Categorii

DIVIZIA 11 – REPERE ISTORICE[1]

iulie 3, 2024 by

Istorie Locala

Istorie locala

Intre 15 august 1916 şi 20 noiembrie 1916, unităţile Diviziei 11 Infanterie au constituit Grupul "Jiu" şi au dus lupte ofensive şi de apărare.
Între 27 noiembrie şi 17 decembrie 1916, după contopirea cu Divizia 10, Divizia 11 Infanterie a constituit rezerva Armatei 1 şi s-a retras în zona de concentrare în Moldova.
Între 2 ianuarie şi 1 august 1917" în baza ordinului Marelui Cartier General nr. 2539, din18 decembrie 1916, S-a trecut la restructurarea unităţilor diviziei în cantonamentele din raionul de la Sud de Iaşi şi la noul program de instruire.
Între 1 august şi 18 august 1917, unităţile diviziei au efectuat marşuri spre zona de operaţii.
18 august-17 noiembrie 1917, divizia a luat parte la a doua fază a bătăliei de la Mărăşeşti, la joncţiunea dintre Armata 1 şi 2 române.
18 noiembrie 1917-4 ianuarie 1918 participă la acţiunea de menţinere a ordinii împotriva bandelor de bolşevici.
5 ianuarie – 8 ianuarie 1918 avea loc concentrarea diviziei în Regiunea Tecuci, deplasarea la Iaşi şi îmbarcarea pentru Basarabia cu misiunea de a asigura: transportul trenurilor de aprovizionare pe linia Bender, Socola; ordinea în Chişinău şi Bender pentru a împiedica pe răufăcători să prade populaţia şi veniturile ei şi a asigura retragerea spre Odessa a misiunii militare franceze din România.
13 ianuarie 1918 ora 13,00 a început intrarea trupelor române în Chişinău. În fruntea primei unităţi colonelul Mihail Ionescu, comandantul Regimentului 42/66 Infanterie.
13 ianuarie-28 martie 1918, divizia a asigurat ordinea şi liniştea a efectuat paza apropiată şi a dus lupte cu elemente răzleţe bolşevice.
28 martie 1918, după ce a jucat hora unirii în Basarabia, Divizia 11, fiind demobilizată, s-a îmbarcat şi transportat în ţară.
1 iulie 1918-1 aprilie 1921 a desfăşurat program de instrucţie în garnizoanele de reşedinţă, conform statelor de pace.
La 1 august 1923 conform ordinului Marelui Stat Major nr. 100 a luat în subordine Regimentele 19 Infanterie, 2 şi 3 Dorobanţi, 21 şi 26 Artilerie cu garnizoanele la Slatina, Râmnicu Vâlcea şi Caracal.
între 1923-1939 unităţile au urmat programul de instruire a contingentelor şi au participat la manevrele Regale.
23-27 august 1939 divizia, cu partea activă, s-a concentrat în raionul Sâmbăteni, Miniş, Lipova pentru manevrele Regale.
În 15 octombrie 1939, divizia s-a deplasat în zona Boldovineşti, Brăila, Scorţarul Vechi, Gemina unde a desfăşurat o aplicaţie cu dublă partidă.
1 decembrie 1940, divizia sărbătorea la Brăila ziua unirii Ardealului cu ţara mamă, cu o companie de onoare, drapelul de luptă şi muzica Regimentului 3 Dorobanţi, la Te-Deum.
4 martie 1940, divizia trimite trupe din Batalionul de pionieri şi Regimentele 3 Dorobanţi şi 19 Infanterie pentru stăvilirea apelor revărsate.
21 mai – 4 iunie 1940. s-a deplasat pe calea ferată în raionul. Hârtoptil, Fălciu, Rânzeşti, Oancea pentru a executa capete de pod la Est de Prut pentru acoperirea trecerilor de la Leova, Hănăsenii Noi, Fălciu şi Cârja.
27 iunie 1940 s-a primit Înaltul Decret Dr. 2135 prin care se ordonă: întreaga armată de uscat, aer şi marină se va mobiliza. Prima zi de mobilizare începe la ora 24,00 în 28/29 iunie 1940. Divizia primeşte misiunea de a pregăti şi organiza rezistenţa pe Prut între Tutova şi Dunăre.
28 iunie-21 octombrie 1940 divizia şi-a retras capetele de pod de la Est de Prut, a asigurat evacuarea Basarabiei şi predarea trecerilor. A trecut la apărare, încadrată de Divizia 1 şi 2 Infanterie, între Stănileşti şi Vodeni.
23 iulie 1940 s-a trecut de la organizarea pe patru, la trei, batalioane de infanterie.
18 august 1940 s-a înfiinţat Centrul de instrucţie pe divizie în care prin rotaţie s-a instruit fiecare batalion.
7 septembrie 1940 după săvârşirea serviciului religios, în curtea Şcolii primare din Epureni şi s-a depus jurământul de credinţă faţă de noile autorităţi statale. A vorbit preotul şi comandantul diviziei, general de brigadă Gheorghe Zaharescu.
4 – 21 octombrie 1940 cu ordinul 2169, al Corpului 1 Armată, divizia revine în garnizoanele de pace, Slatina, Râmnicu-Vâlcea, Caracal.
21 noiembrie 1940 s-a transmis decretul 3798 si ordinul de zi nr. 25 privind demobilizarea diviziei.
1 ianuarie 1941 la catedrala Ionascu din Slatina s-a săvârşit un Te-Deum în prezenţa ofiţerilor, a drapelului de luptă şi a companiei de onoare din Regimentul 3 Dorobanţi.
21-23 ianuarie 1941 s-au luat măsuri pentru împiedicarea mişcării legionare, au fost schimbaţi prefecţii: la Olt colonel Andrei Nasta, Argeş colonel Ion Zănescu, Vâlcea general David Popescu.
21 iunie 1941 prin Înaltul Decret nr. 1798 s-a ordonat "trecerea de pe picior de pace pe picior de război a Diviziei 11 Infanterie".
22 iunie 1941-27 iulie 1941, divizia a dus acţiuni de luptă pentru eliberarea Basarabiei pe direcţia Leuşeni, Cărpineni, Hânceşti, Cărbuna, Tocuz, Ivăneşti Vechi.
8 august 1941-16 octombrie 1941 divizia, pe direcţia loviturii principale a Corpului 3 (1) Armată, a dus lupte în Transnistria, participând la bătălia pentru Odessa.
17 octombrie 1941-31 august 1942, în garnizoanele de reşedinţă Divizia a trecut la refacere şi completarea programului de instrucţie.
31 august-27 septembrie 1942, marş pe calea ferată. A trecut podul de la Kurmensk peste râul Doneţ, după un marş de zece zile executat pe timp de noapte.
La 4 octombrie 1942 a primit ordinul de operaţii nr. 92 al Armatei a 3-a, pentru a înlocui trupele italiene pe front în nopţile 6/7 şi 7/8 octombrie.
8 octombrie-18 decembrie 1942 respinge puternicele contraatacuri ruseşti în sectorul său de apărare şi se repliază pe valea Krisaja.
19 decembrie 1942-31 ianuarie 1943, rezistă cu greu atacurilor ruseşti şi se retrage, din ordinul grupului Hollidt, pe râul Tchir, apoi în raioanele de staţionare la Krasnodonsky şi Ivanowka.
3 ianuarie 1943, în baza ordinului nr. 17020, s-a reorganizat şi din, resturile diviziilor 7 şi 11 s-a format Divizia 11 Operativă.
Cu începere din 8 ianuarie 1943, Detaşamentul colonelului Negoescu, compus din elemente ale diviziei s-a pus în marş spre ţară pe jos şi cale ferată pe direcţia Ivanowka, Volnowka, Marinskay Nowo, Komenskoe, Milerowo, Tiraspol, Tighina, Chişinău, Socola, Vaslui, Piteşti, Slatina.
7 aprilie 1943-13 aprilie 1944 divizia a fost în refacere în garnizoanele de reşedinţă.
13 aprilie 1944-14 mai 1944, divizia s-a concentrat în raionul de operaţii, a înlocuit Divizia 5 Cavalerie.
15 mai-23 august 1944, duce lupte de apărare şi ofensive în capul de pod de la Iaşi, în cadrul operaţiei Sonia.
23 august-31 august 1944, cu partea sedentară divizia acţionează pentru dezarmarea garnizoanei Slatina, cucerirea fabricii de zahăr de la Chitila şi a aeroportului Băneasa. Cu partea activă rupe apărarea de pe poziţia Traian şi se retrage spre Sud prin Brăila, Bucureşti spre garnizoanele de reşedinţă.
2 septembrie-6 septembrie, partea sedentară a Diviziei 11 Infanterie şi părţile sedentare ale Regimentelor 2, 3 Dorobanţi, 19 Infanterie, 21 şi 26 Artilerie, conform ordinului Marelui Stat Major, intră în subordinea Armatei a 4-a şi se deplasează pe calea ferată, pentru a intra în operaţii în capul de pod de la Nord de Târnava Mică, între Vest Baziaş, Est Cuştelnic.
6 septembrie-6 octombrie 1944, unităţile diviziei au dat marea şi sângeroasa bătălie de la Oarba de Mureş. Timp de 30 de zile şi nopţi, divizia a acţionat pe direcţia loviturii principale, a forţat şi cucerit un cap de pod la nord de râul Mureş.
6 octombrie-12 octombrie 1944, după ce a fost înlocuită pentru organizare şi completare cu efective, a constituit rezerva Corpului 6 Armată, urmând progresiunea luptelor.
6 octombrie-25 octombrie 1944, divizia intră în operaţia ofensivă pe direcţia Bonţida, Jibou, Cehul Silvaniei, Socond, Gerăuşa, Viile Satu Mare, Sud Satu Mare.
25 octombrie orele 13,00 trece frontiera româno-ungară.
25 octombrie-31 octombrie 1944 luptă pentru eliberarea teritoriului Ungariei între frontieră şi râul Tisa pe direcţia Nyiegyhaza, Szamoszeg, Nagybaka, Kis Varda.
31 octombrie-10 noiembrie 1944, îşi schimbă direcţia de ofensivă, se deplasează de la Kis Varda la Nyiregyhaza, Tiszalök.
11 noiembrie – 8 decembrie 1944, unităţile diviziei în subordinea Corpului 6 Armată lărgesc capul de pod de la Tiszalök pe direcţia Tiszatardos, Kistokay, Tokay, Tarczal, Szerencs.
8 decembrie – 11 decembrie 1944 – divizia a stat în rezerva Armatei a 4-a.
11 decembrie-17 decembrie 1944, divizia a participat la luptele pentru cucerirea masivului Hegyalja, pe valea Hernadului, în subordinea operativă a Corpului 54 fortificaţii sovietic pe direcţia Homrogd, Szakacsi, Gagybator, frontiera cu Cehoslovacia spre Torna.
18 decembrie 1944 – 19 decembrie 1944, în subordine a Corpului 50 Armată sovietic a dat primele lupte pentru cucerirea localităţii Turna.
19 decembrie 1944-12 ianuarie 1945, luptă în subordinea Corpului 2 Armată pentru respingerea ofensivei inamicului în raionul Turna.
12 ianuarie – 31 ianuarie 1945 participă la operaţia ."Rojniava" în subordine a Corpului 6 şi 2 Armată.
1 februarie-18 martie 1945 participă la luptele Armatei a 4-a pentru deschiderea defileului Hronului.
19 martie-7 aprilie 1945 în cadrul operaţiei "Banska Bisiriţa", a dat lupte la Brezno, Spania Dolina, Ulmanka.
7-12 aprilie 1945 în staţionare în rezerva armatei în raionul Fodkanova.
12 aprilie-9 mai 1945 duce lupte în zona industrială Dubniţa pentru cucerirea fabricilor de armament Skoda.
9 mai-8 iunie 1945, staţionare – în raionul Zubri, Voitehov.
9 iunie-13 iulie 1945, deplasarea în ţară prin marş, pe 4 coloane pe itinerarul Zubri, Prostuv, Trencin, Miskolcz, Debreţin, Borş, Oradea.
14 iulie 1945 – defilare a trupelor victorioase prin municipiul Oradea.
14 iulie-16 august 1945 marş pe itinerarul Oradea, Beiuş, Deva, Făgăraş şi transformarea în Centru de instrucţie al infanteriei iar efectivele se varsă la alte unităţi, Divizia fiind astfel desfiinţată.
2 august 1951 în conformitate cu prevederile ordinului nr. 00317736 al Marelui Stat Major s-a înfiinţat Divizia 11 Infanterie din Divizia 2 Infanterie.
15 octombrie 1951 unităţile diviziei s-au dislocat în noile garnizoane astfel: la Oradea: comandamentul diviziei, compania 11 cercetare, compania 11 transmisiuni, compania 11 pionieri, bateria 11 antitanc, plutonul 11 antiaerian, plutonul 11 chimic, compania 11 autotunuri, Şcoala divizionară, Regimentul 3 Infanterie redus, la Cluj, Regimentul 14 Infanterie, la Zalău, Regimentul 36 Infanterie redus, la Şimleul Silvaniei, Regimentul 26 Artilerie redus.
de la 1 ianuarie 1953 a primit denumirea de Divizia 95 Infanterie.
la 1 octombrie 1953 Regimentul 104 Infanterie Zalău a ieşit din subordine, înlocuit cu Regimentul 192 Infanterie, dislocat la Beiuş.
28 august 1955 divizia a primit drapelul de luptă.
la 30 iulie 1957 a primit denumirea Divizia 95 Mecanizată.
La 1 ianuarie 1959 s-a revenit la vechea numeraţie: Divizia 11 Mecanizată.
4-8 iunie 1961 divizia a luat parte la o aplicaţie de cooperare în D.R.S.S. cu tema: „Lupta ofensivă a diviziei mecanizate în perioada iniţială a războiului în condiţiile întrebuinţării armei de nimicire în masă, pregătirea luptei în timp scurt, ducerea luptei ofensive şi ocuparea principalelor raioane în adâncime a teritoriului inamic”.
la 1 ianuarie 1963 pe lângă divizie au mai înfiinţat Casa ofiţerilor la Oradea şi Cluburi de garnizoană la Arad şi Beiuş, precum şi Asociaţia Sportivă Armata Oradea, poligoane de tragere la Cheriu, Felnac şi Remetea.
la 23 august 1964 blocuri de paradă au defilat la Oradea, Baia Mare şi Deva.
la 25 octombrie 1964 drapelul diviziei, garda de onoare şi muzicile militare au dat onorul la dezvelirea Monumentului Eroilor Români de la Carei.
de la 2 noiembrie 1964 instruirea trupei s-a făcut în cicluri de instrucţie cu durata de opt luni fiecare.
anual, vara şi toamna importante detaşamente de militari încadrate cu ofiţeri şi subofiţeri şi coloane auto, au participat la campaniile agricole.
din 1966 detaşamente din unităţile diviziei au lucrat pe şantierele economiei naţionale la: Govora, Făgăraş, Porţile de Fier, Zărneşti, Aleşd, Sere Oradea, Lotru, Slobozia, Alumina Oradea, Arad, Râşnov, Târgu Mureş, Copşa Mică, Transfăgărăşan, Piteşti, canal Dunăre-Marea Neagră, Bucureşti-Dunăre, Casa Poporului etc.
20 octombrie 1969 drapelul de luptă al Diviziei 11 Mecanizate a fost decorat, prin Decretul Consiliului de Stat, cu ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a.
20 mai-iunie 1970 importante efective participă la salvarea oamenilor şi bunurilor şi la combaterea efectelor inundaţiilor în judeţele Arad, Satu Mare, Alba, Hunedoara, Bihor.
1 noiembrie 1972 în cadrul diviziei s-a înfiinţat Batalionul Şcoala de şoferi, în garnizoana Arad.
20 octombrie 1974 prin Hotărârea Consiliului de Miniştri s-a atribuit denumirea: Divizia 11 Mecanizată "Carei".
07.12 1974 S-a depus jurământul militar în toate unităţile diviziei.
01-11.12 1974, divizia a condus aplicaţi a tactică cu comandamentele anexei "D" din Batalionul 83 Geniu, Batalionul 128 aprovizionare şi transport şi Regimentele 19 şi 23 Mecanizate în raionul Husasăul de Tinca, Ucuriş, Şoimi, Hodiş.
31.12 1974 în evidenţa organizaţiilor de partid au existat 1 505 membri de partid, din care 697 ofiţeri (84,82%), 113 maiştri militari (63,84%), 334 subofiţeri (48,34%), 233 militari în termen şi 118 angajaţi civili. Membri U.T.C. 8331, din care 192 ofiţeri, 82 maiştri militari, 181 subofiţeri, 7861 militari în termen şi 21 civili.
08-19.04 1975, o comisie a Ministerului Apărării Naţionale a inspectat toate unităţile diviziei.
16.05 1975-05.06 1975, a început aplicaţia de mobilizare Primăvara 1975, începând cu ora 8,00, când s-a primit ordinul de trecere la ridicarea capacităţii de luptă, iar la ora 12,00 s-a trecut la mobilizarea diviziei. l-a ora 15,00 s-a trecut la mobilizarea diviziei anexă cu executarea activităţilor din plan.
05.06-15.06 1975, soldaţii şi gradaţii au fost lăsaţi la vatră, iar ofiţerii şi subofiţerii au efectuat o convocare de pregătire.
07-10.07 1976 s-a executat convocarea de comandament şi metodică pe mare unitate la care au participat toate grupele, urmată de o aplicaţie tactică cu tema "Asigurarea tehnică şi medicală a diviziei, în lupta de apărare în cadrul războiului întregului popor".
09.-14.01 1978 s-a desfăşurat aplicaţia tactică cu dublă acţiune cu trageri de luptă la care au participat Regimentele 19 mecanizat, 21 tancuri, Batalionul 119 Cercetare, Batalionul 1 din Regimentul 21 Mecanizat, Batalionul 83 Geniu, Batalionul 128 aprovizionare şi transport.
01.03 1978 a început ciclul de instrucţie cu următoarea structură organizatorică – etapa instrucţiei soldatului (două luni), etapa grupei (o lună) şi etapa instrucţiei plutonului (două luni şi jumătate).
04-11.05. 1978 – Comisia Armatei a 3-a a efectuat inspecţie cu calificativ în toate unităţile diviziei.
07.-10.03 1979 s-a desfăşurat convocarea de pregătire de comandament şi metodică a tuturor grupelor pe baza cerinţelor rezultate din Directiva Comandantului Suprem.
20.03 1980 conform prevederilor Ordinului General nr. 3/198 ciclul de instrucţie s-a prelungit cu o lună, adică până la 30 martie 1980.
29.05 1980 Ministrul Apărării Naţionale, general maior Constantin Olteanu s-a adresat Regimentului 19 Mecanizat prin Ordinul de zi nr. 6 cu prilejul împlinirii a 150 de ani de existenţă a unităţii.
07-12.05 1980 a avut loc în cadrul Daciadei concursul sportiv pe Armata a 4-a, la Baia Mare. Lotul diviziei a ocupat locul I fiind felicitat de comandantul armatei, general locotenent Iulian Topliceanu.
04.04 1980, s-a desfăşurat bilanţul pregătirii de luptă şi politice al diviziei pe ultimele trei cicluri de instrucţie şi s-au stabilit sarcini pentru următoarele două.
09.07 1980, toate unităţile au fost verificate prin alarmă de exerciţiu de către comisia Armatei a 4-a, obţinându-se calificative Bune şi Foarte Bune.
30.06 1981, comandamentul Diviziei 11 Mecanizate „Carei”a prezentat bilanţul ciclului de instrucţie în care au fost declaraţi: 4177 militari de frunte, 907 grupe de frunte, 216 plutoane de frunte, 61 companii de frunte, 5 batalioane înregimentate şi 6 unităţi de divizie subunităţi de frunte. La bilanţ a participat general colonel Vasile Milea, Şeful Marelui Stat Major.
13.02. 1982 – la ora 02.00, o comisie din Marele Stat Major condusă de general maior Teodor Perju a alarmat comandamentul diviziei şi a apreciat cu calificativul Foarte Bine stadiul pregătirii pentru luptă.
01.11 1983 a avut loc deschiderea festivă a unui nou ciclu de instrucţie.
04.-12.01 1984 s-a executat aplicaţia tactică de comandament pe hartă şi în teren cu tema „Divizia mecanizată în apărare pe aliniamente intermediare”. La aplicaţie au participat comandamentul diviziei, Regimentele 21 Tancuri şi 23 Mecanizat, grupa operativă a gărzilor patriotice Bihorşi statul major al Batalionului de Securitate Oradea.
28.02 1984, divizia a avut următoarea structură de partid şi U.T.C.: consiliu politic 31 membri (cu birou de 7); Activul de partid al diviziei din 100membri; comisia organizatorică – 20membri şi birou din 5; Consiliul Educaţiei Socialiste – cu 11 membri; Consiliul U.T.C. cu 11 membri şi birou din 5; 5 comitete de partid cu 55 membri şi 20 supleanţi; 47 organizaţii de bază cu 1565 membri; 55 grupe de partid; 12 comitete U.T.C.; 84 organizaţii U.T.C. – cu 3574 membri, din care 503 membri de partid; comitet sindical Oradea, cu II grupe şi Arad, cu 4 grupe. Apartenenţa politică: ofiţeri 100%, maiştri militari 100%,subofiţeri 75%.
30.05-08.06 1984. comisia Armatei a 4-a a inspectat toate unităţile din subordinea diviziei. Aprecierea generală „Foarte Bine”.
07.12 1984, la instructajul pe divizie s-a prezentat materialul primit cu tema „Semnificaţia istorică a documentelor adoptate de Congresul al XIII-lea al P.C.R.”
29.12 1988, s-a desfăşurat, în prezenţa Ministerului Apărării Naţionale, bilanţul activităţii comandamentului pentru îndeplinirea Directivei Comandantului Suprem.
01.03 1989 s-a desfăşurat antrenamentul de stat major cu cadrele comandamentului Diviziei 11 si Diviziei 79 Infanterie Moto cu temă de apărare.
23.05 1989, în garnizoana Şimleul Silvaniei s-a desfăşurat aplicaţia tactică de comandament cu transmisiuni în teren la care comandamentul Diviziei 79 Infanterie Moto a fost încadrat cu rezervişti.
11.07 1989, a avut loc examenul pentru acordarea calificării de clasă, clasa a II-a pentru transmisionişti.
08-13.11 1989, comandamentul a condus aplicaţia tactică de comandament cu transmisiuni în teren cu participarea Regimentelor 21 Tancuri şi 19 Mecanizat.
16.12 1989, la 22,15 Ministrul Apărării Naţionale, general colonel Vasile Milea ordonă ofiţerului de serviciu principal (căpitan Constantin Moşincat) să cheme în cazarmă pe comandantul diviziei. La 22,30 comandantul diviziei general Nicolae Şchiopu, ordonă chemarea în cazărmi a şefilor de armă şi servicii, a comandanţilor şi locţiitorilor de la unităţi.
17.12 1989 ora 14,00 prin telefon operativ, din ordinul ministrului, comandantul diviziei alarmează Regimentul 19 Mecanizat Arad, cu misiunea de a se deplasa la Timişoara. La ora 15,30, Divizia 11 Mecanizată a primit indicativul pentru ALARMĂ DE LUPTĂ PARŢIALĂ – RADU CEL FRUMOS, ordin transmis de locotenent colonel Florian Baciu, ofiţerul de serviciu principal, în mai puţin de 15 minute. Din acel moment şi până la sfârşitul lunii ianuarie 1990 s-au îndeplinit ordinele, armata găsindu-se în stare de război.
25.04 1990 s-a depus noul jurământ militar.
1990-1994 unităţile şi-au desfăşurat programul pregătirii pentru luptă în noile condiţii, sub comanda generalului Mihai Corneliu Lungu.
19.05 1994, preşedintele României, Ion Iliescu s-a întâlnit cu cadrele din comandamentul Diviziei 11 Mecanizate „Carei”şi a vizitat Regimentul 21 Mecanizat „general Traian Moşoiu”.
01.10 1994 Divizia 11 Infanterie îşi încetează activitatea.
Tradiţiile de luptă ale diviziei sunt continuate de Brigada 11 Mecanizată "Carei",conform ordinului general nr. 3, începând cu 01.07 1994, devenind operativă de la 01.10 1994, primul comandant al brigăzii fiind numit colonelul Ion Cioară.
Pe data de 15 septembrie 1995, preşedintele României Ion Iliescu a înmânat noul drapel de luptă Brigăzii 11 Mecanizate „Carei”.
Cu începere din 09. 11 2000 comandamentul acestei brigăzii s-a reorganizat pe module tip „S”.
Începând din 07.03 2001 s-a schimbat denumirea marii unităţi, în Brigada 11 Mecanizată Teritorială „Carei”
Pe 30 iunie 2005 Brigada şi-a încetat activitatea, drapelul de luptă fiind dat spre păstrare la Muzeul Militar Naţional iar documentele vărsate la arhivele militare.