Categorii
- Arhitectura peisagista (81)
- Articole si studii (59)
- Bibliografii tematice (2)
- Cladiri. Monumente (133)
- Geografie. Turism (4)
- Institutii (38)
- Istoria pentru copii (19)
- Istorie locala (1.246)
- Personalitati. Genealogii (34)
- Recomandarile bibliotecarului (21)
- Resurse utile (9)
- Traditii. Obiceiuri (22)
Factori determinanți în specificul psihicului vâlcenilor
Acest climat cărturesc educogen şi-a sporit rezonanţa prin apariţia universităţilor vâlcene şi a numeroase asociaţii profesionale, artistice, tehnice şi sportive, precum şi prin unirea forţelor unor cărturari şi cercetătorilor creativi, în organizaţia Forumului Cultural al Râmnicului.
Factorii care au dat stabilitate şi coloratură specifică psihicului vâlcenilor, sunt numeroşi, de aceea vom enumera doar câţiva dintre aceştia:
1. Există, la vâlceni, o mare forţă de eroism colectiv în situaţii extreme, dovedită istoric.
2. Optimismul robust şi înalta aspiraţie prilejuiesc suportarea vicistitudinilor vieţii şi mobilizarea biopsihică pe termen lung şi cu răbdare, pentru a se obţine performanţe în toate domeniile.
3. Tradiţiile locale în acest domeniu, manifestate prin prezenţa şi activitatea în zonă, de-a lungul secolelor, a unor iluştri oameni de cultură şi ştiinţă, au constituit dintotdeauna un factor stimulativ şi emulator pentru apariţia periodică în Vâlcea, a unor cărturari de factură enciclopedică – lucru remarcabil mai ales în prezent, când există tendinţa şi pericolul specializărilor înguste, dar aducătoare de profituri material-financiare imediate.
4. Existenţa unui mare număr de mănăstiri, schituri şi biserici, precum şi a unui cler cu vocaţie, au format şi menţinut spiritul evlavios şi religios nehabotnic, care a generat un număr însemnat de sfinţi localnici.
Mânăstirile şi schiturile au atras spre rugăciune numeroase persoane – măicuţe şi călugări – , dintre care unele îşi pun în evidenţă certe calităţi de sfinţenie, atrag şi influenţează mentalităţile oamenilor şi preocupările acestora de a intra în comuniune cu Dumnezeu şi de a-şi iubi necondiţionat semenii.
Prezenţa tinerilor la slujbele religioase este din ce în ce mai semnificativă şi în tot mai multe aşezăminte religioase se organizează centre de întrajutorare a celor urgisiţi de soartă, săraci sau bolnavi.
5. Se păstrează încă, în bună măsură, ospitalitatea şi grija faţă de semeni, manifestate prin a invita la masă şi a găzdui oameni, fără plată, în „hodaia a bună”, servindu-i cu bucate alese şi, la plecare, umplându-le „traista” cu merinde şi daruri, într-o filozofie de total dezinteres; la plecare, se lansează/formulează invitaţia: „ Să mai poftiţi pe la noi!”; sau, mai reverenţios: „Vă mai aşteptăm să ne onoraţi casa prin prezenţa dumneavoastră!”
6. Vâlcenii au o supratoleranţă faţă de orice fiinţă omenească, pusă în evidenţă prin acceptarea cu bunăvoinţă a străinilor în funcţii cheie, chiar înainte de a le cunoaşte competenţa şi caracterul, situaţie care le dă ocazia acestora să devină uneori aroganţi – fapt penalizat apoi fără rezerve de localnici.
7. Este evident spiritul inventiv şi creativ, dovedit prin numărul mare de produse de înaltă valoare, obţinute în toate domeniile: ştiinţă, tehnică, arte, ornamentaţie de bun gust etc.
8. Preocuparea de a-şi şcoli copiii, de a-i vedea deprinzând o profesie elevată, pe care s-o practice într-un loc cât mai ales, altul decât „la coada sapei” sau „a vacii”. Urmare a acestei atitudini, intelectualii şi artiştii sunt preţuiţi şi respectaţi, iar din mediul vâlcean de şcolire s-au format numeroase personalităţi, de mare valoare, în toate domeniile.
9. O mare sensibilitate generală, dar mai ales artistică, evidenţiată nu numai prin comportamentul căutării şi folosirii produselor cu valoare estetică, dar şi prin crearea acestora.
10. Locuitorii Vâlcii iubesc petrecerile: în zilele nelucrătoare merg la serbări, la bâlciuri, „la iarbă verde”, unde organizează picnicuri zgomotoase, cu muzică adesea poluantă prin decibeli, cu băutură (nu neapărat apă!), cu dans, chiuituri şi alte exteriorizări intense.
11. Numărul foarte mare de participări în cadrul unor cluburi, asociaţii profesionale, tehnice, ştiinţifice, artistice şi sportive, scoate la iveală dezvoltatul sentiment al preţuirii reciproce şi preocuparea unirii forţelor, pentru a fi produse bunuri materiale şi spirituale valoroase ce vor servi contemporanilor şi generaţiilor viitoare, în filosofia ideii conform căreia „nimic nu are valoare, dacă nu serveşte semenilor”. Din acest punct de vedere, se cuvine menţionată încă o dată, crearea – prima de acest fel din ţara noastră – a asociaţiei care uneşte sub acelaşi crez peste 80 de oameni de ştiinţă, cultură şi artă din Vâlcea, „Forumul Cultural al Râmnicului” – organizaţie apolitică, neguvernamentală şi nonprofit, generatoare de bunuri spirituale, care şi-a propus din start un scop generos: unirea personalităţilor vâlcene creative din toate domeniile, într-un dialog permanent cu autorităţile judeţului, în special cu cele ale Râmnicului, într-o vreme şi o lume pândite de dezbinare şi individualism. Membrii Forumului sunt, de fapt, „doctori fără de arginţi”, a căror preocupare nobilă şi dezinteresată este de a scoate la lumină creaţiile spirituale şi de a valorifica eficient resursele spirituale locale şi nu numai.
Bibliografie
Dicţionar de psihologie socială, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.
Gerald Matthews, Jan J. Deary, Martha C. Whiteman, Psihologia personalităţii. Trăsături, cauze, consecinţe, Collegium Polirom, 2005.
Al. Popescu-Mihăeşti, Probleme fundamentale ale instruirii şi educării, Bucureşti, Editura Fundaţiei de Mâine”, 1995.
Al. Popescu-Mihăeşti, Premise şi cerinţe ale formării personalităţii, în ,,Învăţământul primar”, nr.1 şi 2/1996, Editura Discipol.
Al. Popescu-Mihăeşti, Sensibilitatea afectivă şi profesia de cadru didactic, în ,,Educatorul”, nr.1/2001, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Offsetcolor.
Al. Popescu-Mihăeşti, Continuitate şi discontinuitate în demersurile pentru realizarea marilor probleme româneşti, în Renaşterea, anul XIV, serie nouă, oct.-decembrie 2003, Râmnicu –Vâlcea, Episcopia Râmnicului.
Ursula Şchiopu, Emil Verza, Psihologia vârstelor – ciclurile vieţii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.
Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag.675-676). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”
Written By
Istorie Locala