Moartea lui Vintilă Brătianu la conacul său din Vâlcea

 Iată o descriere exactă a momentelor acelea, descriere ce se află consemnată în: „Vieaţa şi opera lui Vintilă I.C. Brătianu văzute de prietenii şi colaboratorii săi”, Bucureşti, Imprimeriile Independente, 1936, 521 p. (Aşezământul Cultural Ion C. Brătianu, XXXII), carte existentă la Fondul tradiţional al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul”.

Felix Sima

„Plecase din Bucureşti cu maşina, la 19 decembrie 1930, la moşia Sâmbureşti- Olt, unde a stat până la 22 decembrie, luni, la orele 10 şi jumătate dimineaţa, când a plecat la Mihăeşti, unde a sosit la orele 12.

Sosind în faţa biroului moşiei, primul care l-a pri­mit am fost eu. După primele informaţii ce mi-a cerut despre mersul fermei, d-sa, fără să descindă din ma­şină, a urcat sus la vilă, dându-mi ordin că la ora 2 p.m. va fi la birou, să facă un ordin de încasare pentru plata lucrătorilor fermei.

Prima impresie ce am avut la sosirea sa, a fost pa­liditatea feţei ca niciodată.

Punct la ora 2 a fost la cancelaria administraţiei, unde a cerut hârtie şi voind a faceScrisoarea către Banca Râmnicului o greşeşte şi o face la Banca Vâlcea.

Eu, care ştiam că nu lucram cu această bancă, îl fac atent; observă greşala făcută; cere altă hârtie şi face a doua scrisoare. Ambele scrisori, deşi făcute pe hârtie comercială, le scrie afară din rânduri, strâmb şi cu multă greutate. Prima scrisoare, deşi o rupsesem în faţa sa, mai târziu, resturile le-am format la loc şi le- am încredinţat d-lui Vintilică (fiul). După ce contabilul a fost trimis la bancă la Râmnicu-Vâlcea, cu maşina, a rămas singur cu mine. A mers să inspecteze sera. Aici a găsit pe grădinarul Ştefan Maioraş căruia i-a pus di­ferite întrebări despre cultura de iarnă. La intrarea în seră, s-a împiedicat de prag, unde a fost susţinut de mine. In interiorul serei fiind cald, a ieşit imediat afară.

De aici am mers împreună în ceair, unde s-a intere­sat de pomii fructiferi, dându-i toate lămuririle, atât eu, cât şi grădinarul care ne însoţea; de asemeni, pri­mind dispoziţiile sale de felul cum trebuie făcute lucră­rile. In acest timp, a sosit la fermă şi d-nul medic vet­erinar, care ne vizita cam des, întrucât fusese o furie de pestă porcină printre râmători şi acum erau spre în­sănătoşire completă; se întreţine cam 20 de minute, după care se retrage, manifestându-şi dorinţa a mai vedea pe domnul medic veterinar până la Sfântul Ion, timp cât va sta la fermă. După aceea, am continuat vizitele ceairului, ale livezilor de pomi fructiferi, ale gropilor preparate pentru plantaţia de primăvară şi diferitelor alte lucrări, dându-i explicaţiunile nece­sare; aceasta a durat cam 3/ 4 oră, după care ne-am înapoiat la conac, dând ordin a pune caii la trăsură spre a merge la câmp.

În timpul până a pune caii la trăsură, întâmplător soseşte d-l Wangler de la Făgăraş, care, întreţinându-se cu dânsul, observă că starea sa este schimbată, ba încă îl întreabă dacă se simte bine. Răspunde că se simte foarte bine.

Se pun caii la trăsură, domnul Wangler se retrage, iar noi plecăm la câmp. Vizităm oieria şi apoi locurile semănate cu grâu pe care îl răriţasem după dorinţa sa, dar din conversaţiile avute observasem că din ce în ce vocea i se diminuează şi atunci fac semn vizitiului a întoarce trăsura. A consimţit şi ne-am întors la conac. Aci am mai vizitat ferma, am vorbit de un şanţ ce făcusem pentru scurgerea apelor din ploi şi a unui pod, care i-a plăcut mult, după care s-a retras spre vilă. Voind a-l însoţi, nu a voit, spunându-mi „rămâi că ai treabă; te aşteaptă oamenii cu interese”. Atunci am însărcinat pe grădinarul fermei a-l conduce la vilă.

A mers până aproape de vilă şi, la un loc unde este un dâmb de pământ şi nişte trandafiri, ne mai putând continua, a stat jos pe acel dâmb.

D-l Wangler, fiind cu automobilul, a plecat la Râmnicu-Vâlcea de unde imediat a trimis pe d-l dr. Florantin şi în timpul când d-l Brătianu urca sus, soseşte d-l dr. pe care îl pun imediat în curent cu starea sa. Însoţit de un om îl şi trimit sus la vilă. Cum dâmbul pe care şezuse d-l Brătianu era chiar pe poteca ce mergea la vilă, l-am găsit cu multă greutate şi aproape pe sus l-am introdus în vilă; ne mai putând vorbi, îşi manifes­ta dorinţele prin semne.

O dată cu d-l doctor se înapoiase şi d-l Wangler, care sta în maşină la poartă. Eu, aflând acest lucru, mă duc şi-i spun să urce şi d-sa sus că-mi pare că d-lui Brătianu îi este rău, lucru ce a şi făcut imediat.

Cam după 1/2 oră, mă urc şi eu sus la vilă să văd ce este. Acolo d-l doctor aşezase pe d-l Brătianu pe so­fa, îi pusese ventuze cu sânge şi se pregăteau să plece la Râmnicu-Vâlcea, a prepara medicamentele necesa­re şi a anunţa telefonic familia la Bucureşti.

Bolnavul rămâne în paza personalului de serviciu şi a mea până la înapoierea d-lor de la oraş. Bolnavul a început a nu mai mişca, a închide ochii, a sufla uşor şi pieptul a diminua din mişcări şi apoi a se răci.

Pe la orele 10-10 1/2 soseşte d-l doctor Nisipeanu trimis de la oraş de d-l doctor Florantini, care con­stată decesul.

Eu, împreună cu servitorii, am avut grija în atare împrejurări pentru buna ordine, până la sosirea doam­nei Brătianu, la ora 5 dimineaţa, după care am trecut jos la fermă unde grija s-a dublat.

Aşa au fost ultimele momente ale marelui Român şi bun stăpân, Vintilă Brătianu.

Dumnezeu să-l odihnească întru cei drepţi şi să-i fie memoria eternă!

A. Dănciulescu”

Informaţie publicată în nr.  6 (iulie /decembrie 2005) al revistei Casa Cărţii vâlcene, în curs de constituire în resursă online gratuită, PDF  la adresa https://drive.google.com/file/d/0B-G7vrM7m93sSm5tTEJtUE96ZGs/view?usp=sharing

Despre Vintilă Brătianu şi legăturile cu Vâlcea, la: http://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/150-vintil%C4%83-i-br%C4%83tianu-colec%C5%A3ia-%E2%80%9Epersonalit%C4%83%C5%A3i-na%C5%A3ionale-%C5%9Fi-interna%C5%A3ionale-%C3%AEn-trecere-prin-v%C3%A2lcea%E2%80%9D.html

Sursa foto/informatii Conacul Brătienilor: https://cultural.bzi.ro/povestea-conacului-bratienilor-de-la-mihaesti-constructia-boiereasca-devenita-spital-37100