Horezu – Sub semnul Brâncoveanului.Pași spre modernitate și afirmare spirituală.

Unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din ţară, Constantin Brâncoveanu cunoştea satul Horezi deoarece, aşa cum mărtu­riseau foştii proprietari ai acestuia, se învecina cu proprietăţile lui.² În acest loc, la scurtă vreme după ce a preluat destinele Ţării Româneşti, în anul 1690, domnitorul Constantin Brânco­veanu a hotărât construirea unei mănăstiri. „Şapte ani încheiaţi s-a lucrat la Hurezu, cu mare stăruinţă şi cu multă pricepere şi dibăcie, până ce biserica şi cele trei rânduri de locuinţe, în două caturi, ce o adăpostesc la miazănoapte, apus şi miazăzi, cu paraclisul şi cu clopolniţa, au fost isprăvite aşa precum gândise şi râvnise piosul şi bogatul lor ctitor”³. Deşi ţinea foarte mult la ctitoria sa de la Hurezi, Brâncoveanu n-a reuşit să-şi viziteze decât de două ori măreaţa sa realizare. Cu siguranţă problemele ţării, ameninţările permanente la adresa acesteia şi a domnitorului l-au impiedicat pe voievod să se bucure mai des de ctitoria sa. Astfel, în anul 1695, ”la Sân Petru", domnitorul poposea la manastirea Hurezi, prilej cu care rezolva unele dispute privind proprietăţile din această zonă. Prezenţa domnitorului este consemnată din nou la Hurezi la 18/28 septembrie 1697, când ”Măria sa cu toată casa Măriei sale, cu boierimea au mers la mănăstirea Măriei sale de la Hurezi, dând slavă lui Dumnezeu şi bucurându-se că mănăstirea gătită de tot au găsit” ⁴. Era acesta momentul care consfinţea finalizarea lucrărilor la ctitoria brâncovenească de la Hurezi.

 

După construcţia Mănăstirii Hurez, istoria acestor locuri se desfăşoară sub semnul marii realizări brâncoveneşti, fiind influenţată în măsură covârşitoare de aceasta. Cultura, în general, credinţa, ştiinţa de carte, arta localităţii şi a zonei sunt expresia activităţilor din cadrul mănăstirii şi a imaginii aces­teia. În scurta prezentare a informaţiilor privind istoria Horezului vom ilustra rolul ctitoriei brâncoveneşti în viaţa oamenilor. Ctitoria horezeană a fost una dintre cele mai bogate mănăstiri din ţară, fiind înzestrată cu numeroase proprietăţi. Dintre acestea amintim:

 

-satul Aninişul, judeţul Prahova

-Baia de Fier, judeţul Gorj

-moşia Bădeşti, judeţul Romanaţi

           -moşia Bălteni, judeţul Vâlcea

-satul Belciugatul, judeţul Ilfov

-moşia Bârzoteni, judeţul Vâlcea

-moşia Bogaţi, judeţul Dâmboviţa

-moşia Bogdăneşti, judeţul Vâlcea

-moşia Bratovoieşti, judeţul Dolj

-moşia Cacova, judeţul Vâlcea

-moşia Căzăneşti, judeţul Romanaţi

-moşia Cernetul de Câmp, judeţul Dolj

-moşia Cernăteşti, judeţul Romanţi

-moşia Ciorăşti, judeţul Vâlcea

-moşia Ciubeova, judeţul Vâlcea

-moşia Ciuperceni, judeţul Mehedinţi

-moşia Cârstăneşti, judeţul Vâlcea

-moşia Comaniţa, judeţul Romanaţi

-moşia Craioviţa, judeţul Dolj

-roprietăţi în Creţeni, judeţul Vâlcea

-moşia Cucueţi, judeţul Romanaţi

-moşia Cureaua, judeţul Argeş

-moşia Dâlga, judeţul Vâlcea

-moşia Dobreşti, judeţul Argeş

-moşia Dumbrăveşti, judeţul Vâlcea

-moşia Goicea, judeţul Dolj

-moşia Genuneni, judeţul Vâlcea

-moşia Gioroc, judeţul Dolj

-moşia Ghiurghiţa, judeţul Dolj

-moşia Hurezi, judeţul Vâlcea

-moşia Lipăvăţ, judeţul Ilfov

-moşia Mişina, judeţul Dolj

-moşia Marmurile, judeţul Dolj

-moşia Nedeia, judeţul Dolj

-moşia Novaci, judeţul Gorj

-proprietăţi la Ocnele Mari. judeţul Vâlcea

-moşia Ostroveni, judeţul Dolj

-moşia Oteşani, judeţul Vâlcea

-moşia Pădureni, judeţul Romanaţi

-moşia Păuşeşti, judeţul Vâlcea moşia Poiana, judeţul Vâlcea

-moşia Popeşti, judeţul Vâlcea

-moşia Polovragi, judeţul Gorj

-proprietăţi în satul Recea şi în Râmeşti, judeţul Vâlcea

-silişte în Râmnicu Vâlcea

-moşia Rotunda, judeţul Olt

-moşia Runcu, judeţul Romanaţi

-moşia Săraru, judeţul Prahova

-moşiile Scaioşi şi Schei, judeţul Argeş

-moşia Sârbi, judeţul Vâlcea.

 

La Craiova, Mănăstirea Hurezi avea un han renumit, care atrăgea atenţia prin construcţia deosebită, dar şi prin faptul că dispunea de o baie, aceasta fiind prima baie publică din localitatea respectivă.

În data de 4 aprilie 1711, voievodul Constantin Brâncoveanu a întărit ctitoriei sale din Hurezu proprietăţile amintite, precum şi multe altele, moşii, metoace, case, biserici, vii, hanul de la Craiova, heleşteie, ţigani.⁵

Totodată, Brâncoveanu a dat ctitoriei sale hurezene un statut de independenţă totală, atât din punct de vedere bisericesc, ierarhic, cât şi din punct de vedere politic sau de altă natură. Egumenul mănăstirii se alegea de către călugări cu acordul ctitorului sau al urmaşilor acestuia. Mănăstirea nu avea obligaţii nici faţă de Patriarhia de la Constantinopol, legătura cu aceasta, firească, fiind evidenţiată printr-un "dar" anual care consta în „30 oca” de ceară.

 

Note bibliografice

1.Ștefan Ștefănescu, Istoria Românilor de la Mihai Viteazul la Constantin Brâncoveanu, Editura Universității București, București, 1996, p. 124.

2.Corneliu Tamaș, op. cit. p. 57.

3.Gherasim Cristea, Istoricul Mănăstirii Hurezu, Editura Conphys, Rm. Vâlcea, 2003, p. 17.

4.Ibidem, p. 18.

5.Ibidem, p. 234-238. Vezi și Nicolae Iorga, Hârtii din Arhiva Mănăstirii Hurezului, București Atelierele grafice SOCEC, 1907, pe http://www.unibuc.ro/CLASSCA/horezu/index.htm.

 

Sursa: Valentin Ciocan, Vetuța Ciocan, Istoria Horezului, Editura Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2012, p. 30-33.