Horezu – Perioada postbelică

„Organizaţia de bază” a Partidului Comunist Român din comuna Horezu, secretar fiind Gh. Aureliu, se angaja în ianuarie 1946, să pună în aplicare exproprierile hotărâte de guvernul Groza în anul 1945⁵⁸. S-a trecut la rechiziţionarea clădirilor şi la naţionalizarea unităţilor economice. Comuniştii horezeni, care şi-au stabilit sediul în casa comerciantului Ion Băescu, acordau o atenţie sporită organizării festivităţilor prilejuite de sărbătoarea de la 1 mai 1946. cand „nimeni nu mai lucrează, casele vor fi împodobite cu steaguri şi covoare”⁵⁹. După 11 iunie 1948, s-a trecut la naţionalizarea mijloacelor de producţie. A fost naţionalizată atunci, şi Fabrica „Tăbăcăria Românească” din Horezu.

Odată cu noua organizare administrativ-teritorială din anul 1968, Horezu a devenit oraş. Noul statut al localităţii a impulsionat dezvoltarea generală a acesteia, fiind susţinute activităţi economice noi, pe lângă cele tradiţionale, înfiinţându-se unităţi de producţie diverse, instituţii publice, acordându-se atenţie sporită şcolilor şi amenajându-se spaţii de agrement. Din anul 1974, Horezu a devenit centru al ceramicii populare româneşti, găzduind an de an Târgul naţional al ceramicii populare, intitulat „Cocoşul de Hurez”.

Note:

58. DJVAN, Fond Celula PCR – comuna Horezu, dos. 1/1948, f. 1.

59. Ibidem, f. 4.