoltarea industrială, atracţiile naturale şi turistice, personalităţile locului şi mărturiile vizitatorilor de-a lungul timpului. În demersul său de cercetător pasionat de locurile natale şi, deopotrivă, de cercetarea istorică, Gh. Efrem foloseşte toată gama de surse informaţionale şi bibliografice care i-au fost la îndemână: documente de arhivă, manuscrise, scrisori, fotografii, memorii ale unor călători sau ale unor personalităţi şi, de câte ori situaţia o impune, „cercetarea în teren”, pe care le citează, cu onestitate auctorială, de fiecare dată. La acestea, se adaugă un număr de studii şi articole semnate de profesorii Gheorghe Surdu (1917-1983), Ioan Chelcea (1935-2003), Claudiu Ilie Diaconescu ş.a.

În intenţia autorilor, monografia de faţă s-a dorit o sinteză a tuturor aspectelor legate de istoria, viaţa economico-socială şi cultura localităţii Brezoi, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. În acest scop, ne-am străduit să respectăm structura, criteriile şi principiile de bază ale lucrării din care aceasta face parte, fără a neglija particularităţile localităţii; dimpotrivă, scoţându-le în evidenţă de câte ori a fost cazul. Nu ne îndoim de faptul că ea va constitui nucleul de bază al viitoarei monografii cuprinzătoare, apropiată de exhaustivitate, a Brezoiului. Îl îndreptăţesc la aceasta, vechimea şi frumuseţea sa indicibilă, care îi conferă o aură de legendă şi totodată de nobleţe.