Drăgășani – Școala în Evul mediu

Copiii învăţau să scrie şi să citească după cărţile preotului, multe – scrise de mână. Orice viitor preot efectua un stagiu obligatoriu de dascăl sau „şcoală” la strană. Condiţia obligatorie a „candidatului” la dăscălie sau popie, era, deci, deprinderea scrisului şi a cititului; viitorul preot trebuia să scrie şi să citească pomelnicele şi să răspundă la diferite ordine sau circulare primite de la episcop.

Biserica a avut tendinţa de a generaliza şi permanentiza învăţământul, mărturie fiind testamentul marelui cărturar al veacului al XVIII-lea, Antim Ivireanul, în care mitropolitul aminteşte de datoria preoţilor de a-i învăţa carte pe copii. Intr-o enciclică emisă de episcopul Filaret  al Râmnicului, acesta îi îndemna pe toţi preoţii şi dascălii de prin sate „să creeze şcoli pe lângă biserici pentru învăţătura copiilor, promiţându-le scutiri de dări şi alte avantaje (. . .). Şi pe la satele cele mari, cari din preoţi vor fi mai iscusiţi şi mai împodobiţi la învăţături, să se îndemnez  ca să strângă copii, să-i înveţe şi acelui preot să i se arate că nu numai îl vom apăra de dările cele de obşte,  ci îl vom şi milui”. Îndemnul episcopului de a se zidi şcoli pe lângă biserici, şi-a găsit aplicarea numai în centrele mai importante, între care şi Drăgăşanii din plasa „Oltul”. Atunci când statul a început să organizeze şi să subvenţioneze şcolile, cele bisericeşti erau socotite particulare. Începea astfel emanciparea şcolii de sub tutela bisericii. În 1792 exista pe lângă biserica din Drăgăşani, o şcoală cu o vechime destul de mare. Episcopii Filaret şi Nectarie ai Râmnicului au iniţiat şi sprijinit construirea unui local corespunzător pentru nevoile învăţământului de pe lângă metohul Drăgăşanilor. Localul s-a ridicat în 1793, odată cu biserica, şi a funcţionat astfel până prin 1830, când a devenit neîncăpător pentru cei 20 de copii consemnaţi în documente.

Şcoala de Zugravi, de la Gârdeşti. Printre primele şcoli de zugravi din ţară, o consemnăm pe cea de la Gârdeşti (azi, cartier în nord-vestul oraşului Drăgăşani), fapt interesant pentru istoria artelor din România. Informaţia o aflăm dintr-o scrisoare trimisă de mitropolitul Ungrovlahiei, Dositei Filiti (1793-1810), domnitorului Alexandru Moruzi vv., la 21 aprilie 1800, prin care-i cerea să-i scutească de dări pe dascălii şcolii de zugravi de la Gârdeşti. În acelaşi an, domnul aprobă scutirea propusă de mitropolit. Cercetătorul I. Popescu-Cilieni, vorbind despre satul Gârdeşti („Grădeşti”), menţionează că în anul 1800 exista la Gârdeşti „o şcoală de zugrăveli a dascălului Mincu”.