„Monografia comunei Copăceni, Vâlcea”, autori prof. Elena Bîgioi şi prof. Gheorghe Bîgioi

Necesitatea editării noii ediții era determinată și de:

$1–        Vârsta înaintată a autorilor;

$1–        Faptul că între anii 2006-2018 multe dintre personalitățile enumerate au evoluat pe plan profesional, științific și publicistic;

$1–        Faptul că și alți cetățeni ai comunei au îndeplinit criteriile propuse;

$1–        Faptul că s-au construit noi edificii de cult;

$1–        Faptul că unele personalități au fost omise din monografia inițială datorită lipsei de informații;

$1–        Faptul că Bîgioi Gheorghe, principalul realizator al monografiei, a suferit deja trei accidente vasculare cerebrale și oricând se pot repeta;

$1–        Faptul că monografia este în continuare perfectibilă. ”

Aşa cum reiese şi din Cuprinsul anexat sub formă de captură de ecran, lucrarea adună laolaltă informaţii privind: Aşezarea comunei şi cadrul geografic , Evoluţia istorică de la începuturi până la 1944, Evoluţia istorică de la începuturi până la 1944, Dezvoltarea socială şi culturală după anul 1945, Personalităţi de seamă ale comunei Copăceni de-a lungul timpului, Etnografie şi folclor.

O selecţie privitoare la vechimea atestării localităţii şi la toponimia zonei:

„Cea mai veche hotărnicie a unui sat al comunei Copăceni apare în secolul al XV-lea, aşa cum reiese din documentul descoperit de domnul profesor Matei Dumi-tru, în care se arată că Mihnea Voievod îi dă lui Radu Subaşu şi feciorilor lui „Ca să fie moşie la Ulmetu din partea Veţelenii însă hotarul să se ştie din dâlma Meghii din Balacuri, şi dă acolo pă piscul Corbului, pă valea Vătah(u)lui şi de acolo trece peste Vadu şi merge prin Carpenu şi de acolo merge pă valea Sorbetului, pă dâlma Sasei, pă obârşia (Cern)ii şi de către Bălteni pă calea Lucăi şi de acolo merge pă mejdina bălţii, pă dâlma hotarului şi până în vârful de către Orlea.”

Studiindu-se cu atenţie această hotărnicie a moşiei Ulmetu, dată de Mihnea Voievod, ni se precizează o serie de toponimice care s-au menţinut de-a lungul veacurilor până în zilele noastre şi anume:

• • Ulmetu, Bălteni şi Veţel, nume de sate care s-au menţinut în aceeaşi formă până în zilele noastre;
• • Valea Vătah(u)lui care a ajuns la noi sub numele Valea Vătafului; se men-ţine şi astăzi limită între satele Ulmetu şi Copăceni;
• • Valea Sorbetului care are astăzi aceeaşi denumire şi constituie limită con-venţională între satele Ulmetu şi Copăceni, aşa cum în secolul al XV-lea delimita spre sud moşia Ulmetu;
• • Calea Lucăi o regăsim astăzi sub numele de Valea Lucii;
• • Dâlma Sasei se numeşte astăzi dealul Şasa;
• • Dâlma Meghii din Balacuri – numele acesta nu se mai menţine şi denumea probabil o ridicătură de teren, dar se menţine denumirea de fântâna Zmeului;
• • Piscul Corbului se regăseşte sub denumirea de piscul Ciorii;
• • Obârşia (Cern)ii, se referă probabil la interfluviul dintre Cerna şi Tărâia, numele de Cerna menţinându-se;
• • Vârful de către Orlea se referă după toate probabilităţile la interfluviul dintre Cerna şi Cernişoara, dinspre răsărit, deoarece satul Cernişoara din comuna Cernişoara s-a transmis prin tradiţie şi sub numele de Valea Orlii.”

Felicitări autorilor şi sănătate multă! 

*

Volumul poate fi citit în online/ descărcat – numai în scopul utilizării potrivit condiţiilor prezentei platforme! – de la adresa https://drive.google.com/file/d/1g4ICJUO9Vra6nHy4DKoIVGcWGuSKBxzj/view 

____________

*http://www.istorielocala.ro/index.php/termeni-si-conditii2.html