Hariclea Darclée – "privighetoarea din Carpați"

Întoarsă la București, acolo unde familia s-a stabilit, este curtată de numeroși bărbați, ea posedând pe lângă zestre și o educație aleasă. Se mărită cu ofițerul Iorgu Hartulari, om cheluitor din fire și pasionat de jocurile de noroc, motiv pentru care problemele financiare erodează definitiv armonia în cuplu. Se mută împreună la Brăila, prilej cu care Hariclea începe o colaborare muzicală cu George Cavadia, care organiza serate muzicale în oraș. Zilnic exersează singură la pian și face vocalize, momente ce aprind gelozia soțului, mereu gata de ieșiri violente. Devine conștientă de valoarea vocii sale și se gândește să plece în Franța pentru a lua lecții de canto, deși așteaptă un copil. Încrezătoare în steaua ei și susținută cu banii părinților continuă la Paris lecțiile de canto cu Maria Sasse, Jean-Baptiste Faure și Edmund Duvernois. „Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit, dar deocamdată trăim din speranțe” le scria părinților săi de la Paris.

Debutează la 4 ianuarie 1889 la „Opera Mare” din Paris în rolul Julietei din „Romeo și Julieta” pe care celebrul compozitor Charles Gounod o punea în scenă. Vrăjit de glasul surprinzător și de inteligența interpretării, compozitorul se declară încântat: „Ești Julieta pe care o căutam!”. Gounod îi găsește un pseudonim potrivit „Darclée”, iar de aici încolo succesul răsunător o va însoți pretutindeni. Presa franceză și străină se întrece în aprecieri măgulitoare, iar Opera din Paris îi oferă un angajament pe timp îndelungat.

Dorind să cucerească publicul internațional se mută la Milano, unde este angajată pentru o serie de spectacole la „Scala” și obține, pe lângă stima publicului și presei, prietenia lui Giuseppe Verdi. O așteaptă aplauzele multor capitale europene, cucerind publicul și uimindu-i pe toți cu talentul său de a vorbi limbi străine: germana, franceza, italiana, spaniola, engleza, greaca și rusa. În tot acest timp se luptă singură cu destinul, își crește singură băiatul și  întreține cu bani pe Iorgu, de care divorțase deja.

Cel mai dulce triumf i se pare cel de acasă, pe scena Operei din București, unde ziarele nu contenesc s-o numească „privighetoarea Carpaților” sau „gloria cea mare a României”. La sfârșitul secolului era considerată, potrivit presei de peste ocean, cea mai mare cântăreață a zilelor noastre. Obține succese răsunătoare în America de Nord și Argentina , strălucește în „Traviata” la New York, dar stârnește invidia celor din breaslă, astfel încât nu va mai concerta niciodată acolo.

Are numeroși admiratori din înalta societate, Regele Carlos I al Portugaliei o iubește nebunește și timp de șapte ani îi trimite scrisori înflăcărate. Hariclea nu-i poate dărui dragostea sa deoarece cariera și copilul necesită toată atenția ei. Totuși apare în viața ei singurul bărbat pe care îl va iubi cu adevărat, baritonul Eugenio Giraldoni, dragoste ce durează numai patru ani.  Adulația admiratorilor a mers până acolo încât  în Genova erau lansate parfumuri care-i purtau numele, cel mai cunoscut fiind „Essenza Darclée”, iar designerii unor renumite case de modă se luptau pentru a-i concepe toaletele.

Oricât de adulată ar fi pe scenele lumii, la București se simțea cel mai bine, iar publicul o răsplatea mereu din plin pentru că purtase faima țării în întreaga lume. Cariera sa de 30 de ani se încheie odată cu venirea primului război mondial, preferând să părăsească la timp scena atunci când apar primele semne de alterare ale vocii. Susține cariera fiului său, Ion Hartulari-Darclée, care între timp devine un compozitor și dirijor renumit. Întoarsă definitiv în țară în 1936 își dorește să pună bazele unei școli românești de canto, dar nu reușește să-și îndeplinească visul,  viața sa continuând într-un trist anonimat. În timp ce dicționarele muzicale o desemnau „cea mai înzestrată reprezentantă a artei lirice din toate timpurile” Hariclea nu a beneficiat de o pensie de bătrânețe. După o viață de glorie și celebritate, marea soprană nu era prea bogată, deoarece concertele de binefacere și spiritul ei generos, cu care răsplatise marile teatre, n-au onorat-o la adevarata ei valoare.

Se stinge din viață la 10 ianuarie 1939, la Spitalul Filantropia, în urma unui cancer hepatic, funeraliile fiindu-i suportate de  Ambasada Italiană de la București. În semn de omagiu adus artistei, soprana Mariana Nicolesco organizează anual la Brăila cu sprijinul autorităților  Festivalul Internațional de Canto „Hariclea Darclée”.

Cu vocea sa excepțională a interpretat 58 de roluri, iar unii compozitori au creat special pentru ea, opere în premiere absolute. Dintre numeroasele roluri interpretate merită să amintim de: Gilda în „Rigoletto”, Ophelia în „Hamlet”, Violetta în „Traviata”, Desdemona în „Othello”, Santuzza în „Cavalleria Rusticana”, Lucrezia în „Lucrezia Borgia”, Norina în „Don Pasquale” şi rolurile principale în „Manon”, „Aida” şi „Carmen”.

Bibliografie:

Avram A.- Femei celebre-mică enciclopedie, Ed. ALLFA, București, 2001

Buculei T.- Prezențe brăilene în spiritualitatea românească, Ed.EXLIBRIS, Brăila, 2004
Carandino N.- Viața plină de glorie și de pasiune a marii cântărețe Darclée, Ed. Semne, București, 2008

Laura Caplea,
bibliotecar