În pofida tuturor dificultăţilor apar organizaţii ale Partidului Comunist Român şi în satele văii Cernișoarei, începând cu anul 1946.

Astfel, în această zonă, lua fiinţă o celulă a P.C.R. în 1946, din care făceau parte și învățătorul Ion Smedescu.

Organizaţia constituită în această zonă a desfăşurat o intensă muncă de propagandă în preajma şi în cursul alegerilor din noiembrie 1946, având de înfruntat o opoziţie puternică. Confruntarea între partide se desfăşura atât prin manifeste şi afişe, cât şi printr-o muncă asiduă de atragere a cetăţenilor de partea Blocului Partidelor Democrate, pentru votarea candidaţilor F.D.P.

Afişul folosit de F.D.P. avea desenat soarele, iar sub el secera şi ciocanul, simbol al vieţii noi din ţară. Sub acest simbol era scrisă chemarea „Tot poporul e cu Groza!” „Votaţi F.D.P.!”. Afişele erau confecţionate din tablă, pentru a nu fi distruse de către opoziţie, fiind asigurată totodată securitatea lor de către noile organizaţii.

La alegerile din 19 noiembrie 1946, au participat toate partidele politice, centrul de votare fiind comuna Armășești. Pentru prima dată au participat la vot şi femeile, votul fiind cu adevărat universal, în virtutea unei noi legi electorale, elaborată înaintea alegerilor.

Victoria în alegeri a revenit PNL şi PNȚ, dar rezultatele au fost inversate şi falsificate prin urmare în favoarea F.D.P. (format din PCR, „Frontul Plugarilor”, etc). În programul de refacere şi dezvoltare a economiei naţionale un rol important l-au avut problemele agriculturii.

În anul 1947, parlamentul ţării vota legea prin care se înfiinţau sindicatele agricole la sate, organe de control care aveau îndatorirea să rezolve litigiile de muncă între muncitorii agricoli şi proprietari. În acelaşi an s-a constituit un sindicat agricol şi în valea Cernișoarei.

Sindicatul agricol din Cernișoara, format din ţărani, s-a menţinut până în anul 1951, aducându-şi o contribuţie importantă la rezolvarea diferitelor probleme ale ţăranilor muncitori: controlau dacă muncitorii agricoli care munceau pe pământul proprietarilor aveau condiţii bune de cazare, de hrană, dacă erau plătiţi corect. În acelaşi timp, ţăranii săraci erau ajutaţi de către sindicat cu utilaje pentru efectuarea lucrărilor agricole etc. Tot în acea perioadă s-au înfăptuit transformări importante în viața economică, social –politică şi culturală din satele de pe valea Cernișoarei.

În anul 1949 s-au înfiinţat din iniţiativa organizaţiilor PMR, conform ordinelor primite de la organele superioare ale PMR, primele organizaţii ale Uniunii Tineretului Muncitor UTM.

Utemiştii erau în fruntea tinerilor din valea Cernișoarei, la diferite acţiunii patriotice pentru înfrumuseţarea şi gospodărirea satelor comunei: amenajări de izlazuri, acţiuni de plantarea puieţilor, ajutorarea celor săraci etc.

Se preocupau în acelaşi timp de organizarea unor întreceri sportive, manifestări cultural – artistice şi baluri, pentru atragerea tinerilor şi pentru a le asigura condiţii pentru petrecerea timpului liber. Acestora le era caracteristic un anumit entuziasm specific oricărui început, care s-a diminuat cu timpul.

După plenara din martie 1949, în România, au avut loc prefaceri radicale în domeniul agriculturii, care au schimbat din temelii relaţiile social – economice la sate. O parte din ţăranii săraci şi mijlocii din satele României, confruntaţi fiind cu insuficienţa inventarului agricol şi cu lipsa de maşini şi seminţe selecţionate, din iniţiativa şi sub conducerea directă a comuniştilor, au început să-şi unească gospodăriile formând întovărăşirile agricole, premisă a creării ulterioare a cooperativei agricole de producţie.

Delegaţi ai ţărănimii necooperativizate din valea Cernișoarei, au participat la congresele ţărănimii, unde s-au dezbătut şi adoptat hotărâri, privind înfăptuirea politicii agricole. Dacă în trecut faţă de ţărani a fost dusă o politică de îngrădire economică, treptat acţiunile desfăşurate au contribuit la emanciparea economică a acestora.

În satele văii Cernișoarei, nu au putut fi organizate cooperative agricole de producţie din cauza așezării comunei într-o regiune deluroasă, aşa cum arătam încă de la începutul lucrării și datorită personalității puternice și activității deosebite, a lui Victor Cincă care a reușit reușit să împiedice aceasta.

Ea a rămas o comună necooperativizată, care a adus o importantă contribuţie la formarea fondului centralizat al statului.

În cele peste patru decenii care au trecut de la începutul regimului comunist, ce a marcat începutul unei noi epoci în istoria României, la fel ca toate localităţile de pe întinsul ţării şi satele văii Cernișoarei au făcut paşi importanţi spre civilizaţie şi progres.

Pe raza comunei Cernișoara s-au înălţat în ultimii 50 de ani 8 localuri noi de şcoală, unde cei 700 de elevi şi 125 de preşcolari, un sfert din populaţia comunei, descifrau tainele cărţilor în anul de referinţă 1986, sub îndrumarea competentă a celor 44 de cadre didactice, o parte fiind ele însele fii şi fiice ale comunei .

S-a schimbat tot mai mult de la un an la altul, aspectul satelor comunei, evoluţia spre bunăstare şi progres fiind tot mai evidentă.

Costel Ionescu – viceprimar în perioada 1980-1990 (st.) și Aurel Smedescu – primar în perioada 1965-1990 (dr), nume de care se leagă marile realizări ale comunei din perioada comunistă

Electrificarea satelor comunei Cernișoara din 1968 (Ion Smedescu este cel care a întreprins demersurile necesare la factorii de decizie din București și a obținut aprobarea pentru electrificarea comunei), introducerea autobuzelor ITA şi construirea unor noi obiective economice, social – culturale şi comerciale au contribuit incontestabil la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă ale locuitorilor comunei, la diminuarea deosebirilor între mediul rural şi cel urban.

De remarcat faptul că o mare contribuție, în electrificarea satului Groși, a avut-o profesorul Găman Virgil care a găzduit la el acasă mulți electricieni și a ajutat efectiv la efectuarea anumitor lucrări ce nu necesitau cunoștiințe de specialitate.

Introducerea autobuzelor ITA în comuna Cernișoara a avut un impact extraordinar asupra locuitorilor, prin faptul că s-a îmbunătățit substanțial legătura între sate precum și între sate și orașele Horezu și Rm. Vâlcea, aceasta fîcându-se foarte rapid. Enumăr aici câțiva șoferi ITA, foarte recunoscuți, datorită personalității lor, proveniți din satele acestei comune: Minică Ancuța, Stelică Ganea, Ilie Simionescu, Titel Cebuc etc.

Statul a acordat o atenţie deosebită comunelor din zona necooperativizată. Astfel în comuna Cernișoara, a luat fiinţă, în anul 1967, dispensarul medico-veterinar, primul tehnician veterinar al acestuia fiind Mitică Ulmeanu – din Obârșia.

Din anul 1987 până în anul 1997 dispensarul medico – veterinar a fost condus cu competenţă, fiind încadrat cu personal având o bună pregătire profesională, care a acordat asistenţă de specialitate pentru animalele din gospodăriile ţărăneşti din satele comunei Cernișoara.

Dintre aceștia enumăr următorii tehnicieni veterinari:

·         Romică Nuică – Cernișoara;

·         Dori Popescu – Mădulari;

·         Mitică Dan – Modoia.

Existența cărbunelui în zona văii Cernișoarei a contribuit la dezvoltarea satelor, ridicându-se clădiri noi, construindu-se drumuri etc.

Așa s-a născut noul drum (cunoscut localnicilor ca drumul oaselor) ce face legătura între localitățile Alunu, Berbești, Copăceni, Cernișoara, Popești și Șirineasa, pe el transportându-se, în general, cărbunele.

Acestei șosele moderne i s-a alăturat calea ferată de-a lungul căreia au apărut următoarele gări: Băbeni, Șirineasa, Popești, Copăceni, Cernișoara, Berbești, Alunu.

S-au construit trei poduri peste râurile Tărâia, Cerna, Cernișoara.

De-a lungul căii ferate au fost săpate 4 tunele în lungime de 4km. S-a executat trecerea peste 60 de văi și viroage, construindu-se 80 de podețe.

Toate acestea au fost finalizate pe 29 noiembrie 1982.

Deci comuna Cernișoara este traversată de aceste două magistrale, drum și cale ferată, în zona satului Modoia.

Calea ferată, deşi a fost construită pentru transportul cărbunelui, a fost folosită intens şi de locuitorii comunei Cernișoara pentru a se deplasa la Rm. Vâlcea sau în alte localităţi, având un rol foarte important în viaţa comunei.

Datorită pârâului Cernișoara, care curge şerpuind prin comună, pentru a asigura legătura între sate, s-au construit 6 poduri mari din beton, din care patru în satul Mădulari, două leagă satul Armășești de satele Mădulari și Cernișoara. Mai există încă trei poduri din tuburi de beton care asigură legătura cu Modoia și Groși.

Pentru construirea podurilor din beton statul a făcut investiţii la vremea respectivă de peste 4.000.000 lei. Podurile de beton au contribuit în mod evident la îmbunătăţirea circulaţiei și infrastructurii comunei. Este îmbucurătoare înlocuirea podurilor din lemn cu cele din beton între satele Obârșia și Mădulari, Armășești şi Mădulari precum şi cel dintre satele Armășești și Cernișoara.

Toate aceste mari realizări au fost înfăptuite în perioada cât primar a fost Aurel Smedescu, un om de o mare cinste și corectitudine căruia comuna îi datorează recunoștiință.