Horezu, prima atestare documentară: „Şi oricăruia dintre dânşii i s-ar întâmpla mai înainte moarte, vânzare între dânsele să nu fie, ci să fie moşiele celor ce vor rămâne”

Pentru aceea, am dat lor şi domnia mea, ca să le fie lor întru moştenire şi ohabnice şi de nimenea să nu se clătească, după zisa domniei mele. Şi oricăruia dintre dânşii i s-ar întâmpla mai înainte moarte, vânzare între dânsele să nu fie, ci să fie moşiele celor ce vor rămâne.

Mărturii: jupân Dragomir al Manei, jupân Neagoe al Borcii, jupân Drăghici al Stoicăi, jupân Pârvu vel vornic, jupân Staicu logofătul, Danciul comisul, Colţea paharnicul, Vladislavu spătarul, Albul stolnic, Staicu vistierul, Neagul i Rodea postelnicul. Şi eu, Stan, am scrisu la Râmnic, în luna lui septemvrie 5, anul 6996 <1487>, indiction 6.

După DRH, B, I, pag. 331-332, doc. nr. 206; traducere, cu următoarele menţiuni: „După N. Măldărescu, Despre numirea „Horez” sau „Orez”, în „Columna lui Traian”, VII (1876), pag. 38-40. Copie după o trad. din 1746; alte traduceri, la Arh. St. Buc., M-rea Hurez, pach. I/1 (S. I., 70) şi Arh. St. Craiova, LXXXVI/1. EDIŢII. Trad., Panaitescu, 356-358; DIR, B, 189”.