Horezu în timpul Revoluţiei de la 1821

Nemulţumirea locuitorilor din zona Horezu faţă de regimul fanariot şi faţă de abuzurile reprezentanţilor acestui regim, sunt evidente in preajma revoluţiei din anul 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Asemena nemulţumiri determină revolta oamenilor acestei zone, care refuză să mai plătească obligaţiile, devenite tot mai greu de suportat. La 24 iunie 1817, Departamentul din Lăuntru al Ţării Româneşti cerea Ispravnicului de Vâlcea să ia măsuri împotriva unor răzvrătiţi care „s-au izvodit în plaiul Horezu umblând cu zîzănii păntre lăcuitorii şi le tirbură odihna…”¹⁵. Trebuia ca răzvrătiţii să fie pedepsiţi exemplar în faţa semenilor lor, pentru a se preveni înmulţirea unor asemenea fapte, „acolo la Râmeşti în zioa dă tîrg (…) cu (loc şters) toiege la falangă în vileag obştesc”. Actele de împotrivire faţă de orânduirea existentă sunt susţinute şi de unii preoţi din zona Horezu¹⁶.

Declanşarea evenimentelor revoluţionare din anul 1821, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, au fost susţinute puternic de către locuitorii Olteniei, implicit de către horezeni. Târgul Horezului devenea punct de concentrare a detaşamentelor de panduri mobilizate pentru consolidarea armatei revoluţionare, cât şi locul unde se strângeau provizii în vederea susţinerii acestei armate¹⁷. Cu siguranţă, Mănăstirea Horezului făcea parte din acel sistem de fortificaţii gândit de Tudor Vladimirescu în Oltenia, care mai cuprindea, în judeţul Vâlcea, mănăstirile Cozia şi Bistriţa¹⁸. În timpul evenimentelor revoluţionare din anul 1821, mănăstirea Hurez a fost aleasă de către Tudor Vladimirescu să devină loc de adăpost pentru familiile „cinstite” de boieri, ameninţate de revoltele ţărăneşti din acel an, pentru că „ acest sfânt locaş, cum şi alte asemenea, sunt făcute de neamul norodului românesc, ca pe la vremi să se adăpostească şi să se ocrotească familiile celor cinstite, apărîndu-se a nu primi vreun rău”. Slugerul Tudor, adresa egumenului mănăstirii Horezului, printr-o scrisoare datată 8 martie 1821, rugămintea de a primi familiile de boieri din Beneşti¹⁹.

Sfârşitul tragic al lui Tudor şi înfrângerea revoluţiei pornite de acesta spre binele „norodului”, nu au afectat dorinţa de libertate şi de înnoire a societăţii, manifestată de vâlceni, inclusiv de locuitorii din Horezu. Aceştia se vor afla în primele rânduri ale revoluţiei de la 1848-1849, moment de vârf al luptei pentru afirmare naţională românească şi pentru modernizarea societăţii.

________________________________________

15. Corneliu Tamaş, Horia Nestorescu-Bălceşti, Revoluţia de la 1821 în judeţul Vâlcea, Bălceşti pe Topolog, 1980 (în cont., 1821 în Vâlcea), pag. 54, 55.

            16. Ibidem, pag. 55.

            17. Ibidem, pag. 110.

            18. Enciclopedia Vâlcea, I, pag. 148.

            19.1821 în Vâlcea, pag. 102.