Câineni/ Vâlcea în timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu de la 1821

Aşadar, în acelaşi an, 1821, “furia norodului” împotriva “tagmei jefuitorilor” a cuprins şi pe locuitorii satelor comunei Câineni. Tudor Vladimirescu îşi atrăsese simpatia acestora încă dinaintea izbucnirii revoluţiei, întrucât fusese aici “căpitan de plai”. Acum, un mare număr de locuitori i se alătură, intrând în oastea lui de panduri pentru a lupta împotriva rânduielilor feudale, dar şi împotriva turcilor, alături de eteriştii (arnăuţii) lui Alexandru Ipsilanti.

La 23 martie 1821, funcţionarii Vămii Turnu Roşu raportează despre fuga boierilor din Ţara Românească înspre frontiera austriacă şi jefuirea lor la Câineni. Iată ce spune raportul despre “nelegiuirile ce se petrec la Câineni… : La Câineni, în aproprierea graniţei, au apărut de ieri 40 de oameni ai acestor rebeli (arnăuţi – n. n.) şi nu mai permit intrarea nici unui boier până când acesta nu este complet jefuit”¹⁴⁵. Arnăuţii greci jefuiesc nu numai boieri care vor să treacă în Transilvania, ci şi localnici. Astfel, la 21 iulie 1821, instanţa judecătorească din Sibiu, audiază, după infrângerea mişcării, arnăuţii denunţaţi că au luat parte la jefuirea unor boieri care erau în drum prin Câineni spre Sibiu şi a doi proprietari de oi din Câineni¹⁴⁶. Arnăuţii sunt confruntaţi şi cu proprietarul unei stâne de oi de la care au jefuit o mare cantitate de brânză şi mai mulţi miei.

Deznodământul tragic al revoluţiei de la 1821 a atras după sine şi eşecul acţiunii patriotice a eteriştilor din Ţara Românească. Revoluţionarii patrioţi greci, înfrânţi la Drăgăşani, îşi caută salvarea retrăgându-se spre Transilvania, prin Câineni, fiind urmăriţi de turci. Un raport al lui M. Kirichich, funcţionar de vamă la Turnu Roşu, din 22 iunie 1821, dă informaţi cu privire la luptele arnăuţilor şi pandurilor la Drăgăşani, retragerea lui Ipsilanti şi atitudinea pandurilor lui Tudor Vladimirescu ce au hotărât să treacă de partea turcilor “deoarece nu voiau să se jertfească în contul grecilor”¹⁴⁷, considerându-i pe aceştia mai mari jefuitori, decât pe turci. După înfrângerea revoluţionarilor de la Drăgăşani, turcii pornesc spre nord în urmărirea acestora: “Turcii se află deja în Râmnic şi după toate posibilităţile (?! – n.n.) vor intra mâine sau  poimâine în Câineni. Numărul refugiaţilor este mare, dar fără pericol…”¹⁴⁷. La Cozia şi Câineni au loc lupte între arnăuţi şi turci.

La 5 august 1821, baronul  Schustekh din Sibiu raportează la Viena ocuparea Olteniei de către turci, organizarea unei tabere de către arnăuţi la Râureni şi despre luptele de la Câineni şi Râu Vadului: “Pe malul stâng al Oltului, pe drumul poştal spre Bucureşti, a înaintat până la Câineni o divizie al lui Bimbassa (sic !) Sava…”¹⁴⁸.

Un raport al Prefecturii Vâlcea, din mai 1821, relatează şi el despre desfăşurarea unei lupte între turci şi arnăuţi, lângă Râu Vadului, arătând că aceştia din urmă au fost în mare parte măcelăriţi, iar “ceilalţi arnăuţi au fost urmăriţi până la Câineni, unde turcii au prins un polcovnic şi doisprezece oameni”¹⁴⁹.

Populaţia civilă a avut mult de suferit de pe urma confruntărilor dintre turci şi arnăuţi. Iată ce spune Kirichich în raportul său din 21 iulie 1821: “Turcii au început să jefuiască şi să răspândească groaza între locuitori. Din păduri au apărut câteva cete de arnăuţi care au reuşit să gonească turcii până la Luncă, mai jos de Râu Vadului. În timpul acestei bătălii, emigranţii au reuşit, în cea mai mare grabă, să treacă râul, părăsindu-şi toate bunurile lor, dar scăpând de săbiile turceşti. Turcii reuşesc să se grupeze şi pârjolesc totul în calea lor, omoară câteva sute de familii aflate în Luncă şi le aruncă în Olt”¹⁴⁹. Într-un alt raport, cel din 7 august 1821, privind luptele duse de turci cu pandurii şi arnăuţii la Tismana şi Cozia, se arată următoarele: “La Câineni, unde se află trecerea peste Olt, au fost măcelăriţi cu această ocazie, nu numai arnăuţi, ci şi dirigintele poştei şi oamenii acestuia”¹⁵⁰.

Rapoartele din 21 iulie 1821 (M. Kirichich)¹⁴⁹ şi 5 august 1821 (baronul Schustekh)¹⁴⁸ indică faptul că eteriştii înfrânţi s-au risipit în Transilvania prin Câineni.

Deşi înfrântă, mişcarea revoluţionară din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, fost căpitan de plai la Câineni (1819), avea să zguduie din temelii rânduielile feudale. Revoluţia lui Tudor Vladimirescu împotriva rânduielilor nedrepte a marcat începutul României moderne. Lupta împotriva acestor rânduieli avea să culmineze cu revoluţia de la 1848, care a cuprins întreaga Europă. 

Note:

144. C. Tamaş şi H. Nestorescu – Bălceşti, Revoluţia de la 1821 în judeţul Vâlcea. Studiu şi documente, Soc. "Prietenii Muzeului Bălcescu", Bălceşti pe Topolog, 1980, pag. 89, nr. 32.
145. Ibidem, pag. 109, nr. 42.
146. Ibidem, pag. 154, nr. 72.
147. Ibidem, pag. 143, nr. 64.
148. Ibidem, pag. 183 – 184, nr. 76.
149. Ibidem, pag. 220 – 221, nr. 91.
150. Ibidem, pag. 185, nr. 77.

______

Sursa:

DESCRIEREA CIP A BIBLIOTECII NAŢIONALE:

PĂTRAŞCU, MARIAN; DANEŞ, NICOLAE

 MONOGRAFIA COMUNEI CÂINENI/ Pătraşcu Marian, Daneş Nicolae – Râmnicu Vâlcea – Fortuna 2008, paginile 56-58.

 ISBN : 978-973-7981-51-6

 821.135.1-32