Drăgăşani – participarea la prima conflagraţie mondială

Primul Război Mondial i-a găsit pe locuitorii oraşului Drăgăşani animaţi de aceleaşi nobile idealuri: independenţa şi unitatea naţională, dreptate socială pentru toţi românii. Chiar de la începutul conflagraţiei, populaţia oraşului contribuise la susţinerea şi dotarea armatei, pentru necesităţile căreia, încă din 1916, se rechiziţionaseră două biciclete, 40 de cai cu căruţe şi hamurile necesare, alţi 100 de cai şi 400 perechi de hamuri, cerându-se şi confecţionarea a 450 de coviltire în plasa Drăgăşani şi Olt, pentru detaşamentul Olt-Lotru. S-a solicitat, în continuare, din partea Centrului de recrutare, rechiziţionarea urgentă a 200 de căruţe, 400 de perechi de hamuri şi 300 de cai. Consecinţele luptelor au început să se arate şi la spitalul din Drăgăşani, unde au fost aduşi circa 500 de răniţi, care au beneficiat de îngrijirile necesare.

La 23 septembrie 1916, Ministerul de Interne îi cerea Prefecturii judeţului Vâlcea să ia măsuri pentru cazarea funcţionarilor refugiaţi din Transilvania, odată cu retragerea trupelor: „Sunt informat că în localităţi se găsesc români din Transilvania care au fost mutaţi de trupele noastre, în funcţiuni în oraşele ocupate, retrăgându-se împreună cu trupele; rog a-i sprijini şi încartirui în comuna Drăgăşani, procurându-le tot ce este necesar pentru hrană, îmbrăcăminte şi având pentru ei toată bunăvoinţa” (DJVAN – PJV, dos. 21/1916, 359). În aceeaşi lună, pe 28, se solicită oameni şi două care în scopul instalării de fire telefonice între Piatra-Olt, Râmnicu-Vâlcea şi Târgu-Jiu, pentru uşurarea convorbirilor telefonice (Idem, dos. 42/1916, 133).

Teritoriul judeţului şi al oraşului Drăgăşani a fost cotropit de inamic în prima decadă a lunii noiembrie 1916. Printre primele măsuri luate de ocupanţi, se numără interzicerea comerţului cu produse agroalimentare şi o recenzare severă a tuturor resurselor de acest fel, de care dispuneau populaţia  şi instituţiile statului. Au fost rechiziţionate cantităţile de cereale şi de băuturi alcoolice disponibile. Pentru animalele şi păsările deţinute de locuitori, s-au stabilit cantităţi de carne, lapte şi ouă, pe care aceştia trebuia să le predea la rechiziţie. Ca act reflex de conservare şi de rezistenţă, populaţia s-a opus măsurilor de rechiziţionare, ascunzând produsele şi animalele.

La 16 iulie 1917, Prefectura judeţului Vâlcea trimite administraţiei plăşii Drăgăşani o adresă prin care se atrăgea atentia asupra nemulţumirii comandantului Staţiuni de etapă (armatelor de ocupaţie) : “dumneavoastră, în ceea ce priveşte afacerile de serviciu, lucraţi prea încet, nu executaţi ordinele în termenele cerute, din care cauză se produc nemulţumiri” (Idem, dos. 14/1917, 73).Suspectat de propagandă antigermană, Gheorghe Luculescu din Drăgăşani este arestat, interzicându-i-se să frecventeze localurile publice şi să părăsească oraşul. Împotrivirea populaţiei faţă de forţele de ocupaţie a luat şi alte forme, ca de pildă – sabotarea transportului produselor româneşti spre Germania şi Austro-Ungaria. Astfel, la Zlătărei, s-a constatat că „în ziua de 22 august 1917, răufăcători au voit să întrerupă circulaţia trenurilor, punând pe calea ferată un stâlp de lemn. In aceeaşi zi, pe aceeaşi linie, s-au luat şuruburi (crampoane) de la şinele de fier. Aceste încercări ar fi avut ca urmare un accident de cale ferată, care ar fi periclitat interesele militare” (Idem, dos. 11/1916, 871-878).

Armata germană a încercat să sperie populaţia prin aplicarea de amenzi celor care au încălcat ordinele date de ocupanţi. Astfel, „Stanciu Nicolae a fost amendat cu 500 de lei pentru că a pus puţin mălai în pâine, cu 200 de lei pentru că a vândut o pâine unei femei din Zlătărei şi cu încă 500 de lei pentru ca a dosit 27 de saci cu făină şi care i-au fost confiscaţi; Matei Călinescu a fosta amendat cu 200 de lei  pentru că a ţinut prăvălia deschisă după ora 9 seara, şi cu 50 de lei pentru că nu a dus caii la rechiziţie; Andrei Ion cu 800 lei pentru că a vândut tutun, iar Maria Dobrescu cu 30 de lei pentru că nu a dus ouă etc.” (Idem, dos. 39/1919, 423).

In retragere, soldaţii germani şi austro-ungari s-au dedat, în localitate, la cele mai mari jafuri, devastând gospodăriile, furând de prin case bunurile oamenilor. Primarul oraşului Drăgăşani, în raportul său din 12 noiembrie 1918, adresat Prefecturii judeţului Vâlcea, scria: „Domnule Prefect, am onoarea a vă aduce la cunoştinţă D(omniei) voastre că trupele austro-germanice trecând în retragere prin oraşul nostru, ne impun a le da care cu boi, cai etc., ameninţându-ne că dacă nu le punem la dispoziţie, va amenda comuna cu cea mai mare amendă. Afară de aceasta, primim reclamaţiuni din partea locuitorilor, că li se ridică vitele ca oi, boi, capre, porci etc., fără a le plăti; chiar carul cu doi boi al comunei, a fost luat în noaptea de 11-12 curent de către soldaţi” (Idem, dos. 9/1918, 962-963).

În acest război, şi-au jertfit viaţa 248 de locuitori ai oraşului, dintre care îi menţionăm pe următorii: maiorul medic Constantin Şeteanu, sublocotenentul Cristea Atanasie, precum şi 10 sergenţi, 14 caporali, 222 soldaţi şi o victimă civilă. De asemenea, într-o listă întocmită la 1 ianuarie 1918, cu invalizii de război, din Drăgăşani sunt trecuţi Pătrana Marin – capabil de muncă doar în proporţie de 25%, posesor al unei suprafeţe de ½ ha. pământ; Spălăţelu Toader – capabil de muncă 30% şi posesor tot a unei jumătăţi de hectar de pământ; Stănescu Ion – total incapabil de muncă, fără avere, şi Şerbănescu Ilie, care are 6 minori şi e incapabil de muncă (1916-1918 în Vâlcea, 1979, 219-235).