Categorii
- Arhitectura peisagista (81)
- Articole si studii (59)
- Bibliografii tematice (2)
- Cladiri. Monumente (133)
- Geografie. Turism (4)
- Institutii (38)
- Istoria pentru copii (19)
- Istorie locala (1.246)
- Personalitati. Genealogii (34)
- Recomandarile bibliotecarului (21)
- Resurse utile (9)
- Traditii. Obiceiuri (22)
Casa memorială Grigore – Vasiliu Birlic
Pe strada Pârâul Buciumeni numărul 25 din Fălticeni, rezistă și azi cea de-a doua casă în care familia cu cinci copii, a locuit. Trei fete și doi fii, ajunși oameni de seamă: actorul Grigore și Vasile Vasiliu-Falti, sculptor animalier de talie europeană. Casa, de o simplitate rar întălnită în clipa de față în jungla orașelor, era pe strada principală. Înconjurată de un gard de fier, aceasta avea trei încăperi: două camere, dintre care una ”de bună” și o bucătărie. În momentul de față, casa este locuită, dar, a fost renovată de noii proprietari.
Poate v-am făcut curioși în legătură cu actorul, și familia sa, despre care puțini știu că au locuit în acest mic oraș, poate uitat de lume, Fălticeni.
Grigore Vasiliu s-a născut pe 24 ianuarie 1905, în familia unui mic negustor de pe strada Pârâul Târgului din Fălticeni. În copilărie a vrut să se facă clovn la circ, dar a fost potolit de către tatăl său. A absolvit în anul 1924 cursurile actualului Liceu „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoție a liceului.
Scriitorul Eugen Dimitriu, fondatorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, povestește în cartea ”Orașul Muzelor” că: „Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viață: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniștea deplină a orei, și toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecția… Observațiile pe care le primea erau făcute cu înțelegere. Profesorii aveau intuiție, îl și vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptașul se băga sub masă.”
La dorința familiei sale care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu se înscrie la Facultatea de Drept din Cernăuți. În paralel, până a-și lua licența în drept, a făcut figurație la Teatrul Național din Cernăuți pentru a-și câștiga traiul. Remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia ,,Musca spaniolă”, scrisă de vienezii Arnold și Bach, și adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător.
În urma succesului obținut la public, este angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți. Aici, Grigore Vasiliu cucerește simpatia publicului, fiind remarcat mai ales datorită rolului Dandanache din piesa ,, O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale. Dramaturgul și omul de teatru Victor Ion Popa îl distribuie în piesa „Amanetul” de Holberg. Pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți a trecut prin nu mai puțin de șapte tentative nereușite. Motivul pentru care a fost admis cu greu la Conservator era un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: „eram peltic și scuipam când vorbeam”. Defectul s-a transformat însă într-unul dintre atuurile actorului. La Conservator s-a numărat printre elevii lui Petre Sturdza și mai târziu a avut-o ca profesoară pe Gina Sandri. A legat o strânsă prietenie și cu Jules Cazaban, coleg de Conservator. Mai târziu s-a mutat la Conservatorul din București.
În anul 1933, Grigore Vasiliu, student pe atunci la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți, a fost adus la București, de către regizorul Aurel Maican. Timp de un deceniu a jucat pe scenele diverselor companii particulare în piesele regizate de către Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul Vesel. Din această perioadă își trage și porecla, transformată mai târziu în supranume, Birlic, care era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold și Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Acțiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcționar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni.
La sarbatorirea celor 40 de ani de activitate pe Scena Sălii Palatului s-a prezentat “Conu Leonida față cu reacțiunea“. Simțind că se apropie definitiva plecare, cere impresarului Gaby Michailescu să pregătească distribuția pentru reluarea succesului care l-a consacrat: “Birlic“. O distribuție de zile mari și nu cum a scris Valentin Silvestru “o trupă de strânsură”.
Îi plăcea să glumească. Ultimul spectacol a fost la Cluj cu “O scrisoarea pierduta” în care l-a jucat pe Dandanache. A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu Angela Mateescu, apoi cu Valeria Nanci, dar nu a avut copii. Artist al poporului, Grigore Vasiliu Birlic s-a stins din viață la data de 14 februarie 1970, la București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.
Asociația Culturală “Grigore Vasiliu Birlic” s-a constituit la inițiativa unor personalități marcante ale vieții culturale românești precum și a descendenților marelui artist. Scopul primordial al Asociației este conservarea operei și memoriei artistului, precum și promovarea spiritului său în arta teatrală și cinematografică, în învățământul artistic și în managementul cultural, cu scopul susținerii excelenței în teatrul și filmul românesc, atât în țara, cât și în străinătate. Astfel, cu ajutorul acestei asociații, vă așteptăm în fiecare an, în prima săptămână a lunii septembrie să-i priviți și să-i susțineți pe cei care îi vor călca pe urme marelui actor, la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU PENTRU TINERET „Grigore Vasiliu Birlic” desfășurat la Fălticeni, în centrul artistic ce poartă numele marelui artist.
Vasile Vasiliu Falti (1902-1988) este fratele actorului Grigore Vasiliu-Birlic. A debutat în 1926 la Paris, la Salonul de toamnă. Expune în 1927 şi 1928 la saloanele artiştilor francezi. Din 1932 participă la Salonul Oficial din Bucureşti, la anualele de stat, expoziţii de artă românească organizate la Budapesta (1947) şi la expoziţiile internaţionale de ceramică de la Praga (1962). Are expoziţii personale în 1932 şi 1943 la Bucureşti. Lucrează portrete şi compoziţii (Victor Hugo, Sadoveanu, Vasiliu-Birlic), sculptură animalieră. Între 1941-1944 face şi decoruri de teatru.
Material realizat de: Steluță Georgiana-Alexandra
Surse de informare:
”Un album al viselor frumoase” de Eugen Dimitriu
Written By
Istorie Locala