Mănăstirea Moldoviţa

Voievodul Petru Rareş, iubitor de artă ca şi tatăl său, Ştefan cel Mare, vrând să continue existenţa Mănăstirii Moldoviţa, a ales locul puţin mai la şes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun şi a construit actuala biserică a Moldoviţei în anul 1532, închinând-o aceluiaşi hram „Buna Vestire”.

Pe o terasă ocolită de pârâul Ciumârna, constructorii lui Petru Rareş au durat în 1532 minune nouă din apă, piatră şi lumină. Aici, cu mult înainte, unul dintre înaintaşii voievodului, cumintele şi-nţeleptul Alexandru cel Bun, ridicase un loc  de închinare ale cărui urme se mai văd şi azi. Tradiţia a păstrat amintirea timpurie a unei construcţii religioase în aceste locuri. De bună seamă, ca toate construcţiile foarte timpurii din această parte de nord a Moldovei şi aceasta va fi ridicată din bârne de lemn. Această construcţie de lemn a fost înlocuită de Alexandru cel Bun, în primii ani de domnie, cu una nouă din piatră căci un document din 1410, vorbind despre această mănăstire o numea  ,,Cea nou zidită”.           

Se pare că ctitoria lui Alexandru cel Bun n-a putut rezista unor alunecări de teren  care au avut loc la începutul veacului al XVI-lea şi s-a surpat. Petru Rareş a hotărât construirea unui nou locaş. Pentru aceasta domnul a  concentrat un număr mare de meşteri ( i-a adus pe uni din Transilvania….). Mâna de lucru a fost recrutată din ţăranii satelor închinate mănăstirii, iar piatra pentru construcţii a fost adusă din albia râului Moldoviţa sau scoasă din muntele Vama.

În jurul bisericii s-a ridicat un puternic zid descriind o incintă pătrată cu laturile de 40 m şi cu grosimea de 1,20 m. Înălţimea zidului era de aproximativ 6 m; el se păstrează şi astăzi, cu excepţia laturii de sud care s-a dărâmat sau a fost treptat  înglobat în noile construcţii.

Pe latura de est se înalţă trei turnuri masive, în centru fiind cel de deasupra boltei  porţii; are două etaje, la primul o încăpere care servea drept adăpost străinilor, iar la al doilea etaj se află încăperea  din care, în caz de primejdie, luptătorii înfruntau pe inamic. Cercetări mai atente au scos la iveală urmele mai multor turnuri distruse probabil în secolul al XVIII-lea, când aici s-au făcut serioase completări şi rectificări.

Realizată pe un plan treflat, cu rădăcini în tradiţia bizantină, biserica izbeşte prin ampla desfăşurare, întrecând ca dimensiuni marea majoritate a construcţiilor dinaintea ei. Lungimea bisericii este de 32,80 m, iar lărgimea de 8,50 m. Creşterea dimensiunilor se datorează, mare parte, apariţiei celor două încăperi – gropniţa şi pridvorul – care lungesc mult monumentul. Privind cu atenţie se  observă tendinţa artiştilor de a găsi acele elemente şi rezolvări arhitecturale care aveau menirea de a spori zvelteţea construcţiei, înălţimea.

Din pridvorul cu arcade înalte, acoperit de trei bolţi în cruce, printr-un portal maiestuos cu numeroase elemente de decoraţie gotică cioplite în piatră se intră în pronaos. Bolta de deasupra  acestuia aminteşte încă de sistemul de boltire din timpul lui Ştefan cel Mare.

Ferestrele pronaosului ( patru) au aceeaşi tăietură în arc frânt; fiecare dintre ele fiind despărţită în două de câte o coloană foarte subţire. În partea de sus a fiecăruia s-a executat o rozetă traforată. În colţul de nord, o uşă scundă dă spre o scară în spirală cu ajutorul căreia se poate ajunge într-o ascunzătoare tainică folosită şi ca loc de ascunzătoare a odoarelor mănăstirii.

Naosul este acoperit cu o boltă specific moldovenească; patru arce susţinute de console dau naştere unui pătrat, peste care, prin patru  pandativi, se înalţă un cilindru din zidul căruia se desparte un alt grup de patru arce dispuse-n diagonală. Întretăierea aceasta de arce dispuse în două etaje sporeşte mult înălţimea turlei.

Alături de cea a Voroneţului, pictura Moldoviţei reprezintă cel mai valoros  ansamblu rămas de la Petru Rareş. Şi aici pictura şi-a păstrat întreg coloritul, surprinzător de viu, mai ales pe faţadele de est şi sud. Pictura este, de bună seamă,  opera unui artist moldovean, vădind o plecare deosebită spre darea caldă a sentimentelor omeneşti; sensibilitatea şi discreţia sunt, de altfel trăsături caracteristice artei acestei perioade.

Pe întreg peretele de est al pridvorului, de o parte şi de alta a uşii, se desfăşoară scena,, judecăţii de apoi”, în realizarea căreia imaginaţia artistului a găsit un teren prielnic de afirmare. Compoziţia de mari dimensiuni impresionează prin ritmul şi echilibrul său, prin marea aglomerare de personaje, în majoritatea tratate diferenţiat prin culoare şi desen. Cele 24 de scenete ale ”Acatistului” se desfăşoară în trei registre pe întreg peretele de sud al pronaosului. De o remarcabilă realizare, scena ”Asediul Constantinopolului”  impresionează prin forţă şi dramatism, prin puterea evocatoare a crâncenelor lupte purtate pe mare şi pe uscat. Este, de bună seamă, cea mai impresionantă realizare a artistului de la Moldoviţa. Amintirea recentelor lupte purtate de Ştefan cu turcii, grelele încercări cărora ţara trebuia să le facă faţă în timpul lui Rareş, au sporit şi ele dramatismul şi amploarea acestor cronici pictate, străbătută de patriotism şi griji pentru soarta ţării.

În întreaga pictură exterioară s-a urmărit punerea în valoare a tuturor elementelor de arhitectură ale monumentului. Privind Moldoviţa într-o zi senină, ochiului i se dăruieşte aceea desfătare rară, întâlnită doar în faţa înaltelor valori artistice. Pajiştea înconjurătoare, ca şi seninul albastru de cer, sunt uşor întrezărite în coloritul atât de viu şi specific al Moldoviţei, ca şi cel al Humorului, Arborelui sau Voroneţului. Puternicul colorit, ambianţa perfectă a picturii cu peisajul arhitectonic şi natural, varietatea motivelor decorative, dragostea de om, care vibrează în întreaga realizare artistică de la Moldoviţa, îi conferă acesteia frumuseţea şi valoarea inestimabilă a unui mare monument de artă.

Bibliografie:

http://inp.org.ro/monumente-istorice/lista-patrimoniului-mondial-unesco/17-monumente-istorice/unesco/89-biserici-din-moldova

Ghid – atlas al monumentelor istorice  Ed. Ştiinţifică; Bucureşti 1970

National Geographic Traveler: România –  2007

Material realizat de: Diana Mercheş, Colegiul Militar „Ştefan cel Mare” – Cl. a IX-a A

Moldovița Monastery

The Church dedicated to the "The Annunciation" from Moldoviţa Monastery is part of the World Heritage with the code LMI SV-II-m-A-05673.01.

Moldovița Monastery is one of the old monastic settlements, with an important and glorious historical past, guarding for centuries the northern border of Moldavia. The origin of this monastery remains shrouded in the mists of time, the tradition still reminding its existence from Mușatin rulers who had protected it.

Under the peaceful rule of Alexandru cel Bun, protected and endowed by founders, the monastery lasted until the late fifteenth century when, because of a landslide, it crumbled down. Its ruins can still be seen today, about 500 m away from the actual monastery.

Prince Petru Rareș, an art lover as his father, Ștefan cel Mare, wanting to continue the existence of Moldovița Monastery, chose the place close to the old church of Alexandru cel Bun and built the present church of Moldovița village in 1532, having the same dedication "The Annunciation".

On a terrace bordered by Ciumârna stream, the builders of Petru Rareș, in 1532 built a new wonder made of water, stone and light. On the same location, long time before, one of the forerunners of the Prince, the wise and honest Alexandru cel Bun, built a place of worship whose traces can still be seen today. The tradition preserved the early memory of a religious building in these places. No doubt, as all the early monuments in the northern part of Moldavia, this was also made of wood beam. This wooden building was replaced by Alexandru cel Bun in the early years of his rule, with a new one made of stone; a document from 1410, mentioning the monastery ,calls it ,, The newly built".

Apparently the foundation of Alexandru cel Bun could not resist the landslide that occurred at the beginning of the sixteenth century and it collapsed. Petru Rareș decided to build a new place of worship. Therefore the Prince put together a large number of craftsmen (he brought some of them from Transylvania ….). The labour was recruited from the peasants in the villages which belonged to the monastery and the stone building was brought from Moldovița riverbed or taken from Vama Mountain.

Around the church, a robust wall was built in the shape of a square enclosure with 40 m – sides, 1.20 m thick. The height of the walls was about 6 m; the walls were preserved to this day, except for the south side which was destroyed or incorporated gradually into the new constructions.

On the eastern side, three massive towers rise, in the center being the one on top of the gate vault; it has two floors; on the first floor, there is a room that served as a shelter for foreigners, and on the second floor, there is a room in which, in case of danger, the fighters were confronting the enemy. Closer examinations revealed the traces of several towers which were destroyed probably in the eighteenth century, when significant additions and corrections were performed ​​.

Made on a trefoil plan, rooted in the Byzantine tradition, the church strikes by its size, larger than most constructions before it. The length of the church is 32.80 m and the width is 8.50 m. The increase in size is due, largel, to the emergence of a new construction type, including two rooms – the crypt and the porch – which enlarge the monument. Looking closely, one can see the tendency of the artists to find those elements and architectural solutions that were meant to enhance the slenderness and the height of the building.

From the high arched porch, covered by three cross-shaped vaults through a majestic portal with many elements of Gothic decoration carved in stone, one can enter the narthex. The vault above the narthex still reminds the vaulting system from the time of Ștefan cel Mare.

The narthex windows (four in number) have the same cut in broken arch; each of them is split into two by a very thin column. At the upper part, a fretted rosette was made. In the northeast corner, a small door opens onto a shorter spiral staircase by which you can reach a secret hideout used as a hiding place for the monastery treasures.

The nave is covered by a Moldavian vault; four arches supported by consoles give rise to a square over which by means of four pendants, rises a cylinder the wall of which separates another group of four arches arranged diagonally. This intersection of arches arranged in two floors tower increases a lot the tower height.

Alongside Voroneţ Monastery, the painting of Moldovița Monastery is the most valuable heritage from Petru Rareș. Also here the painting preserved its full colour, surprisingly fresh, especially on the eastern and southern sides. The painting is, of course, the work of a Moldovan artist manifesting a predilection for the warm rendering of human feelings; delicacy and discretion are other characteristic features of the art of this period.

On the entire eastern wall of the porch, on both sides of the door, the scene of „The Last Judgement” opens up; the artist's imagination found a favourable moment to show his craft. The composition of large proportions impresses with its pulse and balance, by the great number of characters, most of them treated differentiatedly by colour and painting. The 24 sequences of "the Hymn Acathistus" are displayedon three registers on the whole southern wall of the narthex.

A remarkable achievement is the scene called "The Siege of Constantinople" ; it is impressing by its force and dramatic character, by the evocative power of battles foughts on land and sea. Certainly, it is the most impressive achievement of the artist from Moldovița. The remembrance of the recent fights of Ștefan cel Mare against the Turks, the ordeals which the country had to face during Petru Rareș’ rule, have also increased the dramatic character and the force of these painted chronicles full of patriotism and concern for the fate of the country.

The entire exterior painting was intended to enhance all elements of the monument architecture. Looking at Moldovița on a clear day, the eyes enjoy a rare delight, which is found not only in the crafted artistic values. The surrounding meadows, as well as the clear blue sky, show in the fresh colors which are specific to Moldoviţa, as well as to Humor, Arbore or Voroneţ Monastery. The powerful colour, the perfect painting harmony with the natural and architectural landscape, the variety of decorative motifs, the pure love which vibrates throughout the artistic achievement from Moldovița, gives it the beauty and the inestimable value of a great art monument.

References:

http://inp.org.ro/monumente-istorice/lista-patrimoniului-mondial-unesco/17-monumente-istorice/unesco/89-biserici-din-moldova

Ghid – atlas al monumentelor istorice, Ed. Științifică; București 1970

National Geographic Traveler:România – 2007

Drawn up by Diana Mercheș, 15 years old, ”Ștefan cel Mare” Military High School – 9th A grade