Drăgăşani – Economia şi Societatea în perioada contemporană/ aspecte industriale

Despre dezvoltarea unor obiective industriale, se poate vorbi doar la sfârşitul anilor ’60. Astfel, în 1967, au început lucrările de construire a primului obiectiv industrial: Fabrica de Talpă şi Încălţăminte din Cauciuc, care a intrat, parţial, în funcţiune la jumătatea anului 1969 şi va produce încălţăminte uşoară de larg consum: tenişi, bascheţi, papuci de stradă şi de casă, precum şi încălţăminte de protecţie (cizme hidroizolante pentru mineri), antracide, electroizolante, sportive şi pescăreşti. A fost o mândrie pentru muncitorii acestei fabrici numite abreviat FINCA, faptul că în 1972, fabrica lor a produs încălţăminte sportivă  şi i-a „încălţat” pe toţi concurenţii de la Olimpiada de la München! Se mai produceau tălpi, articole tehnice (furtunuri pentru irigaţii, pentru incendii, tuburi de aeraj). În anul 2000, imobilele fabricii şi terenul aferent au fost cumpărate de „SC ATCP SA (Applications Techniques du Caoutchoucet Plastique) – o filială a societăţii franceze cu acelaşi nume din Garges les Gonesse. Obiectul ei de activitate este producerea articolelor tehnice din cauciuc, pentru domeniile mineritului, ceramicii, cimentului carierelor de piatră şi balastierelor.

În anul 1980 s-a dispus, prin decret prezidenţial, construirea unei noi întreprinderi – Fabrica de Jante Auto. Iniţial, produsele fabricate aici făceau obiectul echipării autoturismelor produse la uzina „Dacia” din Piteşti. După achiziţionarea altor două linii de prese manuale din RFG şi Cehoslovacia, s-au semnat acorduri de exportare a jantelor polisate, către SUA. După retragerea, în 1986, a clauzei naţiunii celei mai favorizate, livrările spre SUA au încetat. După unele extinderi şi schimbări de nume (în 1990, fabrica se numea „SC Roţi Auto SA”), au urmat retehnologizări, operându-se şi modificări structurale şi manageriale. În anul 2000, ea devine, prin privatizare, „SC Magnetto Wheels Romania SA”, acţionar majoritar fiind compania Fergat SpA din Torino, cel mai mare producător european de roţi din oţel” (Şerban, 2004, 269). Întreprinderile menţionate au câte un număr de până la 300 angajaţi. Pe lângă cele trei mari unităţi industriale analizate mai sus, mai pot fi menţionate următoarele societăţi:

– „SC Pericle SRL”, care şi-a început activitatea prin comercializarea en gros, a băuturilor alcoolice şi nealcoolice, dar în 1994 s-a reprofilat pe recuperarea şi valorificarea deşeurilor feroase; în 1996, a cumpărat fostul REMAT Drăgăşani, iar în 2001 – o brutărie şi 6 centre de vânzare a pâinii, apoi o moară şi 30 ha de pământ pentru asigurarea stocului necesar de grâu;

– „SC AX SRL – una dintre primele societăţi private înfiinţate în Drăgăşani după 1989, manager fiind ing. Gheorghe Iordache, iar obiectul de activitate – prepararea de lacuri, grunduri, vopsele şi diluanţi. Şi-a început activitatea cu doi angajaţi, dar în 2004 avea deja 36;

– restul întreprinderilor sunt mici, cu câte un număr de 10 până la 50 angajaţi, precum şi micro-întreprinderi cu un număr de sub 10 angajaţi.

Mica industrie a meseriaşilor are o frumoasă tradiţie în acest oraş, constând în ateliere de cizmărie, croitorie, frizerie, pielărie, mecanică etc. În 1949, după faimoasa plenară din 3-5 martie 1949, care prevedea – printre altele – asocierea meseriaşilor în complexe meşteşugăreşti de tip cooperatist, în reşedinţa plăşii Drăgăşani au luat fiinţă primele cooperative de producţie: „Răsăritul Nou” şi „Steagul Roşu”. În acelaşi an, 45 de meseriaşi locali au fost incluşi în Cooperativa „1 Mai”, alţi 36 – în cooperativa „Timpuri Noi”, iar apoi 36 (cizmari) – în Cooperativa „Avântul”. Au urmat şi alte cooperative: „Luptătorii păcii”, „Dezrobirea” etc. În anii care au urmat, s-au produs numeroase fuzionări, scindări şi reorganizări ale sistemului cooperatist din Drăgăşani, tutelat de UCECOM. În 1963, a fost dat în funcţiune complexul cooperatist  din Piaţa Republicii, iar în 1969 – cel al sediului. În 1973, au fost inaugurate complexul pentru secţiile de covoare şi cizmărie şi clădirea cu trei nivele, pentru autoservice şi cartonaje, de pe strada Gib Mihăescu (Şerban, 2004, 268-269).

La nivelul anului 2004, în Drăgăşani funcţionau 1183 agenţi economici, din care: 25 societăţi pe acţiuni, 604 societăţi cu răspundere limitată, o regie autonomă, 489 asociaţii familiale şi persoane fizice independente, 64 fundaţii şi diverse asociaţii. Este drept, cifra mare de agenţi economici înregistraţi la Registrul Comerţului, vine în contradicţie cu cota ridicată a şomajului, de 16, 6 %.

Perspectivele transportului municipal.Printre proiectele importante ale edililor municipiului, se numără şi „Modernizarea spaţiilor publice urbane în Drăgăşani”, lansat şi alcătuit în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013. Obiectivul general al proiectului, este să contribuie la regenerarea urbană a Drăgăşaniului, prin modernizarea, dar şi prin reabilitarea infrastructurii rutiereîn zonele critice ale acesteia, unul dintre obiectivele specifice fiind acela de a fluidiza traficul rutier din oraş, de a reduce timpul de transport, de a elimina blocajele rutiere şi de a asigura traversarea oraşului în condiţii de siguranţă (Master plan Drăgăşani, 7).