CASA NAŢIONALĂ DIN ORADEA – centru cultural orădean şi european

Programul Casei Naţionale a fost alcătuit de o comisie formată din: Î.P.S.S. Arhiereul Andrei Crişanul, dr. Andrei Ille,  Gheorghe Tulbure, Gheorghe Cosma, Ştefan Mărcuş, Mihai Samarineanu, dr. Demetriu Mangra.

Scopul declarat al acestei noi instituţii de cultură consta în consolidarea intereselor naţionale, sociale, culturale şi economice ale judeţului şi în întărirea elementului românesc: „a sosit timpul ca să ne strângem rândurile, să fim trup şi suflet, să înfăptuim în mod sincer şi serios unificarea sufletească şi solidaritatea naţională, lucrând mână în mână pentru progresul şi întărirea intereselor româneşti”[10].

            La 23 iunie 1929, în Sala mare a Prefecturii Bihor, a avut loc şedinţa de constituire a Casei Naţionale[11]. De faţă a fost un numeros public reprezentând toate clasele sociale. Oficial, Casa Naţională şi-a început activitatea  la 26 ianuarie 1930 în frunte cu dr. Andrei Ille

– preşedinte. Conform adresei nr. 74/1930,  instituţia va avea personalitate juridică din data de 26 martie 1930  şi va  grupa toate instituţiile culturale din Bihor şi nu numai[12]. 

Rol important în cadrul şedinţei din 23 iunie 1929 l-au avut: P.S. Sa  Ep. Traian V. Frenţiu şi P.S. Sa Arhiereul Andrei Crişanul. Au fost prezenţi printre alţii: gen. Sârbu, prefect – dr. Iosif Maiorescu, preşedintele Comisiei Interimare – dr. Aurel Lazăr, decanul Academiei de Drept – Bogdan Ionescu, preşedintele Curţii de Apel – Andrei Ille, procuror general – Emil Fildan, primpreşedintele tribunalului – Ioan Popoviciu, prefectul poliţiei – dr. Ilie Reu, primmedic al judeţului – dr. Zeno Dumitreanu, primmedic – dr. Vasile Maior, decanul Baroului – dr. Dumitru Kiss, preşedintele Asociaţiei profesorilor secundari – Atanasiu Mavrodin, preşedintele Asociaţiei învăţătorilor – Ioan Bărbulescu, directorul Liceului Emanuil Gojdu – Teodor Neş, directorul Şcolii Normale Unite – Cornel Sabău, Asociaţia meseriaşilor – Iosif Bulbuca, inspector învăţământ primar – Pompiliu Dan, preşedinta Reuniunii femeilor române – Veturia Candrea, revizor şcolar – dr. Augustin Caba.

Ordinea de zi a întrunirii din 23 iunie 1929 a fost:

• Cuvânt de deschidere – P.S.Episcopul Traian Frenţiu;
• Expozeul P.S. Arhiereu Andrei Crişanul;
• Alte eventuale cuvântări (vorbiri, cum se precizează în documentele vremii);
• Votarea statutelor;
• Înscrierea membrilor fondatori;
• Constituirea Casei Naţionale;
• Cuvântarea preşedintelui Casei Naţionale (cel care va fi ales cu această ocazie).

P.S. Sa Episcop Traian V. Frenţiu, în cuvântul de deschidere, a făcut o constatare tristă: deşi au trecut 10 ani de la Unirea cea Mare, românii din Oradea şi Bihor încă nu au o societate culturală cu un local (…)[13]. Din aceste măreţe cuvinte transpare şi scopul major al necesităţii înfiinţării Casei Naţionale în acest colţ de Românie, instituţie necesară pentru întărirea tuturor românilor din Oradea şi judeţul Bihor.

Trebuie să ne trezim, mai cu seamă în aceste momente când duşmanii din afară ne făuresc noi lanţuri de robie, falsificând statistica, iar cei din lăuntru ne pălmuesc la tot pasul demnitatea noastră naţională[14].

Sediul Casei Naţionale din Oradea a fost inaugurat la 26 ianuarie 1930, în clădirea  complexului hotelului Regina Maria,  situat în zona centrală a municipiului Oradea, pe bulevardul Regele Ferdinand nr. 11. Sediul  Casei Naţionale  este atestat prin contractul de închiriere nr. 24.886/929 încheiat între Aurel Lazăr – preşedintele Comisiei interimare a municipiului Bihor şi Casa Naţională, complexul fiind proprietatea municipiului Oradea. Contractul era pe o peroadă de 5 ani (1929-1934), prelungit la finele acestei perioade pe încă 5 ani (1934-1939). Excepţie de la închirierea acestui imobil făceau prăvăliile şi accesoriile ocupate de: Papp Carol – droguist, Petre Haţieganu – bărbier, I. Gheorghescu – croitor şi Librăria Românească. Mutaţiile politice produse atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, fac ca, de la 1 iunie 1937, chiria plătită de Casa Naţională să fie atribuită Episcopiei Ortodoxe Române, deoarece Primăria municipiului Oradea la 27 mai 1937 a donat acest edificiu instituţiei amintite.

Şedinţa de deschidere a Casei Naţionale a judeţului Bihor a fost analizată în data de 3 februarie 1930 cu ocazia şedinţei Comitetului Casei Naţionale  la care au fost prezenţi: Î.P:S.S. dr. Frenţiu Traian Valeriu, episcop român unit, P.S. Andrei Crişanul, vicar episcop, cei doi în calitate de preşedinţi de onoare ai Casei Naţionale, preşedintele Casei Naţionale, dr. Andrei Ille şi membrii comitetului: Ioan Bărbulescu, Gheorghe Bota (va deveni secretar general al Casei Naţionale în locul lui Demetriu Mangra), Iosif Bulbuca, Marin Chioveanu, dr. Bogdan Ionescu, dr. Demetriu Kiss, Gheorghe Maior – protopop, Ştefan Mărcuş, Vasile Michiş, Iuliu Muth, Gheorghe Tulbure, Augustin Chirila – notar adhoc. Cu prilejul acestei şedinţe, Andrei Ille a mulţumit tuturor celor care au participat la această şedinţă, care au ţinut să asiste la inaugurarea acestei instituţiuni, al cărei obiectiv este propaganda şi afirmarea naţională românească pe toate terenurile[15]. S-au mai pus în discuţie problema  „Gazetei de Vest” care trebuie să rămână un organ de presă independent, distribuirea gratuită a acestui ziar, punerea la dispoziţie a suplimentului de duminică a gazetei cu titlul „Gazeta de Vest pentru popor” care va trebui să-şi schimbe titlul în „Organul Casei Naţionale” şi ora închiderii Casei Naţionale care trebuia să fie una mai târzie decât închiderea cafenelelor din oraş.

Problema publicaţiei „Gazeta de Vest” a fost reluată şi la 20 februarie şi 20 martie acelaşi an când dr. Andrei Ille a propus ca necesară introducerea stipulaţiei ca această publicaţie să nu lucreze contra intereselor Casei Naţionale şi când prof. dr. Bogdan Ionescu fixeată atitudinea pe care trebuie să o aibă gazeta să nu jignească interesul românesc şi nici al celorlalte instituţii care se află sub scutul Casei Naţionale şi să nu confunde atacul pătimaş cu critica obiectivă[16].

1. II.Organisme şi modalităţde funcţionare ale  Casei Naţionale a judeţului Bihor

Casa Naţională a judeţului Bihor urma să fie, un cuib[17] în care se vor adăposti toate societăţile româneşti deja existente: ASTRA, Reuniunea Femeilor Române, Cele Trei Crişuri, Atheneul, la care se adaugă, sportul şi presa. Secretar general al acesteia a fost desemnat dr. D. Mangra –  avocat, iar secretarul şedinţei dr. D. Găldău. Această nouă societate culturală urmează să ia sub scutul său Asociaţia de vest şi Teatrul de vest.

Cu ocazia acestei importante şedinţe din 23 iunie 1929,  a fost ales ca preşedinte al instituţiei dr. Andrei Ille, preşedintele Curţii de Apel, iar ca vicepreşedinţi – dr. Aurel Lazăr, dr. Nicolae Zigre şi dr. Iosif Iacob. Un rol important în conducerea acesteia urma să-l aibă Comitetul de direcţie al cărui număr de membri a fost sporit, ulterior,  de la 16 la 24.

Membrii Comitetului de direcţie: Bogdan Ionescu, At. Mavrodin şi Zeno Dumitrescu (apare şi Dumitreanu) – profesori, George Maior – protopop, I. Predovici – preşedintele Tribunalului, D-tru Chiş – decanul Baroului de avocaţi, Ioan Bărbulescu – preşedintele învăţătorilor, dr. Ştefan Munteanu – protoereu, Mihai Suciu –  directorul Băncii Naţionale, Gheorghe Iliescu – subadministrator financiar, Augustin Chirilă – primnotar judeţean, dr. I. Chiş – directorul Poştei, Veturia Candrea – preşedinta Reuniunii Femeilor Române, I. Mezei – comerciant, I. Bulbuca – industriaş, Dumitru Sime – plugar din Săcădat. Tot cu această ocazie s-a ales şi un Comitet de Censori format din: Alexandru Paximade – director bancă, dr. I. Matei – primmedic, Victor Stănescu – primgrefier la Curtea de Apel, Eugen Clintoc -contabil la Municipiu.

            Şedinţa a scos în evidenţă problemele cu care se confruntă municipiul Oradea şi, în general, judeţul Bihor, datorită agitaţiilor manifestate de vecinii noştri neastâmpăraţi[18] şi a ameninţărilor pe care le proliferează faţă de România. De aceea,  Adunarea Naţională română din Oradea şi judeţul Bihor “afirmă odată mai mult puterea naţiei române şi justa sa aşezare între graniţele sale actuale”[19], românii fiind oricând gata să apere cu sângele lor patrimoniul naţional. Astfel, P.S. Sa Andrei Crişanul a remarcat faptul că aici suntem divizaţi în partide politice şi cetăţui sociale [20], iar Pompiliu Dan a solicitat înfiinţarea unui jurnal ca mijloc de propagandă românească în aceste ţinuturi unde parcă ai impresia că te afli în Ungaria.[21]

Această atitudine este conturată şi la 24 august 1929, într-o scrisoare adresată preşedintelui Casei Naţionale, Andrei Ille, de mai mulţi membri ai societăţii româneşti[22] din Oradea în care se menţionează numele lui Ulpiu Traian Gomboşiu, proprietarul şi redactorul ziarului român Dreptate Poporului şi a ziarului maghiar Kutyakorbäcs, fost deputat şi actual secretar general al organizaţiei PNL din Bihor, căpitan în rezervă; el este acuzat că în data de 22 august 1929 în ziarul maghiar mai-sus amintit, deşi se înscrisese ca membru al Casei Naţionale,  are o atitudine ostilă şi dăunătoare faţă de interesele româneşti, considerând scopul instituţiei drept  porcărie (disznosag) şi jaf (rablás). Pentru faptele sale, semnatarii scrisorii cereau demisia acetei persoane din rândul membrilor, conform Statutelor Casei Naţionale. Secretarul general al Casei Naţionale, Demetriu Mangra, îşi va da demisia[23] din această funcţie, în semn de protest faţă de cele publicate de Gomboş Ulpiu Traian în mod repetat la adresa românilor în datele de 22 august 1929, 27 august 1929 şi 8 septembrie 1929. Locul vacant va fi ocupat de domnul G. Bota.

            Instituţie naţională de concentrare a elementului românesc de la aceste hotare (graniţa de vest a României Mari), un focar de iniţiative şi un post de comandă românesc[24], Casa Naţională a fost înfiinţată pentru ocrotirea intereselor româneşti din toate domeniile vieţii sociale[25].

            Printre conducătorii marcanţi ai acestei instituţii de cultură orădene amintim pe: dr. Andrei Ille[26], N. Zigre (27 nov. 1931), L. Iacob (12 mai 1933)[27].

 Preşedintele şi vicepreşedintele Casei Naţionale sunt aleşi de Adunarea Generală pe o perioadă de 3 ani.

Casa Naţională a judeţului Bihor a avut  ca preşedinţi de onoare pe: P.S.Ep. Roman Ciorogariu, P.S. Ep. Traian Frenţiu, P.S. Arhiereu Andrei Crişanul, gen. Stângaciu (apare doar în documentele iniţiale, ulterior numele său lipseşte din lista acestor persoane). Dr. Iosif Maiorescu a îndeplinit funcţia de secretar general al acestei instituţii[28], iar Gheorghe Tulbure pe cea de preşedinte al Secţiei culturale a Casei Naţionale. [29]

La 7 aprilie 1933, în Sala de şedinţe a Casei Naţionale avea loc una dintre cele mai importante şedinţe ale acestei instituţii,  în care vor fi discutate chestiuni foarte importante pentru viitorul Casei Naţionale[30]. Şedinţa a adus mutaţii importante în ceea ce priveşte persoanele care vor conduce[31] de acum înainte destinele acestei instituţii: Lazăr Iacob, profesor universitar la universitatea din Oradea, a fost desemnat preşedinte, conform adresei nr. 35/1933 semnată de N. Zigre şi Ganea (N. Zigre va deveni preşedinte de onoare al Casei Naţionale),  Teodor Neş – directorul Liceului „Emanuil Gojdu” este desemnat vicepreşedinte şi director al secţiei I a Comitetului de acţiune, Augustin Maghiar – canonic român unit, vicepreşedinte, Teodor Roxin – avocat şi deputat, vicepreşedinte, Ştefan Mărcuş – avocat, secretar general, iar ca membri: Gheorghe Tulbure – inspector general al învăţământului primar, Augustin Chirilă – directorul Prefecturii judeţului Bihor, dr. Ioan Voştinar – secretar general al municipiului, Victor Boeriu – inspector general, director PTT, general în retragere A. Negulescu, Pompiliu Dan – inspector şcolar în retragere, casier al Casei Naţionale, d-na Veturia Candrea, preşedintele Reuniunii Femeilor Române, directoarea secţiei a II-a, Etnografică (secretarul acestei secţii, Gheorghe Vornicu), Nicolae Firu – director şcolar în retragere, director secţia a III-a, Muzică şi dansuri naţionale (având ca secretar pe Aurel Tripon), Teodor Popa – avocat şi deputat, director al secţiei a IV-a, Economică (secretar Georgescu Ioan), dr. Ioan Mateiu – director Policlinică şi senator, director secţia a V-a , Sanitară (secretar dr. Romul Costa), Ionel Seitan – director bancă, director secţia a VI-a, Comercială şi Industrială (secretar Valer Popa), dr. Victor Gherman – medic, directorul clubului „Crişana”, directorul secţiei a VII-a, Educaţia fizică şi sporturi (secretar Iova) şi Alex. C. Angelescu.

            Cu această ocazie, Lazăr Iacob, preşedintele Casei Naţionale, face demersuri la Prefectura judeţului Bihor, reprezentată de Petre Popoviciu, pentru sprijin financiar, atât din partea Prefecturii, cât şi a primăriilor comunelor din judeţ.

Rol important în fondarea Casei Naţionale Bihor l-au avut şi Asociaţia profesorilor secundari din România, secţia Oradea şi Demetriu Mangra (adresa nr. 31 din 13 februarie 1930). La 30 ianuarie 1930, Demetriu Mangra, secretar general al Casei Naţionale, adresează preşedintelui şi Comitetului de Direcţie o întâmpinere în care precizează rolul pe care domnia sa l-a avut la înfiinţarea Casei Naţionale, la proiectele şi planurile de  transformare şi împărţire a clădirii, la statutele prin care s-a fixat programul de funcţionare a Casei.

Statutele[32] Casei Naţionale cuprindea faptul că membrii acestei instituţii pot fi românii – bărbaţi sau femei – care au împlinit vârsta de 18 ani, toate asociaţiile profesionale, culturale, economice, instituţii româneşti din Oradea şi Bihor care se obligă să plătească o cotizaţie anuală fixată an de an în Adunarea Generală a Casei Naţionale.

Statutele poartă semnătura unor personalităţi marcante ale vieţii culturale bihorene, şi anume: Ioan Candrea, notar public, P.S.S. Roman Ciorogariu – episcop ortodox unit, P.S.S. Andrei Crişanul – arhiereu ortodox român, dr. Iosif Maiorescu – prefect, dr. Andrei Ille – preşedintele Curţii de Apel Oradea, Emil Fildan – procuror general pe lângă Curtea de Apel, Iosif Iacob – fost prefect, Vasile Oros – subprefect, dr. Demetriu Kiss – decanul Baroului Avocaţilor Oradea, dr. Iulian Peter – inspector general administrativ, colonel Atanasie Negulescu, dr. Alecsandru Nemeş – medic-primar şef al Şcolii de moaşe Oradea, Matei Dimitriu – consilier Curtea de Apel, dr. Ioan Matei – medic, dr. Petre Mărcuş – avocat, Vladimir Muţiu – pretor, Ioan Tica – directorul federalei, Veturia Candrea – preşedinta Reuniunii Femeilor Române, dr. Nicolae Turla, dr. Demetriu Mangra (toţi din Oradea) şi Petre P.Papp –  protopop ortodox român din Beiuş.

Articolul 1 al Statutelor Casei Naţionale preciza faptul că „se înfiinţează în judeţul Bihor cu caracter naţional, social şi  cultural, o societate cu numele de Casa Naţională a judeţului Bihor pe durată nelimitată, având sediul în oraşul Oradea”.

Casa Naţională cuprindea trei categorii de membri: fondatori – cei care în afara cotizaţiei anuale fixate de membrii activi plătesc şi o taxă de fondare în valoare de minimum 2000 lei  (la 1 septembrie 1929); de onoare – proclamaţi de Adunarea generală la propunerea Comitetului de conducere, pe temeiul meritelor faţă de societate; donatori – instituţii care fac donaţii cuprinse valoric între minimum 5000 de lei  şi 50.000 de lei anual; activi – cei care ajută societatea plătind o taxă anuală fixată an de an de Adunarea generală. Primele 3 categorii de membri se trec în Cartea Comemorativă a Societăţii. Calitatea de membru încetează în caz de: moarte, retragere, excludere[33] în baza hotărârilor Comitetului de Direcţie.

            În fondul arhivistic al Casei Naţionale Secţia Bihor a Asociaţiei Generale a învăţătorilor apare ca plătind cele 2000 de lei [34], fapt ce denotă că era membru fondator, iar Reuniunea femeilor Române a contribuit cu suma de 5000 de lei, intrând în categoria membrilor donatori.[35]

            În cazul în care existau persoane care doreau să nu mai fie membru al acestei instituţii, se făceau demersuri pentru a se menţine acea persoană mai ales dacă şi-a adus o contribuţie remarcabilă la buna desfăşurare a lucrărilor organizate de Casa Naţională. Este cazul dr. Victor Gherman, căruia secretarul general al Casei naţionale, Mangra Demetriu, îi adresează o scrisoare precizându-i că rostul Casei Naţionale este, într-altele, tocmai realizarea unei bune armonii şi înţelegeri între membrii săi[36].

            Articolul 9 al Statutelor Casei Naţionale precizează faptul că fondurile Casei Naţionale se compun din: cotizaţiile membrilor, sumele de bani strânse cu ocazia serbărilor, conferinţelor, şezătorilor, expoziţiilor; din donaţii, moşteniri, subvenţii sau ajutoare care se vor oferi de stat, judeţ, comune, instituţii particulare sau persoane fizice, liste de subscripţii sau alte venituri.

Unul dintre cele mai importante articole ale Statutelor Casei Naţionale este articolul 4 unde se specifică scopul acestei instituţii:

10. Stabilirea de relaţii cu alte societăţi culturale şi naţionale;

11. Ocrotirea vieţii economice în judeţ.

            Conducerea Casei Naţionale era asigurată de:

• Adunarea generală formată din toţi membrii societăţii care plătesc cotizaţia permanent. Acest for de conducere era convocat odată pe an de către preşedintele societăţii şi va fi prezidat de preşedintele Casei Naţionale. Vicepreşedinte este desemnată persoana cea mai în vârstă. Votul Adunării generale este valabil în prezenţa a ½ din numărul membrilor, în caz contrar, în termen de 8 zile trebuie ţinută o altă Adunare generală. Tot în termen de 8 zile, înainte de convocarea şedinţei, pot fi făcute propunerile membrilor care trebuiesc înaintate preşedintelui. Convocarea Adunării generale se poate face şi la solicitarea a cel puţin 40 de membri ai acesteia. Şedinţele Adunării generale sunt consemnate în procese-verbale semnate de preşedinte, secretarul adunării şi 2 membri aleşi de Adunarea generală în acest scop.

Atribuţiile Adunării generale: alegerea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor pe termen de 3 ani, a Comitetului de direcţie, a secretarului general, a Comitetului de cenzori – pe termen de 1 an; alegerea membrilor de onoare propuşi de Comitetul de direcţie; prezentarea dării de seamă asupra activităţii Casei Naţionale şi elaborarea directivelor, în conformitate cu aceasta, Comitetului de direcţie; descărcarea gestiunii societăţii; aprobarea bugetului anual; fixarea cotizaţiei anuale; modificarea statutelor societăţii, lichidare sau tranzacţii ale acesteia; înfiinţarea comisiilor care să cuprindă membri de ambe sexe.

• Comitetul de direcţie care are cele mai întinse puteri în conducere, ia hotărâri în legătură cu activitatea şi interesele societăţii, propune adunării alegerea membrilor de onoare, aprobă înscrierea de noi membri, execută dispoziţiile din statut şi hotărârile Adunării generale, decide asupra excluderii membrilor conform dispoziţiilor statutare, autorizează cheltuielile de administraţie în limita sumelor disponibile, numeşte înafara secretarului general pe funcţionarii societăţii (adică preşedintele, cei 3 vicepreşedinţi, secretarul general, casierul, bibliotecarul, ajutorul său şi custodele).

Este format din preşedinte, secretarul general şi 24 de membri. Activitatea sa este lunară iar decizia acestuia este valabilă dacă sunt prezenţi ¼ din membrii comitetului. În cazul în care membrii comitetului nu participă la 3 şedinţe consecutiv, fără motive bine întemeiate şi aprobate de comitet, sunt consideraţi demisionaţi de drept, iar în locul lor vor fi numite alte persoane.

• Comitetul cenzorilor este format din 4 membri aleşi de Adunarea Generală pe o perioadă de 1 an. Cenzorii verifică gestiunea societăţii cel puţin de două ori pe an, prilej cu care întocmeşte şi un raport.
• Biroul administrativ

Pentru ca o decizie să fie valabilă, ea trebuie validată de jumătate din totalul membrilor.

***

Casa Naţională  cuib de cultură românească avea sub acoperişul său:

1. 1.Reuniunea Cele Trei Crişuri
2. 2.Redacţia şi administraţia Gazetei de Vest;
3. 3.Asociaţia profesorilor şi învăţătorilor;
4. 4.Sportul Român;
5. 5.Asociaţia meseriaşilor români;
6. 6.Cercul franco-român.