Decembrie 1989 în judeţul Vâlcea şi evoluţiile generale postdecembriste

Au existat şi cazuri când – în diferite localităţi şi zone ale ţării – tineri vâlceni şi-au pierdut viaţa în încleştările evenimentelor revoluţionare. În semn de pios omagiu, în amintirea acestora a fost ridicat un mic monument chiar în centrul oraşului, în faţa sediului de azi al Tribunalului Judeţului Vâlcea; pe faţada lui, se află săpate numele eroilor care au căzut la datorie în timpul revoluţiei: CÂRSTEA MARIN GELU, GHEONOIU N. LAURENŢIU, MUNTEANU C-TIN, FLONTA NICOLAE, GRĂDINARU DUMITRU, TRĂISTARU DANIEL, DÂRLESCU DANIELA, HODOROG PETRE, TALPOŞ I. IOAN.

Sfârşitul anului a corespuns, parcă simbolic, cu o revenire – mult aşteptată – la pluripartidism, după aproape o jumătate de secol de atitudine şi gândire politico-ideologică unice: prin Decretul Lege nr. 8 din 31 dec. 1989, s-a autorizat funcţionarea partidelor politice, desfiinţându-se astfel monopolul politic al „partidului unic”. În linii mari, revoluţia, cu sensul restrâns de „schimbare bruscă (violentă) a structurilor sociale”, se apropia de sfârşit. Începea – în judeţul Vâlcea şi în toată ţara – adevărata revoluţie, cea mare şi îndelungată – aceea a transformărilor fundamentale în toate domeniile: economic, politic, social, cultural etc. – , proces care continuă şi în zilele noastre şi pe care îl vom analiza în continuare, străduindu-ne să-i relevăm principalele mecanisme, manifestări şi efecte concrete.

Evoluţii generale postdecembriste

Cea mai importantă caracteristică a statului român postdecembrist a fost aceea de a se “retrage” din economie. Fenomenul este numit privatizare şi semnifică întoarcerea la capitalism (în comunism, Statul era angajator pentru oamenii muncii, astăzi piaţa este lăsată să decidă). Din punct de vedere social, lucrurile sunt mai complicate. Adevărul este că, timp de patru decenii, noţiunea de capitalism a fost sistematic demonizată, iar după ’89, majoritatea românilor a cunoscut mai mult fructele amare ale acestui sistem (şomaj, inflaţie, creşterea preţurilor ş..a.) şi doar o mică parte a populaţiei a gustat fructele dulci ale economiei de piaţă. Democratizarea societăţii româneşti este dificilă. A apărut pluripartidismul, dar societatea civilă nu este încă matură. Subiectul cel mai dureros în procesul dezvoltării acesteia  a fost cel al mineriadelor, şapte la număr, între 1990 -1999. Minerul s-a substituit omului ordinii. Frontul Salvării Naţionale, structura politică ce preluase puterea dupa căderea lui Ceauşescu, şi care a moştenit baza socială a P.C.R., i-a curtat pe muncitori prin majorări de salarii, introducerea săptămânii de cinci zile lucrătoare, retrocedarea părţilor sociale, cheltuirea rezervei valutare pentru importarea bunurilor de consum etc. Astfel, “stânga” a  deţinut puterea între anii 1990 – 1996 şi 2000-2004.

În anul 1996, victoria electorală a coaliţiei CDR-USD-UDMR şi a preşedintelui Emil Constantinescu a fost salutată euforic, ca o „schimbare“. În realitate, oferta electorală a coaliţiei de dreapta, formula reforma social-economică la modul general, abstract, în timp ce promisiunile de ajutor social erau specificate concret, chiar cifric. Deplasarea spre “dreapta” a noii puteri s-a făcut sub influenţa Uniunii Europene. În ianuarie 1997, delegaţia Fondului Monetar Internaţional participa direct la elaborarea programului Guvernului Ciorbea. La 1 ianuarie 2007, România a intrat în Uniunea Europeană, după ce, în . . . .. fusese primită în NATO. În 2009, s-a adoptat o Constituţie europeană şi UE ne obligă, prin mecanismele ei, să ne modernizăm şi să punem în practică directivele europene.

Ce s-a realizat la nivel judeţean? Apariţia Consiliului Judeţean al Frontului Salvării Naţionale. La 27 decembrie 1989, a fost adoptat Decretul-lege nr.2 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale FSN; era primul act de importanţă istorică din lungul şir al celor care vor urma şi vor legifera transformările democratice din ţară. Consiliul F.S.N. constituia organul suprem al puterii de stat. Consiliile judeţene ale F.S.N. urmau să aibă între 35-51 de membri şi să fie conduse de un Birou Executiv format dintr-un preşedinte, doi vicepreşedinţi, un secretar şi 3-5 membri. Preşedintele Consiliului F.S.N. Vâlcea  a fost colonelul Mihai Dumitrescu. În această calitate a condus judeţul vreme de şase luni (dec. 1989-iunie 1990), după care va deveni comandantul Centrului Militar judeţean Vâlcea, de unde va ieşi la pensie la 1 iulie 1992, azi fiind g-ral (r), autor de memorii.

Consiliul Provizoriu Vâlcea de Uniune Naţională.  În baza Decretului Lege nr. 81/1990, s-a hotărât modificarea alcăturii Consiliului F.S.N. şi anume: jumătate din numărul membrilor săi să fie alcătuită din  consiliul deja existent, iar cealaltă – din reprezentanţi ai partidelor, formaţiunilor şi organizaţiior minorităţilor naţionale cooptate în consiliu. Şedinţa de constituire a acestuia s-a desfăşurat pe 18 febr. 1990. S-a  hotărât ca din vechiul Consiliu Judeţean al FSN, să rămână 51 de membri, la care să se adauge 36 de reprezentanţi ai partidelor (câte 3 de la fiecare din cele 12 existente în Vâlcea). Preşedinte al C.P.U.N. Vâlcea a rămas acelaşi colonel Mihai Dumitrescu, vicepreşedinte devenind Octavian Fieroiu din partea F.S.N. Acest organism a avut obiective moderate: liberalizarea treptată a industriei, restituirea pământurilor către ţăranii care doreau să-l muncească, dezvoltarea turismului, bunăstare pentru toţi vâlcenii¹¹. Consiliul şi-a încetat activitatea la data de 1 08.1990.

Printr-o Notă specială, emisă la 20 februarie 1990, organismul central transmitea consiliilor locale provizorii de uniune naţională, sarcinile urgente pe care acestea urmau să le rezolve în perioada imediat următoare; una din acestea va fi numirea şi eliberarea din funcţie a primarilor, viceprimarilor şi secretarilor din primăriile judeţene, cu avizul guvernului¹².  Desigur, în perioada care a urmat până la primele alegeri libere – din 20 mai 1990, ele au asigurat şi realizarea altor obiective importante, precum susţinerea realizării unei democraţii reale, redresarea economiei, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale locuitorilor judeţului etc.

Pentru a ne da seama cât mai exact de scopul, importanţa şi răspunderile acestui organ colectiv de conducere a(l) judeţului, este de ajuns să menţionăm comisiile care îl compuneau. Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economic-socială, Comisia organizatorică şi administraţia locală de stat, Comisia de tineret, Comisia pentru învăţământ, cultură şi ştiinţă, Comisia pentru mediu, echilibru ecologic şi urbanism şi Comisia de relaţii cu publicul şi protocol.

Dată fiind perioada scurtă de acţiune şi evenimentele învolburate cu care s-a confruntat, acest Consiliu nu a putut să facă prea multe lucruri, dar el are meritul – printre altele – de a fi  început opera de „lepădare” de comunism. Şi asta o dată cu… schimbarea denumirilor străzilor din Râmnic: « V. I. Lenin » devine « Calea lui Traian », « 6 Martie » se transformă în « Bogdan Amaru », « 11 Iunie » este schimbată în « Gib Mihăescu », « 30 Decembrie » devine « 22 Decembrie », « Grigore Preoteasa » devine « Antim Ivireanul » etc.

Aleşii pentru Parlament din 20 mai 1990 au fost: pentru Senat – Octavian Fieroiu şi Petre P. Negru (ambii F.S.N.), iar pentru Adunarea Deputaţilor – Ion Oltea Toană, Gheorghe Pavel, Dan Vilaia, Severin Baciu, Mihai Tudor, Gheorghe Glăvan (toţi F.S.N.) şi Gheorghe Voinea (P. N. L.)¹³.

Reînfiinţarea prefecturilor.  Epoca anilor postdecembrişti a ridicat problema dificilă a reformei în toate domeniile. Desigur, şi în ceea ce priveşte administraţia, se dorea depăşirea acelui „centralism democratic” al epocii totalitare comuniste în care administraţia publică locală, lipsită de orice fel de autonomie, era integrată în întregime în structurile de partid şi de stat.  Legiuitorul voia să revină la ideea descentralizării administrative care a stat la baza organizării administraţiei publice locale din epoca interbelică. Procesul integrării în Europa, pe care statul român îl parcurge efectiv astăzi, presupune şi asumarea legislativă a acestor valori şi principii. Printre acestea  se numără şi autonomia locală, principiu căruia i s-a dat contur în Carta auropeană pentru autonomie locală, adoptată la Strasbourg în 1985  şi la care România a aderat în anul 1997.

După revoluţia din decembrie 1989, în România au fost reînfiinţate prefecturile (Legea nr. 5 / 1990). Prefectul este acum expresia pe plan local al statului de drept, reprezentantul guvernului în teritoriu. Prefecţii de după 1989 au fost:

1. 1.Traian Sabău – „primar” al judeţului (ian. – 27 iulie 1990)¹⁴.

2. Iulian Comănescu (27 iulie 1990-10 dec. 1992)

3. Octavian Fieroiu (10 dec. 1992-29 dec. 1996)

4. Iulian Comănescu (29 dec. 1992 -24 dec.1996)

5. Nicolae Curcăneanu (24 dec. 1996-26 ian. 2001)

6. Mircea Perpelea (26 ian 2001 -10 oct. 2003)

7. Aurel Vlădoiu (10 oct. 2003 – 13 ian. 2005)

8. Anuţa Handolescu (13 ian. 2005- 6 dec. 2007)

9. Radu Renga (6 dec. 2007- 25 febr. 2009)

10. Remus Grigorescu (25 febr. – 1 octombrie 2009)

11. Petre Ungureanu (din octombrie 2009).

În intervalul 1990-1991, la nivelul judeţelelor au funcţionat doar prefecturile, ca organe ale administraţiei de stat. Prin Legea administraţiei publice locale din 1991, s-au reânfiinţat consiliile judeţene, ca autorităţi ale administraţiei publice, care coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Numărul consilierilor fiecărui Consiliu Judeţean se stabileşte în raport cu populaţia judeţului, existentă la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile: pentru maximum 350.000 locuitori se aleg 37 consilieri; între 350.000 şi 500.000 – 39 de consilieri; peste 500.000 – 45 de consilieri. Mandatul Consiliului Judeţean este de 4 ani, acesta întrunindu-se în şedinţe ordinare – trimestrial, sau în şedinţe extraordinare – ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui, a cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului, sau a delegaţiei permanente; aceasta este compusă din 5-7 consilieri, preşedintele şi vicepreşedintele consiliului, şi asigură conducerea operativă a treburilor administraţiei publice judeţene. Conform legii, preşedintele Consiliului Judeţean este şeful administraţiei publice judeţene şi răspunde de buna funcţionare a administraţiei judeţului. Consiliul Judeţean are un secretar numit de către Departamentul pentru Administraţie Publică Locală, pe bază de concurs. Secretatul este funcţionar public şi trebuie să aibă studii superioare, juridice sau administrative, el neputând fi membru al vreunui partid sau formaţiuni politice.      

Etapa 1992-2000. În 1992, au avut loc primele alegeri libere din România,  după multe decenii. La alegerile parlamentare din toamnă, au fost aleşi următorii vâlceni: pentru Senat – Şerban Săndulescu, Dan Marin Stelian şi Gheorghe Răboacă, iar pentru Camera Deputaţilor – Gheorghe Căutiş, Constantin Rotaru, Grigore Răban, Radu Livezeanu (demisionat şi înlocuit în 1995 cu Daniel Mircea Diaconescu), Severin Baciu şi Rada Istrate. Scrutinul din primăvară avusese ca scop alegerea primarilor, a consiliilor locale şi a consiliilor judeţene. Şedinţa de constituire a Consiliului Judeţean Vâlcea, în componenţa rezultată în urma alegerilor din 19 aprilie 1992, s-a realizat pe 21 aprilie 1992. Cei 39 de consilieri ai judeţului au fost din următoarele organizaţii:

F. S. N. (19)- Miţaru Anton, Stăvăroiu Petre, Bălan Sergiu Florin,  Teodorescu Gheorghe, Popescu Gheorghe, Sporiş Mihai (Voineasa), Simion Nicolae, Ghinea Gheorghe (Horezu), Pârvu Nicolae (Drăgăşani), Ungureanu Mihai Aristotel, Găianu Gheorghe (Bălceşti), Săraru Ion, Chielcea Gheorghie (Berbeşti), Vieru Gheorghe (Drăgăşani), Creangă Traian, Tuţu Marcel, Vâlcu Samuel (Călimăneşti), Istocescu Gheorghe (Costeşti),  Statie Cătălin;

Convenţia Democrată (9) –  Enăcică Ştefan, Jivan Nicolae, Ţana Smarand, Curcăneanu Nicolae, Costescu Alexandru, Urzică Marin, Miu Ion, Ploscaru Constantin şi Tănăse Ilie;

Partidul Democrat Agrar (7)- Câlea Ion, Grevuţu Vasile, Mârzan Ştefan (Drăgăşani), Chelcea Ion, Marica Constantin, Cristescu Florea, Pascu Dumitru (Drăgăşani);

Uniunea Stângii Democrate – Diculescu Ion;

Independent: Avasilichioaie Constantin.

Preşedinte al Consiliului Judeţean, a devenit ing. (specialitatea Morărit-Panificaţie) Anton Miţaru din partea F.S.N. (întrucât celelalte formaţiuni politice nu au prezentat propuneri). După exprimarea votului secret, el a întrunit 36 de voturi din cele 39 ale consilierilor¹⁵. Ca vicepreşedinţi, au fost aleşi: Petre Stăvăroiu (economist), cu 25 de voturi şi Gheorghe Teodorescu (inginer) cu 21 de voturi.

Delegaţia Permanentă a avut următoarea componenţă: 1. Mihai Aristotel Ungurureanu 2. Gheorghe Ghinea 3. Nicolae Simion 4. Nicolae Pârvu 5. Gheorghe Găianu  (toţi membrii FSN) 6. Constantin Avasilichioaie (independent)¹⁶.

Realizările judeţului condus de acest Consiliu Judeţean au fost diverse, încercându-se o detaşare evidentă de fostele structuri administrative comuniste. Se remarcă de la început momentul numit „canonizarea Brâncovenilor”: duminică – 16 august 1992, pe o ploaie torenţială, în prezenţa a peste 2.000 de oameni, la Mânăstirea Hurezu a avut loc canonizarea sfinţilor Brâncoveni: domnitorul Brâncoveanu, fiii săi (Constantin, Ştefan, Radu, Matei) şi ginerele acestuia, Ianache. La ceremonia de la Horezu au participat: Ion Iliescu – preşedintele României, Adrian Năstase – ministrul de externe,  Dan Constantinescu – ministrul  industriilor, Victor Babiuc – ministrul de interne, dar şi alţi oameni politici precum Petre Roman – preşedintele F.S.N., Caius Dragomir – candidatul la preşedinţie din partea aceluiaşi partid, Radu Câmpeanu – preşedintele P.N.L. etc. Autorităţile locale au fost reprezentate de Octavian Fieroiu – prefectul judeţului şi de Anton Miţaru – preşedintele Consiliului Judeţean¹⁷. Economiceşte, însă, judeţul s-a aflat în declin. În agricultură, mai ales, s-a înregistrat o scădere semnificativă a producţiei vegetale. Trecerea efectivelor de animale din proprietatea colectivă în cea privată, a fost însoţită şi de eliminarea şi sacrificarea animalelor cu randament redus.

În anul 1996, s-au desfăşurat alte alegeri. În Parlamentul României, au intrat trei senatori: Dan Marin Stelian (PDSR), Nicolae Pătru (PRM), Şerban Săndulescu (CDR) şi şase deputaţi: Jean Decuseară (CDR), Laurenţiu Dumitraşcu (CDR), Acsinte Gaspar (PDSR), Traian Sabău (PDSR), înlocuit, în iunie 2000, cu Dorin Chiriţă), Gheorghe Vâlceanu (PDSR), George Iulian Stancov – USD (plecat în diplomaţie şi  înlocuit – în noiembrie 1999 – cu Dorel Jurcan).

 A fost ales un nou Consiliu Judeţean, condus tot de Anton Miţaru. În perioada care a urmat (în timp ce prefect al judeţului era Nicolae Curcăneanu), a avut loc una dintre « mineriade »  – subiect dureros al istoriei noastre, când românii au fost chemaţi să vină împotriva românilor, şi au venit; a curs sânge şi au murit oameni, minerul substituindu-se omului de ordine. În ianuarie 1999, minerii au acţionat din nou, cu scopul clar de a răsturna guvernul Convenţei Democratice prin lovitură de stat. Evenimentul a intrat în istorie ca „mineriada (bătălia) de la Costeşti” (jud. Vâlcea), întrucât aici s-a derulat una din confruntările de bază ale mişcării, din care minerii – într-o primă fază – au ieşit biruitori. În seara zilei de 21 ianuarie, minerii au ajuns la Râmnicu-Vâlcea; o parte din populaţie (desigur, cea nemulţumită de condiţiile sociale oferite de regim) îi aştepta şi i-a primit cu simpatie, mulţi, însă, erau rezervaţi. În faţa sediului Prefecturii Judeţului, au avut loc manifestaţii guvernamentale, scandându-se lozinci de genul « Jos Guvernul ! », « Jos Curcăneanu! », aceasta din urmă nu numai pentru că prefectul era reprezentantul guvernului în teritoriu, ci şi pentru declaraţiile lui înainte de conflict, când – printre altele – garantul respectării legilor îi asigurase pe ziarişti că « Pe aici nu se trece ! ». Preşedintele ţării a declarat starea de necesitate pe întreg teritoriul ţării, trupele MApN fiind pregătite să intervină; noaptea, minerii au fost cazaţi în Sala Sporturilor din municipiul de reşedinţă, sau în holurile hotelului « Alutus », alţii preferând să doarmă în maşinile cu care veniseră (ME I, pag. 60-61). A doua zi, la M-rea Cozia, între reprezentanţii minerilor şi cei ai statului, s-au desfăşurat negocieri, ajungându-se la o înţelegere care a rămas cunoscută în istorie sub numele de « Pacea de la Cozia ». La tratative, au participat trei importanţi delegaţi de origine vâlceană: drăgăşăneanul Radu Vasile – pe atunci prim ministru al României, PS Gherasim – episcopul Râmnicului şi ing. Nicolae Stăiculescu – ministru secretar de stat, originar din Măciuca. În seara aceleiaşi zile, minerii au plecat spre casele lor, într-o ordine perfectă. Mai mulţi localnici, care ar fi vrut ca  minerii să-şi fi continuat drumul spre Bucureşti, au încercat să forţeze sediul Prefecturii, dar au fost puşi la punct de către forţele de ordine.

Anul 1999 a rămas în amintirea vâlcenilor şi a întregii ţări, şi printr-un alt eveniment: vestita eclipsă totală de soare din 11 august. Deşi a durat doar două minute şi 23 de secunde, aceasta a atras spre Râmnic un mare număr de vizitatori din ţară şi din lume, întrucât de aici, din apropierea Râmnicului nostru, a fost vizibil momentul de vârf al eclipsei; în vederea primirii turiştilor, autorităţile judeţului au făcut pregătiri minuţioase, organizând spectacole şi diferite alte manifestări cultural-distractive, atât în Râmnic, cât şi în localităţile din jur.  

Etapa 2000-2004. În anul 2000, au avut loc noi alegeri generale, fiind aleşi  trei senatori – Brădişteanu Şerban Alexandru (PDSR), Vintilă Matei (PDSR), Nicolae Pătru (PRM; ales vicepreşedinte al Consiliului judeţean, a fost înlocuit cu Valentin Ciocan) şi şase deputaţi – Anton Miţaru (PDSR), Acsinte Gaspar (PDSR; înlocuit în iunie 2004 cu Relu Vasile Rădulescu), Dumitru Dragomir (PRM), Nicu Spiridon (PDSR), Vasile Bleotu (PDSR), Vasile Predică (PRM). În urma alegerilor locale din anul 2000, la conducerea judeţului, ca preşedinte al Consiliului Judeţean, a fost ales Iulian Comănescu, economist de formaţie (fost  inspector şef şi director general la Controlul de stat din Ministerul Finanţelor, între 1979-1990). Printre realizările acestei perioade amintim: reabilitarea sistemului de aducţiune a apei potabile Brădişor – Râmnicu-Vâlcea (curăţirea conductei pe o lungime de 55 km – 2003), contractarea unui împrumut în valoare de 80 miliarde de lei (ROL),  de la Banca Comercială Română, pentru finalizarea lucrărilor la Biblioteca Judeţeană “Antim Ivireanul” Vâlcea, modernizarea şi amenajarea clădirii Cinematograf Modern pentru Teatrul “Anton Pann”(12 miliarde lei), extinderea şi modernizarea sediului Consiliului Judeţean Vâlcea, înfiinţarea SC APAVIL SA Vâlcea, constituirea Agenţiei pentru Dezvoltare Vâlcea, ca un serviciu public de interes judeţean – 2001, participarea Consiliului Judeţean Vâlcea la Consorţiul pentru promovarea proiectului „Districtul Lemnului Brezoi” – 2002 etc.

În ziua de 12 septembrie 2001, la Ocnele Mari s-a produs primul  şi cel mai mare dezastru din România, la un câmp de sonde de sare. Case întregi au fost înghiţite, pur şi simplu, de hăul care s-a creat şi care continua să se lărgească. Aici, timp de 30 de ani, exploatarea sării s-a făcut prin introducerea apei în zăcământul de sare, aflat chiar sub localitate şi prin transformarea acestuia în saramură. Estimările arată că, de-a lungul anilor, în subteran s-au acumulat milioane de metri cubi de saramură. In luna sept. 2001, dealurile sub care s-au aflat zăcămintele de sare şi care au fost transformate, în urma exploatarii, în caverne uriaşe, s-au prăbuşit cu tot cu case. Asemenea « surprize » de proporţii, sunt de aşteptat şi în viitor.

Totul a început însă în 1961. Atunci, vechea metodă de aducere a minereului la suprafaţă prin săpături, nerentabilă, anevoioasă, la care erau folosiţi mai mult puşcăriaşii, a fost înlocuită cu una mai modernă: extragerea sării prin soluţie. Procedeul consta în forarea unor puţuri prin care se introducea peste minereul de sare o anumită cantitate de apă care, în timp, îl topeşte. Ceea ce în termeni populari se numeşte saramură, este extrasă prin intermediul unor sonde şi transportată pentru prelucrare către staţiile de cristalizare. Sub fiecare sondă, în zăcământ se formează astfel o cavernă ale cărei dimensiuni se măresc o dată cu trecerea timpului. Pe dealul Ţeica, aflat la doi paşi de staţiune, s-au instalat un număr mai mare de sonde decât cel prevăzut în proiect. În urma exploatării intense, cavernele de sub fiecare sondă instalată pe acest deal, au făcut corp comun, iar ultimul pilon natural de susţinere dintre ele a fost distrus, creându-se astfel un gol imens de 2,5 milioane metri cubi, plin ochi cu apă sărată. Imensa cavitate afectează direct stabilitatea pământului, pe o suprafaţă de 10 hectare.

În anul 1993, specialiştii hotărâseră sistarea activităţii pe acest câmp, susţinând că dacă dealul Ţeica se va prăbuşi, din subteran ar răbufni la suprafaţă peste 5 milioane metri cubi de saramură, care ar crea un val de patru metri, ce ar distruge totul în calea lui. Zăcământul de sare de la Ocnele Mari a fost, totuşi, exploatat, în continuare în orice condiţii. De zăcământul de aici, depinde soarta Combinatului Chimic Vâlcea şi a Uzinei de Sodă, iar acestea, pe orizontală, au ramificaţii pe o scară foarte largă. Specialiştii au apreciat că, în cazul sistării exploatării, efectele dezastruoase asupra economiei judeţului s-ar resimţi, destul de accentuat, şi la nivel naţional.

Etapa 2004-2008. Alegerile din 2004 s-au desfăşurat potrivit prevederilor Legii nr. 67/2004. Parlamentarii vâlceni aleşi pentru legislatura 2004 – 2008 au fost: Dorel Jurcan (PDL), Viorel Dumitrescu (PRM), Mihail Popescu (PSD) – senatori şi Vlădoiu Aurel (PSD), Dumitru Dragomir (PRM), Emilian Frâncu (PNL), Petre Ungureanu (PD), Rovana Plumb – PSD (aleasă în Parlamentul Europei şi înlocuită, în decembrie 2007, cu Vasile Bleotu) şi Dumitru Becşenescu (PUR) – deputaţi.

La alegerile din 2004,  au fost aleşi deputaţi din partea următoarelor partide (componenţa  CJ fiind modificată prin înlocuirea parlamentarilor şi prin numirea doamnei Anuţa Andolescu în funcţia de prefect):

Partidul Conservator – Buşe Dumitru (PUR) şi Deaconu Ion;

Partidul Social Democrat: Câlea Ion, Comănescu Iulian, Coroiu C. Camelia-Cornelia, Liţă Ioana, Marinescu Teodora, Marin C. Victor,  Sporiş Mihai (ulterior, devenit independent), Persu N. Dumitru, Pârvu I. Constantin, Prală A. Ştefan, Rădulescu Constantin şi Chelcea Gheorghe;

Partidul Democrat – Bulacu Romulus, Crânguş Mihail, Dubinciuc Dionisie, Manole Pavel, Moise Iuliana, Gheorghe Vieru şi Vâlcu Samoil;

Partidul Naţional Liberal – Buican Cristian, Chelcea Vintilă, Dobrinescu Traian, Fârtat Ilie, Militaru Ionel, Poenaru Constantin Mircea, Preoteasa Zvetlana Ileana, Stanciu M. Gheorghe şi Vlaicu Dan; Badea Nicolae, Iovan Constantin.

Partidul România Mare – Pătru Nicolae, Popa Gheorghe şi Ciocan Vetuţa.

Conservatorul Dumitru Buşe a devenit preşedinte, iar Ion Câlea şi Nicolae Pătru – vicepreşedinţi. Autorităţile locale rezultate, urmau să funcţioneze potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, completată şi modificată.

Sub conducerea noului consiliu, judeţul Vâlcea a înregistrat o serie de realizări importante. Astfel, în ziua de 14 decembrie 2007, în cartierul  Jiblea Nouă din Călimăneşti (primar, Ilie Amuzan) a avut loc inaugurarea reţelei de alimentare cu apă. Pentru cei aproape 1.000 de locuitori ai cartierului Jiblea Nouă problema alimentării cu apă potabilă şi epurarea apelor menajere era rezolvată, scăzând astfel riscul de îmbolnăvire a populaţiei, iar confortul locuitorilor fiind în creştere. La sfârşitul anului 2008, va fi finalizată şi canalizarea, şi staţia de epurare, cele două obiective fiind în valoare de un million – un milion cinci sute de euro. S-au alocat deja 1,4 miliarde de lei, iar la sfârşitul anului 2008 localnicii vor beneficia atât de canalizare, cât şi de staţia de epurare. Proiectul prevedea ca în trei ani investiţia să fie realizată. 

Pentru administraţia locală, 2006 a fost un an greu şi plin de probleme, dar a reprezentat şi o perioadă în care au prins viaţă câteva investiţii de mare anvergură pentru judeţ; printre acestea, trebuie menţionată cea mai important dintre ele – « Complexul Expoziţional Nord-Vest Oltenia » de la Călimăneşti – Seaca,  proiect aflat în stadiul de finalizare (care va fi întârziată câteva luni, din cauza terenului mlăştinos); este considerat al doilea din ţară ca mărime şi importanţă, după Pavilionul Expoziţional ROMEXPO din Bucureşti. În anul 2007, Consiliul Judeţean a realizat – prin intermediul programului Sapard – asfaltarea a 37 kilometri de drum comunal, din 11 localităţi, alături de modernizarea a 46 de drumuri forestiere, pentru care s-au cheltuit circa 17 milioane de euro.

O altă problemă care a stat în atenţia Consiliului Judeţean, a fost cea a managementului deşeurilor.  S-a obţinut  finanţări pentru 4 localităţi din judeţ – Brezoi, Bălcesti, Fârtăţeşti şi Galicea – pentru realizarea staţiilor de transfer privind gunoiul din 44 de localităţi. De asemenea, Consiliul Judeţean Vâlcea a rezolvat şi problema Uzinelor Sodice Govora, prin  reprivatizarea, din 2006, a acesteia; ca urmare, CET-ul a şi încasat 15 milioane de euro pe energia termică furnizată.

Procedurile de fuziune a Apavil cu Acvarim sunt încă în curs de desfăşurare. Managementul în domeniul apelor trebuie realizat cu un singur operator regional, la nivelul judeţului, şi acesta nu poate sa fie decât în subordinea Consiliului Judeţean. Probabil că într-un timp foarte scurt, se va realiza şi acest proiect, în beneficiul consumatorilor de apă din municipiul Râmnicu-Vâlcea şi din judeţ.A fost realizată, de asemenea, conducta de apă spre Drăgăşani

În cursul anului 2007, s-a încercat şi rezolvarea problemelor de patrimoniu ale Muzeului Satului de la Bujoreni, Muzeului de la Băile Govora şi Culei Greceanu de la Măldăreşti – obiective care, alături de Casa Simian, formează zestrea culturală a judeţului Vâlcea. O parte dintre fondurile dedicate culturii, au fost îndreptate spre finalizarea lucrărilor de la Muzeului de Istorie¹⁸. Consiliul a reuşit  să reţină în patrimoniul judetului Casa Simian (actualul Muzeu de Artă), a renovat Muzeul Judeţean şi a derulat lucrări de reparaţii la muzeul conac „Nicolae Bălcescu”. De asemenea, s-au depus eforturi uriaşe pentru a se termina lucrările de construire a  noului sediu al Teatrului de Stat „Anton Pann”.

Preşedintele în funcţie, Dumitru Buşe, a lansat ideea constituirii zonei metropolitane Râmnicu-Vâlcea şi a încercat să acţioneze pentru realizarea acestui proiect; această zonă ar urma să cuprindă municipiul reşedinţă de judeţ şi localităţile din vecinătate. Proiectul ar asigura o mai bună dezvoltare economică şi o îmbunătăţire a infrastructurii: modernizarea drumurilor, a sistemului de alimentare cu apă, a sistemului de canalizare, alimentare corespunzătoare cu gaze naturale, modernizarea transportului în comun, construcţia de noi locuinţe etc. Conform aprecierii fostului preşedinte, procesul de fuziune dintre APAVIL şi ACVARIM reprezintă doar o parte din acest proiect. S-au construit în proporţie de 90%, Liceul “Constantin Brâncoveanu” din Horezu şi Spitalul Orăşenesc din aceeaşi localitate – obiective la care nu se mai făcuseră investiţii de mai bine de 6 ani.

O problemã urmãritã cu deosebitã atenţie în cadrul Uniunii Europene, devenitã o preocupare importantã şi în România, este aceea a deşeurilor. Consiliul Judeţean Vâlcea s-a implicat în realizarea şi implementarea unor proiecte cu finanţare externã privind gestionarea deşeurilor potrivit normelor europene. Acestea au ca finalitate înfiinţarea în Vâlcea a unor sisteme zonale de colectare şi depozitare a deşeurilor, obiectiv pentru care consiliul judeţean a încheiat parteneriate cu localitãţile Brezoi, Bãlceşti, Galicea şi Fârtãţeşti, în cadrul proiectelor amintite. Consiliul Judeţean Vâlcea este membru al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, începând cu anul 1999.

Din toamna anului 2005, Consiliul Judeţean Vâlcea are reprezentant în Biroul U.N.C.J.R. de la Bruxelles. În scopul consolidării relaţiilor României cu organismele Uniunii Europene, cunoaşterii mecanismelor de funcţionare ale acestora, creşterii  nivelului de cunoştinţe  în domeniul afacerilor europene, creşterii gradului de utilizare a tehnicilor de lobby la nivelul administraţiei publice locale, precum şi în vederea  aderării la structurile europene şi formării unor persoane capabile să acceseze fondurile structurale, s-a hotărât reprezentarea Consiliului Judeţean Vâlcea la Biroul UNCJR de la Bruxelles.Reprezentarea se asigură prin funcţionari din cadrul Direcţiei Dezvoltare, Programe, Integrare Europeană a Consiliului Judeţean Vâlcea, desemnaţi  pe perioade de trei luni de zile, de către preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea; Anamaria Hodoroagă a fost primul reprezentant al Consiliului Judeţean Vâlcea la Bruxelles.

Actualitate şi perspective. Alegerile din 2008 s-au desfăşurat pe baza Legii electorale din 4 martie 2008, promulgată de preşedintele ţării în data de 12 martie din acelaşi an: Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2007 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali. La alegerile care au avut loc în acest an, pentru perioada 2008-2012, au fost aleşi următorii parlamentari: pentru Senat – Coca Laurenţiu Florian (PSD-PC), Frâncu Emilian Valentin (PNL) şi Jurcan Dorel (PD-L), iar pentru Camera Deputaţilor – Bleotu Vasile (PSD-PC), Buican Cristian (PNL), Mazilu C-tin (PSD-PC), Vlădoiu Aurel (PSD-PC), Vâlcu Samoil (PD-L) şi Zamfirescu Sorin Ştefan (PD-L). Au fost primele alegeri la care votul a fost acordat pentru persoane (vot uninominal), nemaivotându-se liste

Alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale s-au desfăşurat conform Legii nr. 67/2004, cu modificările şi completările aduse de Legea electorală menţionată mai sus. În urma scrutinului, fostul vicepreşedinte Ion Câlea – şeful Organizaţiei Judeţene a PSD, a devenit preşedintele Consiliului Judeţean, succedându-i astfel lui Dumitru Buşe (care decedase cu puţin timp mai înainte, în urma unei boli nemiloase); ca vicepreşedinţi, au fost numiţi Dumitru Persu – din Partea PSD şi Romulus Bulacu – din partea PD-L. Consilierii – din care au fost aleşi cei doi vicepreşedinţi –  reprezintă următoarele partide: 11- din partea PSD (Belciu Ion, Comănescu Iuliean, Liţă Ioana, Marin Victor, Nedelcu Sorin Gabriel, Oproaica Alexandru, Persu N. Dumitru, Pârvu C-tin, Prală Ştefan, Rădulescu C-tin, Spiridon Nicu), 11 din partea PD-L (Almaşi Bogdan Alexandru, Bulacu Romulus, Fiera Ioan Dan, Gava Ion, Grigore Petre, Moise Iuliana, Obogeanu Iulian, Oprescu Ion, Petrescu Remus, Simion Aurel şi Vieru Gheorghe) şi 10 din partea PNL (Dumitrescu Adrian, Fârtat Ilie, Folea M. Gheorghe, Greere Ion, Monceanu Constantin, Păsat Gheorghe, Poenaru Mircea Constantin, Popa Eugenia, Popescu Victor George şi Teodorescu Bogdan Alexandru).

Ponderea cea mai mare, cum se poate observa, atât la parlamentari, cât şi în Consiliul judeţean, au avut-o reprezentanţii Partidului Social-Democrat şi cei ai PD-L – câştigătoare ale alegerilor generale; la nivel central, alianţa pe care au făcut-o cele două partide (împreună şi cu PC) le-a conferit majoritatea în Parlament şi le-a dat dreptul să formeze noul guvern. Din păcate,  „căsătoria” celor două principale organizaţii politice  nu a ţinut mult: la sfârşitul lunii septembrie 2009, s-a ajuns la „divorţ”, prin ieşirea de la guvernare a pesediştilor, cu tot cortegiul ei de consecinţe, deloc benefice pentru populaţia ţării: mii de directori pesedişti au fost destituiţi din funcţii, cedându-le locul, reprezentanţilor PD-L rămaşi la guvernare; aceeaşi soartă au avut-o prefecţii sau subprefecţii social-democraţi.

În plan naţional, criza politică a venit să se adauge crizei morale şi celei economice, aceasta din urmă – aflată în plină desfăşurare de mai multe luni de zile. Indiferent de cauze – o anumită incompatibilitate politico-ideologică sau lupta pentru putere – , ruptura a avut urmări şi în teritoriu, în micile „parlamente” judeţene. În luna octombrie 2009, prefectul pesedist Remus Grigorescu a fost schimbat din funcţie, conform „algoritmului”, în favoarea lui Petre Ungureanu, membru al organizaţiei judeţene a PD-L; a urmat şi aici, desigur, ca în toată ţara, un nou episod al Directoriadei.

Principalele obiective pe care şi le-a propus noua echipă din conducerea Consiliului Judeţean, sunt următoarele: corelarea la rigorile crizei şi orientarea investiţiilor spre dezvoltarea infrastructurii şi modernizarea rurală şi urbană, creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene prin accesarea cu proiecte a tuturor Programelor structural, relansarea Programului Judeţean de irigaţii şi îmbunătăţiri funciare, Imbunătăţirea sistemului educaţional şi a serviciilor medicale; protejarea puterii de cumpărare a vâlcenilor defavorizaţi etc. S-au inaugurat numeroase proiecte realizate în mediul rural (canalizări, aducţiuni de apă etc.), a fost pus în funcţiune Teatrul de Stat „Anton Pann” şi s-au asfaltat alte zeci de kilometri  de drumuri judeţene. Pe de altă parte, în anul 2008, Prefectura Judeţului Vâlcea, care – printre principalele sale atribuţii – veghează la respectarea şi aplicarea legalităţii în judeţ, a depus proiectul „Services in Valcea County, netwoorkimg for a common mission”, în valoare de 250.750 euro, proiect câştigat şi în evaluare, la Comisia Europeană de la Bruxelles, instituţia vâlceană (a Prefectului), fiind singura de acest fel selectată, din România. În anul 2009, au avut loc alegeri pentru Parlamentul European. Din păcate, judeţul Vâlcea nu a avut şansa promovării vreunui reprezentant în acest important organism.

În zilele de 29 noiembrie şi 6 decembrie 2009, s-au desfăşurat şi alegeri prezidenţiale, în urma cărora, devansându-i pe Mircea Geoană (PSD) şi pe Crin Antonescu (PNL), Traian Băsescu şi-a reînnoit mandatul. În urma numărării voturilor pe judeţe, s-a constatat că în Vâlcea, Mircea Geoană obţinuse un număr de voturi cu mult peste media pe ţară: circa 57%. La sfârşitul lunii decembrie 2009, s-a format un nou guvern – condus de Emil Boc – , format din reprezentanţi ai PDL şi UDMR, care îşi propunea(u) să scoată ţara din criză.

Note bibliografice

1. DEXI, 2007, pag. 1678.

2. Ibidem.

3. C. Tamaş, A treia revoluţie română. Câteva zile din decembrie 1989 în judeţul Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys, 2006, pag. 27.

4. Ibidem, pag. 28-29.

5. C. Burlacu, Amprente enigmatice pe obrazul revoluţiei. Un ordin clar într-o situaţie neclară, în „Reporter”, nr. 55/1992, pag. 2.

6. ME I, pag. 57.

7. Ibidem.

8. Pentru amănunte, vezi C. Tamaş, A treia revoluţie română. Câteva zile din decembrie 1989 în judeţul Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys, 2006, pag. 35-37.

9. Judeţul Vâlcea şi prefecţii lui, pag. 150.

10. ME I, pag. 59.

11. Curierul de Vâlcea, nr. 30 / 24 febr. 1990, pag. 1 şi 4

12. Judeţul Vâlcea şi prefecţii lui, pag. 150-151.

13. Ibidem, nr. 107/ 8 iunie 1990, pag. 1.

14. Ibidem, nr.1 / 22 ian 1990, pag. 2.

15. Marian Marin, Intrarea celor 39 în Prefectură, în « Actualitatea », nr. 300/ 22 aprilie 1992, pag. 1 şi 3.

16. « Evenimentul », nr.598, 25 apr. 1992, pag. 1.

17. Idem, nr. 674, 18 aug. 1992, pag. 1.

18. La ora când această lucrare se apropie de finalizare, clădirea Muzeului Judeţean de Istorie (fostă Şcoala cu Ceas) este complet renovată şi extinsă, având în interior aspectul unui adevărat palat, mai puţin spaţiile de la etajul I pentru expoziţia permanentă a muzeului, la care încă se mai lucrează.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 253-262). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”