Dar legea rurală din timpul lui Al. I Cuza are marele merit de a fi făcut ordine şi în administraţia comunală, care până atunci era aproape inexistentă. Puterea dictatorială, abuzivă, a unui singur individ, a logofătului, va rămâne o amintire de domeniul trecutului.

De acum înainte începe să domnească ordinea, chiar dacă aceasta va avea imperfecţiunile ei şi consiliul comunal se va impune tot mai mult în conducerea comunelor. Au fost elaborate şi votate legi speciale economice, financiare şi de justiţie, menite să reglementeze bunul mers al administraţiei de stat.

Actele de stare civilă care până atunci nu erau completate după anumite reguli riguroase, ele fiind întocmite şi păstrate de preoţi, au fost trecute în seama primăriilor.

Întocmirea actelor de stare civilă fusese dată preoţilor încă din timpul Regulamentului Organic, fiind întărite prin hrisov, odată cu actele administrative, de către domnitorul Ţării Românești Alexandru Ghica.

Până la apariţia Regulamentului Organic şi până la trecerea lor în seama preoţilor, actele de stare civilă nu constituiau o îndatorire a organelor statului completate şi păstrate după legi speciale. Fiecare cap de familie, din proprie iniţiativă, îşi ţinea anumite condici, în care – printre alte însemnări privitoare la mersul gospodăriei, avea trecută şi data naşterilor, morţii sau căsătoriei membrilor familiei.

Aşezările omeneşti îşi schimbau uşor numele, nu numai pe cale oficială, cum putem constata foarte des şi în epocile mai apropiate de noi, ci şi prin forţa împrejurărilor (locuitorii unui sat se mutau în altă parte, moşia respectivă îşi schimba stăpânul etc.).

Este şi cazul satului Cernişoara, care în urma deselor reorganizări administrativ – teritoriale ale ţării a intrat în componenţa diferitelor comune.

Un rol important în studiul acestei probleme îl are cartografia. Există trei hărți cunoscute la ținutul vâlcean (amintite în studiul populației și așezărilor omenești) și acestea sunt:

·         harta stolnicului C. Cantacuzino (1700);

·        harta ofițerului austriac Schwantz (1722). În această hartă, din cele 378 de sate ale Olteniei, 196 aparțin administrației vâlcene. Tot în această hartă, Modoia este trecută “Modaja“;

·        harta rusească (1835), unde știm că pentru realizarea ei, specialiștii topografi au poposit în anul 1832 în Armășești.

În anul 1831, Jud. Vâlcea era împărțit în “5 plăși”: Cerna, Oltețu, Oltul Otăsău, Râmnic și plaiurile Cozia și Horezu.

În urma legii comunale din anul 1864, unitățile administrativ-locale se numeau primării, iar conducătorii acestora primari. Astfel în anul 1871, pe valea Cernișoarei își desfășurau activitatea două primării:

·         Primăria Modoia din plasa Otăsău;

·         Primăria Mădulari din plaiul Horezu.

În geografia sa din anul 1891, profesorul Cheianu Ionescu, de la Școala nr 1 din Rm. Vâlcea, menționa despre Plasa Otăsău: “Din Ciorăști, trecând Cotoșmanu găsim comuna Modoia, prin care trece pârârâul Cernișoara…”; despre Plaiul Horezu: Mădulari și Armășești – “Din Mădulari este pârârâul Cernișoara de sub cele două dealuri Căromiziloru și Dealu Mare” și despre “Comune însemnate în pomicultură suntu: Modoia și …”.

Actualul sat Cernișoara, până prin anul 1930 a făcut parte integrantă din comuna Pojogi, numindu-se în nomenclatoarele vechi satul Pojogi din Vale – Cernişoara, care împreună cu satul Pojogi din Deal – Cerna, erau înglobate în moşia boierească a Stolnicului Constantin Borănescu. Ulterior, acest sat a mai fost arondat în mai multe comune: Mădulari, Armăşeşti şi Oteşani.

În decursul timpului au fost făcute mai multe reorganizări administrative: 1925, 1929, 1936 și 1938.

De remarcat faptul că, la reforma din 14 august 1938, pe lângă vechile denumiri și forme organizatorice (comună, plasă, județ) mai apare o nouă formă și anume „ținutul”.

Până în anul 1941 nu se putea vorbi despre Cernișoara ca și comună. Teritoriul actual al localității era al celor două comune:

·                  Armășești cu satele: Armășești, Groși și Modoia. De amintit faptul că în această perioadă au funcționat ca primari ai acestei comune, domnii Anghel Ilie și Stănciulescu Nicolae;

·         Mădulari cu satele: Obârșia, Sărsănești și Cernișoara.

Din anul 1941 valea Cernișoarei era împărțită în două comune:

·      Comuna Mădulari, care cuprindea satele: Mădulari, Armășești, Valea Orlii și Obârșia;

·      Comuna Modoia, ce cuprindea satele: Modoia și Groși.

La rândul lor satele cuprindeau ca subdiviziuni: cătune și mahalale:

·        Mahalaua Machedonești – sat desființat, înglobat în satul Mădulari;

·        Mahalaua Ghițulești – sat desființat, trecut în componența satului Obârșia;

·        Mahalaua Murgulești – sat desființat, trecut în componența satului Mădulari;

·        Valea Orlii – sat desființat, trecut în componența satului Cernișoara;

·        Mahalaua Olești – sat desființat, trecut în componența satului Mădulari.

·        Cătunul Ciuceni – sat desființat, trecut în componența satului Groși;

·        Cătunul Moldoveni – sat desființat, trecut în componența satului Groși;

·        Cătunul Răchinei – sat desființat, trecut în componența satului Groși.

Recensământul din 25 ianuarie 1948, găseşte Judeţul Vâlcea într-o nouă organizare administrativă.Tabelul cu comunele şi plăşile din Judeţul Vâlcea – anexa nr 5, aşa cum sunt în împărţire administrativă din acest an, cuprinde 8 plăşi (Pls. Băbeni-Bistriţa – 14 com.; Pls. Bălceşti – 20 com.; Pls. Brezoiu – 5 com.; Pls. Drăgăşani – 19 com.; Pls. Grădiştea – 20 com.; Pls. Horezu – 21 com.; Pls. Lădeşti – 16 com.; Pls. Râmnicul Vâlcea – 16 com.), 5 oraşe (Râmnicu-Vâlcea cu 17.238 loc., Băile Govora – 1.156 loc., Călimăneşti – 3.329 loc., Drăgăşani – 9.737 loc., Ocnele Mari – 6.159 loc.), 131 comune rurale. Populaţia totală a judeţului număra282.482 loc.,din care: populația rurală -244.863 loc., iar populația urbană – 37.619 loc.

Începând cu anul 1950, întregul sistem instituţional administrativ naţional a fost înlăturat şi înlocuit cu sistemul sovietic alregiunilor şi raioanelor, fără nicio relevanţă pentru România, unele având denumiri fără acoperire. Astfel, apar regiuni ca Stalin (devenită apoi Braşov) şi Autonomă Maghiară sau raioane ca Lenin, Stalin, Gheorghe Gheorghiu Dej, 1 Mai, Griviţa Roşie etc.Legea nr. 5 / 1950, publicată în Buletinul Oficial nr. 77 din 8 septembrie 1950, motiva această măsură ca fiind „menită  să ajute la construirea socialismului în patria noastră, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale poporului muncitor. Vechea organizare a teritoriului nu mai corespundea noilor condiţii politice, economice, sociale şi administrative din ţara noastră, constituind o frână în dezvoltarea regimului democrat – popular pe drumul construirii socialismului. În trecut, împărţirea administrativă a ţării era astfel întocmită, încât să slujească interesele de clasă ale exploatatorilor şi să contribuie la înăbuşirea luptei muncitorimii şi ţărănimii muncitoare”.

Noua organizare administrativă a teritoriului R.P.Române, cuprindea 28 deregiuni,177 raioane,acestea cuprinzând câte un număr stabilit, deoraşeşicomune.Toate aceste unităţi administrative erau conduse de un Sfat popular (regional, raional, orăşenesc, comunal).

Conform acestei noi împărţiri,Regiunea Vâlceaavea în componenţa sa 6 raioane, cu reşedinţele acestora, şi un oraş de subordonare regională (dar, în acelaşi timp, şi raională): Râmnicu-Vâlcea. Celelalte 5 oraşe de subordonare raională sunt: Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Drăgăşani şi Ocnele Mari. Cele 6 raioane cuprindeau 130 comune şi 705 sate.

În baza acestei organizări administrative, satele Mădulari și Cernișoara făceau parte din comuna Oteșani din Raionul Horezu cu reședința în comuna Horezu, iar satele Armășești, Groși și Modoia făceau parte din comuna Armășești din Raionul Lădești cu reședința în comuna Lădești.

Până în anul 1968, satul Mădulari se numea Mădulari-Cernișoara.

Ultima reorganizare teritorială, care a avut loc în anul 1968, a dus la înfiinţarea comunei Cernişoara, care are în componenţa sa şapte sate: Armăşeşti, Cernişoara, Groşi, Mădulari, Modoia, Obarşia şi Sărsăneşti.

Noua comună constituită avea o suprafață de 3683 ha, șapte sate cu un număr de 4782 locuitori.